12/24/07

De-aiurea ca Anu-i Bou (EmbleMah)

Presimt ca aceasta va fi ultima postare din acest an, deci am sa incerc sa ingramadesc toate ideile (pe care e foarte posibil doar sa ma prefac ca le am) in acest text. Am sa incep cu urarile de(...), de(...), de(...) si de(...) specifice desfasurarilor de forte din sezonul rece. Fiecare poate completa cu absolut orice doreste punctele de suspensie. Astfel stiu ca Alecsmandra o sa vrea mai multa minte, Ralux mai mult timp, Rozy mai mult par iar Ioleano vreo cinci pumni in loc de doi.

In ceea ce ma priveste (nu ca ar privi pe cineva), observ ca am cam lasat blogul in bataia crivatului si nu prea-mi dau seama de ce. Ori Mosul aduna toate ideile intr-un sac si asa, automat abia dupa Craciun o sa pot coace niste textulete ori... mi-e somn si tre' sa dorm (dormitul este inlocuitorul oricarei actiuni ce nu poate fi facuta publica). In alta ordine de idei si cred ca ultima, sper sa ne revedem cu bine la anul, sau de ce nu anul asta. Nu de alta dar tot am zis ca fur un Disco Ball din Piatza Unirii pina nu pune altcineva planul in aplicare.


BULA VACII INCHISE: [Trei baieti din Cu.G dintre bloace, va-m vazut cind nea-ti auzit ca-m vrea sa intentionam sa incercam a fura ilegal globurile aia din pt. unirii. Numai bine facem echipa impreuna toti?]

12/14/07

Poate fi modificat

Param, pam, pam... fara sa o mai lungesc search-uind prin creier am sa dezvalui cu cea mai mare sinceritate listuta (sau topul, nah) cu primele trei filme preferate in functie de coloana sonora.

So the first one is It's all gone Pete Tong. Filmul trebuie pur si simplu vazut pentru a intelege :p. A doua mea alegere este Requiem for a Dream iar ultima dar nu cea din urma (sublinierea asta e chiar necesara) e Snatch (asculta Angel de la Massive Attack, pur si simplu besteaaaaaaaala).

Acestea fiind spuse ma duc sa ma grabesc inspre cursul de la ora 12.00.

[P.S: Pasez leapsa cui doreste, se sesiseaza primul care poate. Si nu vreti sa o terminam cu acest prea interactiv joc? :D]

12/12/07

Grea treaba leapsa asta

Mdea, cred ca m-am intrecut cu lenea, gluma, indiferenta si statul treaza noaptea (in lupta cu ultimul adversar am cistigat apropo). Asa ca, pe linga rusinea de rigoare ca am stricat jocul pe blogul unde a incepu totul, am sa devin o fimeii responsabila cel putin 10 minute si o sa continui leapsa. Sper ca Anca nu a postat nimic inca pe blogul ei, nu de alta dar nu am apucat sa i-l verific fiind evident prea disperata sa pasez ideea altcuiva. Asadar, ma repet desi nu-mi place. Chesa mea instrumentala preferata este (stati 10 secunde sa ma uit ce-am scris pe blogul lui Andrei)... asea, este Lux Aterena a lu' Clint Mansell. Bucata face parte de nicaieri altundeva decit de pe coloana sonora a filmului Requiem for a Dream (apropo, e de vazut) si cu asta am cam incheiat prezentarea. Pentru detalii suplimentare accesati Google-ul sau de ce nu, Odc-ul.

In alta ordine de idei, trebuie sa va impartasesc doua chestii foarte interesante pe care le-am aflat astazi la un curs sau semninar sau laborator sau iesire la suc (asta-i pentru a va duce in eroare, duhhh). Prima e ca "fantomele umbla libere prin Europa si pe deasupra mai si fura", iar a doua e ca in preajma Craciunului, nu stiu exacat pe unde, "putem asculta live un concert de Gingle Ben".

Acestea fiind spuse, am sa apas butonul de "publicare postare" (pe care nu-l prea inteleg, apropo) in speranta ca Anca nu a batatorit deja faza cu leapsa. Iar daca a facut-o... probail ca am sa modific textul si nu o sa-l mai cititi pe asta. De ce, nu stiu. Anca?!
[Keane - Bedshaped]

Many's the time
I ran with you down
The rainy roads of our old town
Many the lives we lived in each day
And buried altogether

Don't laugh at me
Don't look away

You'll follow me back
With the sun in your eyes
And on your own
Bedshaped
And legs of stone
You'll knock on my door
And up we'll go
In white light
I don't think so
But what do I know?
What do I know?
I know!

I know you think
I'm holding you down
And I've fallen by the wayside now
And I don't understand the same things as you
But I do

Don't laugh at me
Don't look away

You'll follow me back
With the sun in your eyes
And on your own
Bedshaped
And legs of stone
You'll knock on my door
And up we'll go
In white light
I don't think so
But what do I know?
What do I know?
I know!

12/11/07

I am pretty? Pretty annoying?

Cred ca vine vacanta, cred ca nu vreau sa plec acasa, cred ca am o stare aiurea, cred ca ma las de facultate, cred ca imi inghet anul universitar, cred ca nu-mi dau licenta pina in 2009, cred ca sufar pentru cel de linga mine, cred ca mai mult decit ar trebui, cred ca-s apatica, cred ca cineva ma saboteaza.

Cred ca iar am facut o greseala.

[P.S: Nu toate "crezurile" de mai sus imi apartin. Insa cred ca as vrea sa pot schimba multe dintre ele.]

12/6/07

Mass c**a, nu scuzati expresia

Facultatea reuseste sa ma uimeasca constant. In consecinta, azi is foarte multumita de mine pentru ca am aflat ceva de o importanta mai mult decit uriasa. Birfa este un model de comunicare. Are desigur un nume mai elevat in termeni tehnici, insa important e ca am scos-o din categoria "bad things". Asadar, zvonul cu licenta data sau ne-data nu il putem considera decit constructiv si nicicum altfel.

In urma stress-massurilor, trei studenti si-au aruncat calculatoarele pe geam de bucurie, doi au plecat pe o perioada nedeterminta in excursii in strainatate (au spus cel putin ca se intorc pina la practica ce va tine loc de licenta), vreo 40 inca se intreaba daca e o gluma proasta sau nu iar un rest infim stiu adevarul adevarat. Nu as vrea sa fiu incadrata in nici o categorie. In prima nici moarta pentru ca dupa legea lui Murphy, aia de si-au aruncat P.C-urile pe fereastra sigur isi treminasera licenta, o aveau salvata numai in calculator si vor afla ulterior ca lucrarea se va sutine. Sh legat de a doua categorie am dubii, nu de alta dar nu vreau sa nimeresc intr-o excursie prin Italia. Cit despre dilemele legate de glumele proaste, nu le suport de nici un ton, la fel cum si adevarul mi se pare putin impovarator.

Ce-mi ramine de facut? Ma intorc la metafora birfei si dorm linistita la gindul ca Haza glumea cind vorbea de scazutul notei pentru prezentare. Sau nu glumea?!

12/4/07

Je nou comente pa, minca-t-as!

Poate nu-si da seama, insa orice pieton are o strategie de a intimida soferii, mai ales cind sunt pe punctul de traversa o trecere de pietoni. Ba se uita la numarul masinii, ba fix in ochii conducatorului auto. Din cind in cind pietonul poate sa bata nervos din picior, doar doar de l-o lasa ala de la volan sa treaca strada.

Iulia Norocoasa in virsta de 17 ani de etnie curat romana, din Iasi nu mai are absolut nici o tehnica de ceva timp. Si asta nu pentru ca i-ar fi cumparat tac'su trecere de pietoni particulara ci pentru ca incercarile ei de-a intimida soferii au dat rezultate definitive. Fiind obisnuita sa se holbeze efectiv la tipi cu masini bengoase, tinara fotomodeala (de numai 17 ani, sa retinem), a pus gheara pe-un cetatean iesean (sau cel putin asa sutine el), de etnie rroma. Virsta ramine necunoscuta insa dupa cele citeva iesiri si intrari in puscarie ne puteam da seama ca e destul de trecut prin viata. Iulia nu mai bate nervos din picior cind vede vreo zebra pentru ca nu mai e pieton datorita leului de sofer ce-i este prietenul.

Felicitari Iuliei Norocoasa (care in curind va deveni Pretioasa; cel putin asta auzim din surse de prima mina). Ii dorim ca pina la virsta de 18 ani sa redevina un pieton cinstit, pentru ca, stim cu totii: libertatea de a injura soferii iti ofera o satisfactie mai mare decit orice loz.

11/29/07

Let's get bizzare

Trei chestii ciudate mi s-au intimplat in seara asta. Mai bine zis, mi-a fost dat sa (le) vad... Prima: asistenta stomatologului din cartier zdrobea un catel de usturoi fix pe usa de la intrarea in cabinet. A doua: cu citeva ore inainte de-a ma apuca de scris aceste rinduri nana-mea imi desena cruci pe spate folosind tot un catel de usturoi. Pina sa ma dumiresc ce face bluza mea devenise numai buna de aruncat in masina de spalat. Si ultima chestie dar presimt ca nu cea din urma, a fost o discutie pe mess cu vecinu', discutie care suna ceva in genul:
El: - "Hai tuh la mine la o tigara!
Io: - No, ca am mincat usturoi...
El: - Da'ce-ti veni?
Io: - Nu stii ca in noaptea asta e Sf. Andrei sh ies tot felul de strigoi? L-am mincat pentru interior, sa nu-mi fure sufletul [:))]. Treaba serioasa cu dracii istea...
El: - Da tuh, sa stii ca ai dreptate, sa maninc sh io oleaca. Bine ca mi-ai spus."

Acum habar nu am ce sa mai spun. Vad ca lumea ia tare in serios isteria asta cu spiritele si asa. Nu stiu daca asta-i noaptea aia in care tre'sa te hodinesti cu busuiocul sub perna ca sa-ti visezi ursitul da' zau mi-e frica sa mai adorm. Poate-o pasta de usturoi inainte de culcare...

11/28/07

Shishhh...

Din punctul meu de vedere, exista doo categorii de minciuni: alea care-ti sunt servite fara sa-ti dai seama si cele pe care le comanzi inconstient. Da, da, stii si tu vorba aia cu "minte-ma frumos". Is minciunile alea pe care ti-ai dori sa le auzi in momentele de tot cicatul, minciunile alea care desi-s neadevaruri ordinare ar schimba lucrurile intr-o oarecare masura (cel putin pentru tine). Iti trec o secunda prin cap apoi le auzi scurgindu-se din gura mincinosului...
Tot timpul am avut o problema cu interpretarea. Oare asta insemna ca aluia de te vrajeste ii pasa oarecum de tine sh de aia se straduieste sa te minta? Sau... avem puteri paranormale?

11/26/07

Nu te pune cu taria

Azi noapte, dupa ce am stat la povesti in baia cuiva (mai mult de patru ore) mi-am dat seama ca fiecare om are cel putin 300 bucati de cea mai tare faza: "sa vezi faza", "cea mai tare faza", "da'sa mor io, acum vine cea mai tare faza", "cea mai tare faza traita, auzita, povestita" etc etc. Toata astea intra in discutia aceluiasi om si par sa nu se mai termine. Ajungi sa crezi ca individul ori e foarte nehotarit si nu poate stabili cea mai cool intimplare ori a ajuns chiar sa povesteasca cele mai tari faze ale amicului plecat in bucatarie, ca baia era deja ocupata.

Ce-i drept, toate cele auzite puteau concura si cistiga lejer la categoria "sa-mi bag picioru' ca-i cea mai tare faza" asa ca il inteleg si pe bietul povestitor prins intre miile de idei iesite din comun ce le scuipa pe gura. Declar deschisa sesiunea de marturisiri tari...

11/25/07

Oan last cuescian!

-azi am chef doar de voci feminine
-inca patru ore sh scap de aici
-mi-am indreptat parul sh astept (alt)ceva
-cine mama dracului ii aia cu bloggerii narcisisti?
-imi bag blogul in regim stand-by.

Nume de casa noua


Cind nu-i ciinele tau al tau? Mmm, cred ca mai intii ar trebui sa precizez ca mi-am luat alt ciine. "Luat" nu-i chiar termenul potrivit, dar daca s-a nimerit in peisaj cred ca mi s-a parut firesc sa ramina acolo. Problema se pune insa altfel. L-am pierdut pina acum de cel putin 30 de ori si cind spun asta, nu exagerez. Daca a-i da drumul afara nesupravegheat sh a pleca unde-l taie coada se poate numi pierdut, atunci cred ca ne incadram in zona de intelegere potrivita a cuvintului.

De la un timp, nici nu-mi mai faceam griji cind nu-l gaseam cu orele. Sh nici el nu parea sa-si mai faca griji ca noi (adica je avec nana) ne faceam griji pentru el. Pleca - ajutat de noi ce-i drept cu deschiderea usii - si se intorcea cind avea chef. Adormea pe pres iar daca eram inspirata sh deschideam usa il gaseam la un moment dat. Acum nu mai inteleg. Al cui e de fapt ciinele ala, al nostru? Sau e un fel de comunitar? Doua ultime chestii pe care simt nevoia sa la lamurasc. Nu stiu de ce vorbeam la trecut despre actiunile ciinelui meu pentru ca si in prezent situatia sta la fel (nici in clipa de fata habar nu am pe unde umbla). Plus ca de fapt nu-i un el, e o ea. As minti sa spun ca ma deranjeaza extraordinar de tare lipsa ei in unele momente alea zilei, insa as ruga-o doar o singura chestiuta...

Cum te-o fi chemind draga, lasa macar un biletel cind ai de gind sa stai mai mult in oras, nu de alta dar acu' trei seri am adormit linga usa asteptindu-te...

11/24/07

Se poate fara cap

Ti-e lene, hai recunoaste! Inca vreo 40 de scari? Nu, peste puterile tale. Mai bine o iei pe scurtatura. Sh la ultimul pas al shorcutului te-ntilnesti cu singura persoana din Univers pe care nu doreai sa o vezi. Iti tragi un pumn in figura sh-ncepi sa injuri in gind, doar boul/vaca de tine s-a gindit sa se bata cu Mama Intuitie cind nu trebuia, da' fix atunci. Iesi sau nu iesi din situatia aia de tot cicatul, ajungi sa spui: "sh doar stiam io ca asa o sa se intimple"!

Pai daca stiai ca asa o sa fie (ai simtit in urina, i-o sclipit ochii vecinului, s-o ars becul din baie etc etc; doar nu stim noi ce "senzori" intr-ale intuitiei ai) de ce-ai luat-o pe scurtatura daca ea trecea exact prin fata blocului omului exclus din Univers? De ce te-ai dus la examen daca nu stiai nimic? De ce ti-ai inselat prietena daca stiai ca o sa se afle?

Zau ca nu inteleg, de ce dracu' nu ti-ai spus si tie daca stiai ca asa o sa fie?

11/23/07

Noi ne placem

"-Spune-ne cite ceva despre tine..."
"-Mmm, daca trebuie... I'm... just me (zimbet timp)".

Just me-ul asta poate insemna orice: ca esti alcoolic, homosexual, iubitor de carti, de animale, gras, slab, idiot... sau pur si simplu neinspirat. Iar daca nu vine aproape inevitabila faza cu just me, incepi sa enumeri lucrurile care iti plac. N-am inteles niciodata de ce lumea incepe "about me"-ul ala cu: imi plac/place sa...

N-am auzit sh eu unul sa spuna o data: nu-mi plac vecinii din scara mea, ma dispera prietenii bagaciosi, urasc fumatul, nu-mi place mirosul cartofilor prajiti bla, bla, bla. Nooo, imi place vodka, oul cosmic, musca-n lanturi, bulina solitara, snitelul de bostan, sa beau, sa lenevesc... ce mai, sa fac o caruta de chestii, ca doar is un bou complex.

NU-mi place c-a devenit prea comod sa incepi cu imi place.

11/21/07

Extra-conjugalo-telenovelistic

-Ce-ai facut aseara?
-M-am intilnit cu tipa aia de la Agronomie, am fost in XS sh apoi am dus-o acasa. Am ramas la ea pina la urma, ca nu mai aveam destui bani de taxi... tu?
-N-am mai iesit ca pustiulica avea examen pentru carnet azi sh o stat in casa... cica se revanseaza azi. Acu' astept...
-Vii la mine la o cafea?
-Colegu' ii acasa...?
-Nu, dar ce treaba are?
-Pai there's no fun, putem sa ne facem de cap in voie. De cine ne mai ascundem...?
-Pierd ideea dragoste...
-Dragoste sa-i spui agromoistei aleaia cu care pierzi timpul...
-Cine vorbeste, crescatoarea de pustiulici!
-Auzi... hai ca vin, nu mai am cafea.
-Te astept... in 10?
-15, ca tre'sa duc sh gunoiul...
-Bene, in 15 sa fie. Te-astept c-o muratura :))...
-Iar te gindesti la prostii!
-Doar un pup... ca-i fain asa, fara nici o obligatie. Un pup etc etc...

Ajutor de hai mersi!

Dupa publicarea penultimului text, nu am putut sa nu observ niste schimbari interesante. Cum ar veni, in jur s-a stirnit o forfota inexplicabila, iar cind am intrebat cine-i sefu'de trib misunator mi-am dat seama ca lumea se chinuia sa-mi dea idei anti-plictis. Foarte frumos, pina la un anumit punct ce-i drept. Unii s-au gindit sa ma omoare, altii sa ma schilodeasca, prea putini sa ma de-plictiseasca pe bune.

Astfel, am primit pe Mess citeva poze c-un pistol. Mesajul se subintelege. Daca ar trebui sa ma arunc de la balcon, indicat ar fi de pe la noo, nu de alta dar daca nu mor m-as chinui toata viata. Am aflat ca o portie de clor te curata mai bine sh mai repede decit una de otet. Iar daca m-as lua de mina cu We sh am baga degetele in priza, nu numai ca ne-am aprinde ca beculetele, ba mai mult, poate avem noroc sh distrugem toata reteaua electrica a blocului. Daca nu murim vitejeste linga casa DoiDouazeciului, mai avem o sansa cu vecinii infuriati... Sincer, nu stiu cum sa procedez. Oare sa ma apuc de licenta (asta-i tot un sfat "dintr-ala", dar cu o formulare sensibil eufemistica - vezi comment existent pe undeva pe blog)?

Cred ca da. Pina atunci insa, am o treaba. Tre'sa-l aflu pe ala de mi-o trimis guma aia de mestecat cu lipici.

11/19/07

Pulsul plictisitului


Io cu We suntem cei mai dominati de plictiseala oameni de pe planeta. Atit We, cit sh io suntem intr-o perioada foarte proasta. Atit de seaca intr-ale ocupatiilor constructive incit avem numai idei traznite, timpite, tocite, ce mai, de-a strimbul de vite. Io l-am oprit la timp pe We. Inainte sa bea otet. Ce-i drept, sh el m-a salvat o data, cind era sa ma arunc de la balcon. Coincidenta sau nu, astea doo de mai sus s-au intimplat fix in aceeasi seara.

Nu stiu acum, sa dau vina pe plictiseala sau pe faptul ca We refuza categoric sa ne cumparam o carte de bucati, pardon bucate, sh ne apucam de facut negrese? Cu morcovi, cu faina, cu tarite sau de ce nu cu ceapa. Stiu, nu se hegzista, da-s foarte plictisita. We, stii bancul cu "ia dispari ca-mi porti ghinion!"? Nu? Pai hai sa-l adaptam... We, hai dispari ca plictiseala se accentueaza. Otet de mere sau de struguri?
[P.S-ul Patrat: Dabaliui, stii ca glumesc da'sa-mi spui sh mie cind vinzi frigiderul ala. Vind sh io calculatorul iar cu banii strinsi vedem noi ce facem. Ce era de demonstrat!]

Royksopp - aproape jumate'

[Royksopp - 49 Percent (The Understanding)]

I won't try to dent you right or stop your flight
I've known our plight
You know I'm right
I know about your little fling
How you hide your ring You senseless thing -
I'll cut this string
The heat has simmered for a while
It's not my style - so versatile... and with a smile
At anytime, I could explode!
When you kissed your toad
You kissed your princely episode

49%

1% short of half
And less than half
Ain't really much of nothing
Bit off more than one could bite
And the taste is slight
It leaves this dullish appetite
'bout time I've finally seen the light
And said goodnight
For the sling is tight we'll lose this fight
In a corner painted white
As you fly your kite I shun the sight,
I've seen the light!
And now I've got to say goodnight,
You know I'm right!

49%

1% short of half
And less than half
Ain't really much of nothing
I won't try
To stop you flight or chage your night or nothing
Less than half
Why won't you try to make this damage better?
Math and imagery
Equates cacophony
Multiplies muteness: a sum better disturbed
For silence subtracts
And shadows divide light less than half is slight
The heat has simmered for a while...

49%

1% short of half
And less than half
Ain't really much of nothing
I won't try to stop you flight or chage your night or nothing
Less than half why won't you try to make this damage better?

11/17/07

bLOg MorT

Dupa ultimele rasfoiri de reviste naiba stie de pe unde primite, am tras ingrozitoarea concluzie ca my blog sucks. Si asta nu-i afirmatie dintr-aia cersetoare de complimente gratuite, e cruda realitate. Parca aia de-au scris articolul imi vazusera blogul dom'le. Altfel, cum ar fi putut sti ca am postat o poza cu Zaru', ciinele meu, una care mi se pare foarte reusita, amuzanta, expresiva (si lista poate continua cel putin vreo trei melodii) de asemena? Daca nu ma cunosc, nu-mi explic cum de m-au traznit spunind ca o fotografie cu javruta mea nu numai ca nu intereseaza pe nimeni dar pe deasupra e dovada clara de stingacie intr-ale administrarii blogurilor. Cum ar veni, umplu spatiu cu umpluturi, repetitia e intentionata, vorba lui Mircea Badea :).

Nu-mi amintesc exact ce si cum aveau aia de reprosat pe acolo'sha'ia, fiind prea socata de ceea ce am aflat legat de poza cu Zaru'. Cert e ca daca trageam asa o linie dupa toate paragrafele, ajungeam... omaigad, stati putin ca abia imi pot stapini lacrimile... da, ajungeam la concluzia din primul rind si anume aia ca MY BLOG SUCKS, sau BLOGUL MEU PUTE. Cum adica, daca pute inseamna ca e un mare C***T? Nici nu vreau sa ma gindesc. Mintea-mi musteste acum de nu-le-pot-numara-cite-is strategii de re-branduire a micutei mele lumi virtuale. Aia care desi nu are atitia vizitatori citi cere articolul, nu are cel mai stralucit design sau cele mai interesante articole din blogosfera (sa nu pomenim totusi nimic despre admin), mi se pare teribil se simpatica.

Si asta mai ales in momentele in care o scobesc in inceputuri si-mi da (poate ireala) impresie ca eram mai desteapta, amuzanta, bine distrata si plina de calitati decit in prezent...

11/15/07

We-ul meu, macar juma' (Revelatia)

Si-l vezi. Si-ncepe totul cu o gluma proasta. Si de emotie astepti trei zile. Apoi, nimic. Nimic azi, nimic miine, nimic poimiine. S-a cam intins nimicul asta ce-i drept. Era poate un dor surd. Ma zgindarea ocazional. Sh atunci ajungeam sa te pup parca pe furis. Apoi nimic-ul obisnuit. Te-am urit si cred ca iubit de nu mai stiu cite ori. Apoi mi-ai promis ca o sa-mi treaca. Au cazut frunzele, a nins, am ascultat "The Vereve - Bitter Sweet Symphony" de prea multe ori pe zi citeodata, mi-a fost dor de tine in secret.

Ai avut dreptate. Nu te-am mai pupat nici macar imaginar. Te-am atins stingace pe mina si nu am mai tresarit. Te iubesc la fel. Te urasc asa cum am facut-o mereu. Cum n-am putut s-o fac niciodata. Mai e atit de putin timp sh tu n-ai crezut o clipire de gene. Nu te-am crezut la rindu-mi. Si meriti mai mult decit 11 rinduri pe un blog. Sh vreau mai mult decit speranta ca o sa raminem prieteni 30 de ani de acum inainte. Pentru ca... doar pentru ca.

[Nu-i in memoria ca nu-i mort, nu-i in cinstea ca n-o facut nimic util pina acum, nu-i nici cu multa dragoste nu de alta dar am impresia ca iubesc deja pe cineva... ii doar, asa, nu stiu cum... Cum ii we? Daca-mi raspunzi, promit ca am sa renunt la "we"-ul pe care l-ai inventat (sau furat fara drept de autor)].

To Dabaliui (We), my dear, dear friend sh citeodata boy :)!
[The Cure - Pictures Of You]

11/10/07

What next?

Se spune ca atunci cind ai o durere, toti ce poti face e sa te rogi sa apara alta mai a naibii asupra careia sa te concentrezi si astfel sa uiti de prima. Bon. Cum de ceva timp aveam de-a face cu o durere, si anume cu una foarte puternica de masea, m-am gindit sa-mi provoc una ce auzisem ca ar fi teribila, ba mai mult ce se intinde cel putin pe o saptamina. Gata, gata, e vorba de cea provocata de un pierce in limba.

Nu stiu cum se privesc experinta, dar tind sa cred ca mi-am luat teapa. Nu e de ajuns ca gaura in sine nu a durut absolut deloc (daca m-as fi uitat la toate episoadele din Mythbusters as fi aflat asta fara practica), pe deasupra nu mi-a dat prin cap sa-mi cumpar un pierce mai mic decit ar fi recomandat*, astfel as fi putut sa-mi chinui limba pina la vindecare.

Durerea de masea e mai vie ca inainte. Mai rau e ca nici la dentist nu pot merge pentru ca limba e atit de umflata incit nu-mi incape in gura nici un drac de aparat dintr-ala. Vestea putin buna e ca ma roade un soi de durere. Aia de stomac, cauzata de foame. Acum inteleg de ce nu-mi trecea setea cind beam cu paiul...

* = in momntul in care iti pui un pierce in limba aceasta se umfla foarte tare, de aceea e recomadabil ca primul pierce sa fie semnificativ mai lung decit cel final, pentru a-i lasa loc limbii sa se umfle.

P.S: Ii multumesc pe aceasta cale bunei mele prietene Ralux, care m-a speriat aproape de coma cu povestile ei despre cum e sa iti strapungi limba cu un ac.

P.P.S: Tot pe acesta cale ii multumesc lui Dumnezeu ca povestile nu au fost adevarate.

10/28/07

Raspuns din blogosfera

Sh acuma am sa fac un gest de o nesimtire sailor-mooniana. Am sa scriu un text despre al carui subiect nu stie nimeni nimic. Adica stie cineva. Sh acel cineva nu esti tu decit daca te cheama Simona. Bine, ca acum depinde si care Simona esti, dar daca imi esti colega sigur e vorba despre tine.

Asadar, lasind la o parte mailul de scuzabilitate sau biletelele pe diverse teme din timpul cursurilor, tin sa precizez, Simona, ca textul asta e raspuns la unul dintre comment-urile mele, la care mi-ai raspuns intr-un final (nu stiu cind a venit finalul pentru ca am fost plecata din Blogspot Land o vreme). Vorbeam de un sistem de securitate exagerat (un pic, rectific) pentru commenturi (nu ti se pare ca folosesc prea des cuvintul comment? astept sugestii pentru un sinonim perfect). De ce exagerat? Pen'ca-s satula de coduri, sh pasworduri, sh de verification of the verification. Daca nu as fi satula cred ca as fi raspuns direct p blogul tau, dar cum tre' sa astept nu stiu exact cit timp pina sa-mi aprobi interventia, am mutat totul pe blogul meu.

Neinteresant, nu-i asa? Nu insinuez ca ar trebui sa faci ceva in legatura cu toate plictisoseniile despre care ti-am vorbit la rotunda ora 3.35 a acestei frumoase dimineti de duminica. Doar ca... Doamne, ce comment lung mai era si asta. Si ce naspa se incadra in pagina... Si ce bine-i ca lucrurile sunt asa cum sunt!

Lamureala de rigoare

Din scurtele mele sederi prin case straine ies cu dileme serioase. Iat-o pe cea mai recenta: atunci cind esti in pat cu cineva (dar nu neaparat in acelasi pat, cel putin aceeasi camera), gata de culcare, de zburdat prin alte galaxii, mai ai voie sa vorbesti dupa ce spui noapte buna? Adica, urmeaza secundele, minutele sau poate orele de dupa noapte buna-ul de rigoare. Si stai si te gindesti la timpenii si unele ai vrea sa le imparti cu celalt din pat/camera. Se mai poate vorbi dupa? Adica e voie/civilizat/indicat pentru creatia nocturna?

Dracu stie. Indubitabil e ca aseara mi-au trecut niste idei dragute prin cap insa Rozy nu dadea semne ca ar vrea sa le afle. Culmea indubitabilitatii: si ea avea ceva de spus dar nu a facut-o pentru ca ma credea moarta de beata, pardon adormita. Acum de exemplu nu pot dormi. Si nici vorbi. Pentru ca nu am cu cine. De aia scriu. Dar si daca ar fi Rozy aici sigur i-as trinti vreo doua. Chiar daca ar sforai la cinci minute dupa noapte buna...

10/26/07

Jet cu jet se anuleaza

Din ciclul "circulatie de orice fel" am observat ca la tot mai multe treceri de pietoni apar ca din senin semafoare. In definitiv, citeva minute in plus pina sa ajung de cealalta parte a strazii nu sunt o problema pentru o fire isterica precum a mea. Ceea ce ma deranjeaza e faptul ca majoritatea soferilor sfirsesc prin a te injura ca treci pe rosu. Si uite asa ajungi sa-ti sara macedonia din mina, adidasul din picioare sau sa te arunci gratios intr-un canal la auzul claxoanelor (in cel mai bun caz) si de ce nu a "baga-mi-as, scote-mi-as, lua-te-ar" man-ilor cu permis de conducere si dobitoci in acelasi timp.

Nu tre'sa studiezi psihologia ca sa intelegi ca unui om ii ia ceva timp pina sa se obisnuiasca cu o schimbare deci sa nu-mi spuna mie un idiot de taximetrist ca nu a incalcat cel putin o data regulile de circulatie din cauza scaprii unor detalii gen semafor. Corect mi s-ar fi parut ca inainte cu vreo doua saptamini de amplasarea respectivelor semafoare, Primaria sa fi aprobat un fond pentru niste panouri de obisnuire a iesenilor cu unele sau altele. Spre exemplu, sa ne referim la straduta aia de doi metri, curba la dreapta de pe Independentei intre niste blocuri (asa numita statie de taxi). Ce bine ar mai fi picat o foaie A4 lipita barem pe-un drac de stilp (ptiu, Doamne iarta-ma ca-i stilpu'fix in fata bisericii) cu un mesaj scurt si la obiect gen: "Atentie la semafor! SE INJURA BUEI!!!". Macar asa, preventiv...

Dar cum ideile sclipicioase se nasc foarte greu si de cele mai multe ori nu sunt luate in seama, avertizari au fost o laie de Geo Bogza. Ce mi-a mai ramas de facut? Pai pentru inceput ocolesc straduta de care va vorbeam mai inainte. Unu la mina, sunt o fire nefolositoare de injuraturi de lucruri sfinte, asta in principiu (vezi pozitionarea spatialo-georgrafico-temporala a bisericii si ea pomenita mai sus). Si doi la mina, o vorba urita se cere intoarsa iar locul e putin prea public pentru o disputa verbala. Ori soferul, ori semaforul...

Du-ma-acasa mai tren, vai!

Nu bag mina in foc dar zvonurile ar putea fi adevarate. Pe caile ferate ale Iasului isi fac de cap niste trenuri foarte stins inrudite cu bine-cunoscutele autobuze albastre pe care le tot vedeti prin oras. Mai exact cele cu frine foarte puternice, capabile sa se opreasca in bot in mai putin de doi trei metri. Care-i legatura? Pai aceste trenuri vor sa bage spaima in pietonii care traverseaza trecerile de cale ferata fix ca dobitocii. Si cind spunem dobitoci ne referim exclusiv la cei cu casti pe urechi, care fluiera si nu se uita in stinga sau dreapta ori mai rau, cuplurile de indragostiti carora numai de tren nu le arde cind traverseaza sinele mai sus mentionate.


Tind sa dau crezare ca locomotivele nervoase exista, nu de alta dar ieri mi-a luat vreo citeva ore sa-mi revin dupa o intimplare oarcum relevanta. Aflindu-ma pe trecerea de cale ferata de la tigarete am facut imprudenta sa nu renunt la casti. Uitindu-ma printr-o minune dumnezeiasca in stinga am vazut cu ochi proprii si personali cum un tren nervos a accelerat fara explicatie la vreo 30 de metri de mine. Ca un om slab ce sunt m-am panicat si am intepenit instantanu. Cum ar spune unii, m-am mumificat. Fix in secunda in care eram gata sa-mi dau duhul, trenul a frinat brusc iar dintre faruri (jur ca avea) a iesit o limba metalica ce a facut un semn mai mult decit sugestiv, asemanator fluturarii degetului mijlociu de la picior.

Tot respectul meu pentru initiativa nu stiu cui o fi pina la urma, dar as ruga CFR-ul sa fie mai atent cu publicul tinta care (in cel mai fericit caz) daca nu va crapa calcat de tren are toate sansele sa faca un infarct fix pe frumusete de cale ferata nesemnalizata.

10/1/07

Cind doi se cearta, scorul se-ngrasa

Cind vine vorba de numarul impacarilor si despartirilor (sau ordinea era invers?) nici o cifra nu mi se pare aberant de mare. Cel putin nu mie, o persoana care tine evidenta intr-un carnetel bine ascuns intre ghivecele de flori (muscate mai exact) de pe balcon. Pina in acest moment, scorul este 5-5. Pina urc la etajul doi, ne impacam. Cobor, deja e 2-3 pentru mine. Ne intilnim la chiosc, ne impacam. Cind sa descui usa apartamentului, primesc mesaj de atentionare. E 3-3. Si tot asa. Abia acu'trei minute am aflat ca e 5-5. Ma bate serios gindul sa ma las de relatia asta ca deja nu mai e funny. Adica, e costisitoare mai ceva decit tigarile. Daca ma cert, tre'sa sun sa ne intilnim, imi moare creditul, tocesc energie sa discutam ca niste oameni civilizati (poate parea ciudat dar ma consum mai ceva cind tonul e calm decit atunci cind se urla - vezi eliberarea de stres prin spargerea de borcane), pina ma mai intind sa raspund la pupu' de impacare deja-s epuizata. Sa nu mai vorbim ca pina ma cert, tre'sa fiu amabila, tre'sa ies in oras, tre' sa sun (din nou) si lista compromisurilor e destul de cunoscuta. Dar pe cuvint ca de azi gata. E ultimul telefon, ultima impacare, ultima vizita...

La n-100 cer despagibiri. Sau un spor de periculozitate?

Din Ve Ve Ve in Ve Ve Ve (LOST)

Spre disperarea unora si bucuria altora, va anunt cu... cu... ceva in glas, ca m-am ratacit. S-au m-am pierdut. M-am pierdut pe mine insami, va vine sa credeti? Nici mie, dar va jur ca e a adevarat. Momentan ma aflu pe un site foarte suspect pentru o internauta calculata cum cred ca sunt. Habar nu am cum am ajuns pe treaba asta care te invata cum sa fabrici o bomba in apartamentul propriu. Si doar ma stiti ca nu ma abat niciodata de la drumul pe care l-am ales, indiferent ca vorbim de ala pina la chioscul de piine sau de ala pina la masa pe care arunc telecomanda. De la articolul ala blestemat legat de imaginea femeii in publicitate sar cu tupeu si-o ridicatura de sprinceana la niste cursuri de scufundare pentru toti doritorii de aventura. Dupa ce am descoperit lumea subacvatica impreuna cu nenii si tantile de acolo'sha'ia, ma bag la niste informatii pentru incepatori despre artele martiale clasice japoneze.

Am facut citvea scheme-n cap dupa care mi-am rupt un picior (don't worry, is miriapod deci imi permit) si m-am gindit sa ma destind pe site-ul ala de "Colectie" (de clipuri hazlii si subtitrari). Ha ha ha, hi hi hi, imi facem de cap pe net cind lucrarea de licenta bocea de mama focului dupa o bibliografie mai lunga de trei carti. Tot hilizindu-ma, ma trezesc in fata unei bombe. De site si de bomba. Din motive evidente nu pot sa dezvalui adresa care te-ar putea ajuta sa omori un cartier intreg, dar eu cum dracu ies de aici? Sunt prinsa intre doua grenade, in ceafa imi sufla un tun si nu stiu pina la sfirsit ce o sa mi se mai intimple, nu de alta dar sunt la jumatatea drumului pentru obtinerea "bombei pentru sezonul universitar cu efect imediat, devastator si ireversibil". Se ia o lingurita de bicarbonat, se amesteca cu 3 miligrame de glicerina, iar cu pasta rezultata orice student de la Litere se poate minji dupa ureche (pardon, urechi), intr-ale norocului...

P.S: Daca ma gaseste careva, va rog sa o anuntati prima data pe Alexandra si sa ii explicati ca n-am fugit de la terasa pentru a nu plati cafeaua!

9/26/07

Invers conic

Ca sa nu-mi mai complic existenta m-am decis sa vorbesc doar in propozitii simple. Nu doar ca o reusesc sa-mi derutez interlocutorul din cauza lipsei de logica a exprimarii {Exemplu: Unde mergi asa grabita? R: Se topeste asfaltul.), ma scot pe deasupra cind vine vorba de-a oferi cit mai putine detalii despre cit kile m-am ingrasat, de cite ori am mincat pina-n ora 3, cu ce chef ma duc la facultate, cite spaghete prind dintr-o data cu furculita sh alte chestii de gen.

Asa, fara prea multe informatii, explicatii, implicatii, transpiratii, palpitatii. In scris insa imi permit sa spun ce si cum vreau. De acea am sa ma desfasor dupa chef, folosindu-ma de cele mai complicate (daca nu dezvoltate) propozitii. Am sa scriu pe verticala, orizontala, diagonala, coperta caietului, cotorul carnetelului, toate blogurile personale, locurile de dat cu sutul, fituicile de la examene, peretii cladirilor ori eventualele membre ale doritorilor de autografe (fara locuri obscene). Dar sa fim seriosi, pe cine intereseaza-n scris unde merg asa grabita?

Acestea fiind comunicate, va rog de pe acum sa-mi iertati mai mult decit elipticul discurs ilogic (oral). Si-n final, ca de citit cu voce tare, vine explicatia universal valabila, sa zicem, pina la anu'pe vremea asta.

Silvia (va) sapa.

9/25/07

Gol

Te trezesti pe intuneric si simti ca lipseste ceva. Ciudat, esti imbracata, nu dormi pe jos si nici in patul altcuiva. Aprinzi lumina si parca incepi sa te dezmeticesti. Iti amintesti vag de mai multe lucruri facute inainte sa adormi. Si parca... ai vorbit la telefon cu cineva, dar cu cine? Da. Acum stii. Ati vorbit mult si v-ati spus si mai multe. Despre carte, despre intilnirile pe ascuns, despre datoria pe care o are fata de tine - o explicatie in limba romana, alt buchet de ghiocei, un C.D, un beep, vreo 120 si ceva de buzz-uri, doua minciuni si-o cutie de sperante (re)conditionate. Iar parca spre final i-ai spus chiar ca nu o urasti pe maica-sa. Si atit.

Inca lipseste ceva iar senzatia se accentueaza. Rascolesti pozele, asculti "acele" melodii, incerci sa-ti amintesti, dar nu poti. A fost o farsa. Totul a fost inchipuire. Sperantele, momentele de agonie, tot timpul in care ai crezut ca nu va muri niciodata. A murit de mult doar ca nu l-ai putut lasa sa plece. Ura, iubire? Nimic, doar o indiferenta ca parca doare mai mult decit toate la un loc. L-ai iubit, esti sigura de asta. Oare? Sau poate iti lipseste faptul ca puteati vorbi despre orice. De fapt nu stii de ce l-ai... Si de ce credeai ca inca?

Discutii banale, telefoane rare, promisiuni care nu se tin niciodata. "O sa ne vedem... cindva. Cind am sa te caut, doar ti-am promis". Acum cred ca stii de ce. Intr-un fel sau altul, n-ai vrut sa-l lasi sa moara. Si acum cind ti-ai dat seama de asta, ai vazut si ce simplu era sa-l demitizezi... Bine, si-acum?

"O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere."
(I. L. Caragiale)

9/22/07

Din nou despre alcool

Cred ca am sa urmez exemplul lui Paraschiv si am sa ma imbat ca porcul. Si nu numai azi ( o fi coincidenta ca e chiar simbata?) ci tot timpul. "Conducatorii auto care folosesc hands free-uri sunt de patru ori mai expusi accidentelor decit cei care conduc in stare de ebrietate". Ce sa mai vrei?! Recalculind procentele (vezi adunarile, scaderile, bla bla-urile ala aberante din antepenultimul text) ajung la concluzia ca frate-miu va muri de patru ori mai repede decit Paraschiv, care la rindu-i are sanse cu 30% mai mari decit mine sa moara mai repede. Asadar, fra-miu are un ghinion cu 120% mai mare decit mine sa dea coltul dupa volan (in ipoteza ca toti am sofa). Incredibil!

De aici trag doo concluzii. Una ar fi ca astia cu studiile lor ar trebui sa ia o masura pentru a cadea la un soi de invoiala ceva, nu de alta dar rezultatele astea ar trebui sa aiba o valabilitate planetara, no? In stilu' de acum nu m-as mira sa aflu ca daca am de gind sa fac o omleta in timp ce sofez pot muri cu o probailitate de 345% mai mare decit unul care impleteste legat la ochi in timp ce conduce inspre serviciu, dimineata, pe timp frumos. In fine, fiecare cu politica lui. Ceea ce ma nelinisteste pe mine este a doua concluzie si acea ca cineva ne tot indeamna sa bem, sa bem, sa bem si asta chiar intr-un mod inteligent. Adica prin comparatii cu actiuni aparent inofensive, musai facute in timpul sofatului. Cine-o fi in spatele acestei diabolice inscenari? Paraschive tu esti? Adica stiu ca nu ai carnet, dar de unde naiba atita invidie sa-i vrei morti pe toti?

Frustratule! Vad ca o tragi tare la masea, ori mort de beat, ori mort de-a binelea...

Paraschiv

Paraschiv mai are citeva zile si se va intoarce la inchisoare. Nu-i este frica, ba ar putea spune chiar ca s-a plictisit de libertate, nu de alta dar "afara" viata e prea lipsita de complicatii. Pina atunci insa, Paraschiv vrea sa faca mai multe lucruri. Sa bea ca porcul (fix intr-o simbata) in asa hal incit sa nu se mai tina pe picioare. Adevarata provocare va fi incercarea de a nu i se face rau. Vrea sa fumeze marijuana cu prietenii de "acasa" pentru a vedea ce le ca*a lor mintea cind sunt in alte galaxii. Vrea sa faca pe cineva sa plinga, vrea sa fie rautacios, vrea s-o injure pe fosta prietena (lucru cu care ii este dator de vreo juma'de an dar o zis sa astepte urmatoarea eclipsa), vrea sa-si sumpere haine mulate (auch!!!), sa devina o scirba si de ce nu, sa se lase de sport si sa reapuce de fumat intr-un stil brutal.

Acestea sunt micile dorinte ale lui Paraschiv si din cite mi-a spus, sunt cele mai putin intunecate. Despre celelalte cica nu are curajul sa ne vorbeasca nu de alta dar nu vrea sa fie judecat gresit, mai ales ca, in citeva zile s-ar putea intilni prin inchisoare cu cititorii acestui text. Si nah... Totusi, in astea citeva luni de libertate, personajul nostru a reusit si citeva chestii mai mult sau mai putin admirabile: a devenit Maestru Sarpe (vezi Snake Xenzia), a avut vreo trei revelatii (pe care refuza sa ni le dezvaluie dar cica daca insistam ne spune personal), a reusit sa fie foarte bun prieten cu o tipa si atit (a se citi fara sa o f... ce urit!!!), nu s-a drogat nici cu gindul, s-a ingrasat citeva kile (io i-am zis ca arata ca un cadavru) si culmea, s-a (re)indragostit (trust me, this is a big deal).

Paraschiv a promis ca va tine legatura cu mine si ca daca va avea chef imi va marturisi cite dintre dorintele lui s-au implinit. Pina una alta, io ma chinui sa aflu care-i numele lui adevarat...

9/20/07

Telefonul bate alcoolul

Cutremurator de-a rombulea. Cica niste studii au aratat ca soferii care vorbesc la telefon in timp ce conduc sunt mai periculosi decit cei beti. Printr-un fel de calcul a reiesit ca un sofer ca palavrageste la mejcherii dintr-alea mititele in timp ce sofeaza are cu 50% mai mult ghinion de-a produce un accident din cauza neatentiei, pe cind unul in stare de ebrietate are un nenoroc cu doar 30% mai gras decit cel al unui conducator auto perfect treaz, atent, aranjat si parfumat.

Problema se pune altfel. Daca respectivul e beat si vorbeste la telefon in acelasi timp? Cumulate, procentele ii ofera bietului sansa unica de-a intra intr-un stilp cu o probabilitate cu 80% mai mare decit biata probabilitate a lui taica'miu (sa zicem), care in propozitia asta va fi omul cuminte. Cum ar veni, un betivan guraliv pe cai telefonice mobile face fix cit a cincea parte dintr-un om care nu-i nici, nici. Corect?

Una peste alta, cind o sa ma imbat si am chef de cearta prin telefon, am sa iau patru volane la vrajeala, inca patru prieteni beti turta, le arunc chestiile alea rotunde in miini si musai tre'sa-i conving sa vorbeasca la telefon. Daca venim fiecare cu cite 20 de procente (vezi calculul mai mult sau mai putin logic de mai sus), vom anula instantaneu si indubitabil orice posibilitate de-a fi implicati intr-un accident. De ce? Deoarece, LOGIC, cinci bipezi beti, ce vorbesc la telefon, fac fara indoiala cit unul perfect treaz si atent exclusiv la trafic. Evrik! Tre'sa-mi patentez idea.

Ce fac intr-o masina cinci betivi care vorbesc la mobile? Ramin in viata...

9/18/07

De ce dracuieste lumea

Tremuri. Nu mai stii adresa. Blocul in fata caruia stai o fi ala pe care-l cauti? Dracu stie. Ai nimerit-o. Fugi la baie si iti lasi parintii sa ridice pretioasa hirtie. Saluti si iesi, ceri hirtia si te holbezi la rezultat. Draci, nu intelegi nimic. O fi de bine, de rau? Ce limbaj medical? Mai e un pas.

Azi e marti, deci e clar. Ce trimitere n-ai? Cum sa nu-si aminteasca doctorul de tine? Innebunesti. Nici asistenta parca nu vrea sa mai gaseasca catastiful ala de treij'de kile in care iti trecuse blestematul de nume la internare. In sfirsit. Scinteia din ochii lui. Vede un rezultat aruncat pe birou. Nervi intinsi la maxim. Zeci de scenarii. Bisturiu. Pastile. Vacanta prelungita. Plimbari pe Copou. Ti-e dor si de fete. La dracu, sa spuna ceva.

Nici nu stii ce sa faci mai intii. Sa zbieri, sa te izbesti de pereti, sa stringi pe cineva de git? There is God. Sau cel putin asa zice taica-tu'. Cica esti botoasa, dar de fapt derulezi scenariile care acum s-au schimbat. Probabil pentru totdeauna.

In seara asta cred ca am sa fumez foarte mult.

9/10/07

Dor (pre)facut de duca

De teama numerelor impare plecam fara exceptie in numar de patru. Impreuna cu trei dintre prietenii mei, fugim de acasa la perioade mai mult sau mai putin regulate. Cu o saptamina inainte de tupeista miscare ne punem cite doua sandwich-uri la invechit, ne murdarim hainele cu diferite chestii plus ca timp de sapte zile nu folosim pipetanele sau periuta de dinti. Asta pentru autenticitate.

Fuga noastra de acasa depinde foarte mult de vremea ploioasa. Ea se petrece intotdeauna intr-o noapte furtunoasa. Cica daca pleci seara, pe ploaie ajungi departe (timpenii cu noaptea-i sfetnic bun sh alte alea). Pe dreacu'. Nu iesim niciodata din oras. Masina in doua locuri in care ne inghesuim patru oameni e parcata mereu pe aceeasi strada. Fumam cele mai ieftine tigari cu geamurile inchise. Nostalgici, ne remodelam vietile, parintii, situatiile, relatiile si Dacia Papuc in care ne aflam.

Cind simtim ca ne sufocam din cauza fumului de tutun, deschidem geamurile si portiera din stinga. Doi dintre noi coboara si se intorc pe jos acasa. Sunt un cuplu. Eu ramin in masina cu singurul fugar cu carnet si rinjind ne aprindem cite un Kent din torpedo.

Poate data viitoare anuntam pe cineva ca am fugit de acasa.

9/3/07

No emoti-comment

Fragment dintr-o discutie mai mult decit proaspata, intre subsemnata sh amicu'meu foarte suparat:

"- (...) Sh o vad mah cu ciocoflenderu'ala...
- Ce-i ala cicoflender?! /:)
- Aaa, cum sa-ti explic... un purumbac ceva...
- Ci mah??? =))
- Un purumbac! Adica o pasare de miaza-noapte care umbla din fluture in fluture, ceva, intelgi tu...
- (Subsemnata sub bancheta de ris)
- Ci rizi mah? Adica o jagirnita, exact cum o zis frate-miu cind o vazut ce masina o cumparat nevasta'sa: Ci-i sh cu jagirnita asta tu??? Un drac de'aceala de coropisnita obosita... cu ala mah?!! (...)"

Gest o snoava


Log in, sign in, inregistrati-va inauntru (ha, ha) sau ceva. Home, mesaj nou, ptiu ce naspa e blogspotu' in romana. Aiii, ce-ai vrut de fapt sa faci? Alba ca zapada nu a murit niciodata, nu are piela alba si nici parul negru ca abanosul. Scufita Rosie e prietena la catarama cu Lupul, iar impreuna joaca Poker cu padurarul. Tu maninci seminte cu actuala prietena a lu'frac'tu, care de fapt e fosta prietena a fostului tau prieten sh care inainte de toate astea mai fusese odata prietena lu'frac'tu. El i-un vac iar tu in loc de bataia pe care o merita ea, ii scuturi cojile de seminte de pe blugi.

Lumea s-a intors cu fundu-n sus, cel putin a ta. Nu mai intelegi nimic, mai ales cum de personajul tau de poveste, ala cu arcu' (sh nu, nu-i vorba de Cupidon) a plecat in Honolulu in cautarea fericirii vesnice. Tineretea nu conteaza, doar sh batrinii se bucura. Asadar, sa imi astept personajul sa se intoarca. Cu un telefon mai bun, cu o valiza de povesti sh cu cele vechi asa cum le stiam. Desi e nedrept, Alba ca Zapada trebuie sa se inece cu bucata de mar si sa moara pentru ca mai apoi invierea sa fie mai putin viermanoasa sh mai Fat Frumoasa.

Promit ca pina vii, nu ma mai intreb nimic. De ce Pamintul nu se invirte in sens invers, de ce io stau ghemuita pe scaun cind scriu, de ce s-au copt merele, dar mai ales de ce cartile de povesti s-au schimbat. Bon voyage...

8/29/07

In spirala sau zig-zag?

Cit timp poti asculta o melodie in continuu fara sa te plictisesti? O ora, o zi, o saptamina, un secol? Si oare cum trece timpul cind o asculti? Oblic, in spirala, zig-zag sau de-a dreptul?

Dupa ce am ascultat trei zile (aproape non-stop) "Ghosts" de la Siobhan Donaghy mi-am dat seama ca timpul trece asa cum il taie forma. Nu ma intreba de ce mai blogule. Si mi-am mai dat seama de un lucru. Acela ca daca ma apuc io sa-l iau la misto pe Becali (exemplu absolut intimplator insa fiind monument national, este deci primul care-ti vine in minte) pe blogu'meu sh sa-l intorc pe-o parte si pe alta, nu intereseaza pe nimeni. De ce? Pentru ca atit io cit si cititorii vom fi la sentiment si comment-urile devin aproape pleonastice. Hai recunoaste, macar odata te-ai trezit si tu plimbindu-te pe coridoarele world wide web-ului, injurindu-l de mama focului pe mai sus oierul, adica'lea numitul.

Asadar, declar dechisa sesiunea de texte cu iz exclusiv personal. De cite ori pe zi ma ma ia valul, dau cu bita-n balta, cu muci-n fasole (frate-miu a insitat sa o bag pe asta la enumerare), cad pe ginduri, ma las furata de peisaj, stric telenovela sau imi sare mustarul. Toate acestea, invelite intr-un ambalaj cit mai atragator (a se citi cu urma de scandal, potentiala nascatoare de comment-uri rautacioase) si gata...

Ti-o cazut fisa? Bine ca ai prins idea...

8/27/07

Nou... sau poate nu (Siobhan Donaghy)


Siobhan Donaghy este numele ei (da stiu, e ciudat) si cred ca se poate lauda cu un (nou) album destul de reusit. "Ghosts". Preferatele mele? Piesa cu acelasi nume si "Don't give it up". I don't know dude... dar mie mi se par bestiale.
Singurul meu regret e ca nu i-am ascultat muzica mai devreme...
"Don't give it up/ I heal and hide/ Forgive this hurt of mine/ We all have the scars/ To show"
So, find out more... http://www.siobhandonaghy.co.uk/index.php Enjoy!

Grele dulceuri

O zi importanata pentru mica natiune de pitici ce se lauda ca traieste in capul meu. Am descoperit de ce romani au mania de a da cu jula. Mai exact, am aflat locul unde se fabrica acesti oameni defecti. Da, da, nu este o gluma. Si pentru a va demonstra ca nu fabric perle v-am adus si dovada. Eticheta pe care sper s-o vedeti pe aici de undeva era destinata abtibildarii unei cutii de bumboane si prezinta dovada clara ca in Syria, intr-o fabrica de “Dulceuri”, o minte diabolica plamaduieste- din materiale lesne de ghicit - asa numitii romani “Sugatoare” (suntem siguri de fapt au vrut sa scrie sugative, dar transalatorul era probabil beat). Ce era de demonstrat, produsele umane se coc doar pentru a ne vinde gogosi sau a ne duce cu zaharelul. Vorbim de dulciuri, right?

Cel mai raspindit model in materie de produs hiper-caloric este dupa cum probabil stiti, vamesul-sugatoare. Mai exact, vamesul-roman-sugatoare. Aruncind o privire inspre bulinuta albastra, puteti observa ca dupa cele “150 buc” corespunzatoare limbii romane apare si cuvintul “aproximativ”. De ce credeti? Evident, in drum spre tara exista posibilitatea mai mult decit mare ca din cutie sa dispara un anumit numar de bumboane, neprecizat insa pe eticheta. Nu ne mai batem capul cu celelalte greseli ce impinzesc opera de arta pentru c-am precizat ca translatorul era probabil mort de beat. Personal sunt multumita ca am rezolvat aceasta dilema. Si eu care credeam ca la noi se produc aceste mutatii ce parca intentionat iti fac miinile atit de lungi de ajung pina-n (alte) buzunare. Interesant e ca fabrica are cumva un nume profetic pentru cei ce ies de pe portile ei. Odata si odata tot vei fi (un) umflat si o sa stai la racoare unde exista riscul sa ingheti sau mai rau, sa dispari definitiv de pe piata (a nu se sari peste cazul lui Haissam a carui fabrica suspectam ca ar fi). Umflat? Ooh!!!

P.S: Ne cerem scuze pentru starea jalnica a etichetei, insa am smuls-o in fuga de pe cutia de dulciuri a unui copil ce negocia cu un vames sa-i dea o mita de numai trei bomboane. Chestia e ca vroia si cutia si-am actionat in forta. Multumim de intelegere, sunteti niste dulci.

Vesnica planuire

Nu stiu de ce toate sfirsiturile de vacanta miros identic. Parca in ultimele doua saptamini te trezesti din cea mai profunda coma si-ti dai seama ca timpul a trecut si mai ai putin pina vei reveni printre colegii intr-ale studiilor. Pare-mi-se ca sentimentul care te cuprinde reflecta o oarecare panica si cert e ca atunci sunt momentele in care, fara exceptie, imi vin idei referitoare la “ce as fi putut face”.

Una peste alta, la fiecare 14 septembrie (cu o marja de eroare de una, doua zile) ma apuca de git un regret urias. Regret ca ascult numai melodii ce de multe ori iti iau piatra de pe suflet, ti-o leaga de git si te arunca in riul cel mai adinc. Regret ca in timpul verii injuram soarele si-acum rinjesc la bec imaginindu-mi ca sunt pe plaja. Regret ca frate-miu ma pareseste pentru a doua oara in viata cu doua saptamini inainte de-a pleca eu la facultate si toate responsabilitatile intr-ale gospodaritului ramin pe capul meu. Am uitat sa precizez ca regret sincer faptul ca nu ne-am certat mai rau, in loc ca in ultima seara sa stam sa ridem de prostiile pe care ni le amintim dupa care, eu sa pling pe ascuns. Probabil si el regreta ca ne-om mai vedea abia prin iarna. Partea buna e ca atunci vom putea da vina pe Mos sustinind ca ne-a adus in dar unul altuia iar frate-miu o sa puna bot ca nu am fost livrata cu tot cu vreun electrocasnic. Regret ca totul mi se pare atit de mohorit si parca ar fi fost mai bine sa fiu sclava timpului aducator de evenimente fara pauza. Asa n-as mai fi putut regereta lucrurile pe care nu le-am facut desi erau posibile.

Am sa ma interesez la fortele de munca daca lenea anuleaza statutul de somer cu acte in regula. Nu de alta, dar pina o sa intru iar in cercul ala vicios, al studentilor cu mintea pe coclauri, nu vreau sa misc un deget, un pix, o tasta. Vreau sa lincezesc, sa vegetez, sa ma lase lumea in pace cu regretele mele cu tot. A! Cred ca am uitat sa va spun ce regeret insa cel mai mult… ca la inceputul vacantei (daca s-ar putea) as scoate cuvintul asta din dictionar, l-as sterge din timp, l-as rade din spatiu.

Inconstienta de mine. Daca mi-as aminti ca in maxim trei luni imi regret gindurile zau ca mi-as trage un par in cap. Cu cea mai mare placere. Intr-un hamburger de bibistrocel crocobazdugat sa ma transform daca nu vorbesc serios.

8/23/07

Zaru', ce nume?!


Scuzati puchinu', dar cutu-i bestial. Sh asta nu pentru ca-i al meu (ba da :D), ci pentru ca fiind al patrulea cutz care e in posesia mea (deci pe care l-as putea inhama la sanie in caz de ierni ca-n poveste)... declar patrula completa.

Pupa la Zaru', za mucost doghii in za huol uorld :).

8/21/07

Cu directie/ Replica

Am sa(-ti) postez mai jos un comment ce ar putea fi mai mult decit stimulant pentru creierasul meu, impreuna cu "va rog sa ma scuzati"-ul de rigoare pentru limbajul nu tocmai civilizat. Nuj daca autorul commentului permite si interventii anonime (iti spun de pe acum ca Nu), asa ca poti sa incepi sa-ti construiesti un blog (fie sh folosindu-te de pseudonime, sunt unele atit de dragute)... ca pe al lui nu ai cum sa-ti faci de cap. Te-am pupat. Aaa, sa nu uit: asta era pentru a reintra in ritmul normal, cel al textelor timpite.

"Chiar a-sa. Care este farmecul de ati scri-e toate prostiile pe care l-e traiesti? Cam acelasi farmec cu cel (scuze, c-el) pe care il expui cu o candoare analfabeta in scris in comentarii le unde pozezi in (mai)inteligenta/interesanta. Anonima mea draga (daca te-a mirosit bine Silvaka ca esti femeie), n-ar fi mai bine sa mai (sau era m-ai?) tai din orele dedicate navigarii in favoarea unui indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie? Nu de alta, dar n-a (recte: na) nurit nimeni din exces de cratima.P.S. Sa iti dau un raspuns, sa nu mori ignoranta: daca tu traiesti altceva decit timpenii, atunci mai redu doza de LSD.(I)morala, draga Silvia: "Ce pula mea?". Te-am pupat. Spor la scris cacaturi. Le gasesc tare simpatice. "

8/20/07

Text anonim sau Teoria Bazaconiana

Nu stiu. Nu sunt o persoana rautacioasa si cu atit mai putin razbunatoare (Mircea, am recunoscut in public deci termina cu ideile tale) insa un comment dat de cineva unuia dintre textele mele m-a cam suparat. Sau nu, m-a cam... impins sa-mi pun unele intrebari. Curios e ca atunci cind l-am citit, prostia din spatele lui m-a amuzat, insa aseara, in timp ce rodeam la un gratar mai mult sau mai putin reusit, mi-a sarit mustarul de pe bucata de carne fix pe tenisii aproape noi. Cum sa nu te enervezi?

Asadar, domnisoara (nu-ntreba de ce, dar intuitia imi spune ca esti o ea), sunt sigura ca ai sa citesti si acest text, asa cum le-ai citit si pe celelalte (nu ma intreba nici acum de unde stiu, dar bag mina-n foc ca nu l-ai citit doar pe acela care evident, nu ti-a placut). Recunosc in fata tuturor cititorilor de bloguri, ca pina si mie, nemaintilnit de simpatica sa creatoare, textul ala cu "cele si cei mai" (asa era nu?) mi s-a parut daca nu penibil, macar timpit. Unu la mina pentru ca n-are cap, ce sa mai vorbim de coada si doi la mina, daca e sa-l privim din punct de vedere artistic, ba mai mult, stiintitfic, nu are nici o insemnatate. Pina aici corect, nu?

Ceea ce ma nedumereste, este faptul ca desi dreptul la parere este absolut existent in zilele noastre tu te-ai "semnat" drept o anonima. Pai nu-i pacat? Dupa ce ca ai scos la iveala o teorie mai mult decit evidenta ce demonstreaza intregii comunitati de blog-ari ca eu am o viata plina de timpenii (sau timpita, cum ar fi fost corect?), nici macar nu-mi spui cine esti, ca sa stiu cui sa multumesc pentru frumoasa, dar mai presus decit forta gravitatiei, utila revelatie. Din commentul tau, pe care din lene nu l-am copi pastuit mai jos (dar promit sa revin) UITE-l!!!: "Draga dar care este farmecul de ati scrie toate tampeniile pe care le traiesti?! ", trag mai mult decit putine concluzii:

1. semeni cu mine foarte bine, cel putin din punctul de vedere al folosirii cuvintului "draga", care exprima tot sictirul pamintesc ce-l pot canaliza inspre o persoana;
si 2. - am zis ca-s putine concluzii - azi mi-am propus sa fiu vaca (vaca sunt in fiecare zi, dar azi sunt una pur-singe) si deci sa fac publica marea si chinuitoarea intrebare ce musteste in capatina mea: unde Dumnezeu este Izvorul Prostiei?

8/7/07

Text rautacios...


"Intr-o relatie, plec intotdeauna de la ideea ca esti tipu' e un bou. Astfel, pe parcurs poate sa ma surprinda in mod placut si sa-mi demonstreze ca de fapt nu este... fara nici o aluzie la tine".

Unu la mina. Asta-i pentru textul cu cele si cei mai. Da, imi apartine si poate fi incadrata la cea mai lipsita de rautate replica data unui om de sexa masculina :)). Doi la mina, va las sa admirati aceasta superba imagine care ilustreaza concret cam cita cretinatate incape in capul romanilor, mai ales in capetele celor trecuti de o anumita virsta.

Cred ca v-ati prins ca primul pe banca nu a fost cuplul format de... tanti una sh tanti cit doo.

Idei sa ai, nu-ist sa fii

Imi cer scuze in mod oficial pentru proasta calitate a pozei, insa aceasta a fost facuta in cea mai crunta graba si nici aparatul foto, care de fapt era un telefon, nu era atit de performant incit sa stea tapan intr-un punct in timp ce eu imi luam picioarele la spinare.

Acum citeva zile m-am luat la cearta cu paznicul, portarul, usierul sau cum s-o chema ala de haladuieste prin scarile blocurilor pentru a vedea care-i smenul. Pentru ca nu am vazut afisul pina la data mai sus mentionata, am incercat sa-l prostesc pe nenea sa ma bage la o sedinta de fitness gratuita (!!!) pe motiv de neatentie si scapare din vizor e minunatei oferte. Degeaba am incercat io sa-l conving ca la referendum am spus "NU" cu litere mari. Nu doar ca nu m-a crezut ba mai mult, a incercat sa ma plezneasca peste naset. Din surse evident neoficiale am inteles ca afisul era printre ultimele dovezi care scoteau la iveala inventivitatea unora sau altora (a se citit: simpatizantilor lui Base).

Din surse si mai evident de neoficiale, am auzit ca inca mai exista un izvor de lapte, biscuiti, piulite, servetele de unica folosinta si ciorapi cu cinci degete, situat la subsolul blocului in scara caruia am gasit si extraordinarul afis.

La el au acces numai "nu-istii", pe baza carnetului de partid, marinar sau chel.

00:28 (ar fi putut iesi mai fericit)

Am trei scurtaturi... sau poate doo, nu-mi aduc aminte. Am o durere de stomac si somn deloc. Dar mai rau decit atit, am in minte replicile unor omeni care se pling ca le mor... blogurile. Nu stiu despre scurtura ultima dar despre celalte doo sunt sigura ca...

Ca ce? De ce nu mai scriem? Poate din lipsa de timp. Nu-i cazul meu, altfel n-as mai scrie timpeniile astea in miez de noapte. Hai poate putin dupa miez... Nu te-ai plictisit nicodata sa faci pe interesantul sau interesanta? Nu ti s-a acrit niciodata sa stai intins/a in pat si sa te gindesti aiurea in timp ce unesti puncte imaginare in tavan? Sa calculezi cam cum ar sta lucrurile peste o luna, doo, trei... cam pe cine-ai sa iubesti vara viitoare sau cam citi dintre cei care te iubesc acum or sa te urasca miine, poimiine?

De fapt cred ca nu m-am saturat de scris. Cred ca in realitate sunt atit de multe lucruri despre care as putea scrie incit le pierd sirul instantaneu. Da, cred ca m-am saturat de schimbare. Si da inca o data. Ideile nu mor niciodata, asa cum imi confirma cineva acum ceva timp...

As putea sa-mi rezum vacanta de kkt si sa ma simt mindra de textul cu tenta amuzanta de care sunt sigura ca m-as putea bucura la finele a vreo zece minute. Insa nu. Pentru ca nu poti transforma un kkt in ceva... sa spunem, acceptabil. Ori daca puteai, acum nu se mai poate.

Sh nu, nu-s pesimista, nici realista cum le place unora sa se laude ca ar fi. Am doar o durere ingrozitoare de stomac, nesomn cit nu incape intr-o cutie intreaga de Xanax... si intimplari neasteptate ce asteapta a fi povestite.

Asadar, sa ne intimplam...

7/23/07

Cei si cele mai...

Cea mai stupida prima replica la o prima intilnire: "Ia uite ce herpes am aici..."

Cea mai stupida ultima replica la o prima intilnire: "Te-as pupa, dar am herpesul asta..."

Cea mai nefericita zi din viata mea: ziua in care mi-am dat seama ca am ales prost liceul pe care-l urmam si eram sigura ca voi alege prost si facultatea;

Cea mai mult nefericita zi decit cea mai nefericita zi din viata mea: cea in care mi-am dat seama ca in ceea ce spuneam mai sus aveam dreptate;

Cea mai fericita zi din viata mea: aceea in care mi-am dat seama ca prostia e vizibila, deci mult mai bine decit daca ar fi fost invizibila, inodora, insolubila si insipida(din simplul motiv ca macar stii cu cin'te lupti - contactul vizual e foarte important);

Cea mai penibila faza: cind am cazut in mijlocul celei mai mari intersectii din Bacau si pentru a nu-l face de rusine pe prietenul meu, a trebuit sa ma prefac ca nu il cunosc, implicit sa ma adun singura de pe jos. Cu tot cu mapa, ochelari si dinti;

Cea mai funny faza: sa mor ca nu-mi aduc aminte...

Deci da. Nu stiu exact ce am vrut eu sa fac cu aceasta prea minunata si prea putin mincinoasa lista de cele si cei mai (nu neaparat in aceasta ordine), dar observ cu ingrijorare ca la sectiunea "cei" nu am ce scrie. Plus de asta imi dau seama ca toate chestiile de mai sus s-au intimplat acum foarte mult timp... Deci ar cam trebui sa ma straduiesc in a le inlocui cu unele foarte recente. Deja, seara trecuta poate fi trecuta la cea mai penibila, amuzanta, stupida, ghinionista... si multe altele... seara.

Lista ramine deschisa. A, sa nu uit, cea mai des intilnita fraza: "to be continued". [Nu-i a mea, in general, doar nu inchei acum... de lene].

7/20/07

Bip in CFR bip, bip !!!

Va spun cu mina pe inima si degetul pe butonul reportofonului ca in ipoteza unei viitoare calatorii cu trenul mi-ar placea la culme doua chestii:

-compartimentul in care ma aflu sa fie unul gol, astfel as putea cu foarte mare usurinta sa le bat fara martori pe femeile care vind seminte, ciocolata si mai nou inghetata (pastrata in conditii optime in niste frigidere sub forma unor cutii de carton) prin trenuri,

-iar pretentia numarul doi ar fi aceea ca geamul compartimenutui sa fie tot timpul deschis. Am observat ca, fiind nevoiti sa ne multumim cu trenurile in care pute tot timpul a fecale, e foarte placut sa dormi cu capul pe marginea exterioara a geamului. Da-l dracului de semn ce interzice aplecarea in exterior...

Perna ti-o iei de la ma'ta de-acasa!

7/19/07

Alerta PRO TV (se pune ca reclama?!)

La treimea de sectie de Endocrinologie (pentru necunoscatori, deasupra restului de doua treimi pentru Neuro si in dreapta unui corp suplimentar destinat deasemenea Sectiei de Neurologie), in salonul 5, etajul trei mai exact, a existat o minune ambulanta. Zic a existat pentru ca spre bucuria mea nemasurata m-am externat de curind din Spitalul Judetean de Urgenta Tirgu-Mures (daca e cu "i" din "a" atita paguba), dar nu insinuez ca tantea a murit.

Dupa cum spuneam, pacienta M.Albina, in virsta de 49 de ani, din comuna... habar nu am, diagnosticata cu gusa polinodulara... si inca ceva, avea o memorie iesit din comun de precisa (a se citi: "exact ca o sarita de pe fix, statea neincetetat si se holba la fiecare bolnav). Zic avea, pentru ca de cind nu ne-am mai vazut (10 ore mai exact) poate a mai uitat cite una sau cealalta. Astfel, mai sus numita, putea sa-ti spun orice despre orice pacient internat la sectia Endo (de aia de la Neuro nu prea avea curaj sa comenteze, nu de alta dar peretii dintre etaje erau deosebit de subtiri - zic erau, ca de-acum, da Doamne fereste, s-or fi darimat). Informatiile iti erau oferite in conditiile in care erai prietena cu ea in proportie de minim 57% ziua si 12,3% noaptea.

De citeva zile insa, dna Albina (ce nume ciudat nu?!) a fost declasata de o doamna blonda al carui nume nu l-am putut retine din pacate. Aceasta, pe linga detaliile (semnificativ mai consistente pe care le detine) referitoare la fiecare pacient, are in buzunar si citeva (noi banuim ca-s mai multe) secrete legate de cadrele medicale de prin micuta sectie. Astfel, am aflat ca asistenta aia bruntea si figuranta care ia tensiunea aiurea (tot timpul ma intreba daca nu cumva am murit de nu am tensiune) e indragostita de doctorul ala insurat, cu copil, care pare la locul lui dar care poate traieste cu ingimfata mentionata mai sus.

Pare rau pentru tanti Albina, chit ca nu prea am suportat-o eu cit am sezut in judetul Mures, da' prea se lauda cu treburile pe care le stia. Si hai sa fim seriosi, cite chestii interesante poti sa stii despre 3 saloane (Endo) dintre care doua goale, plus doua etaje pline de nebuni?

7/10/07

Indreptar de pozne

Propun o chestie oarecum bizara deci rog de pe acum B.O.R-ul sa nu ma ex-comunice, ba mai mult, sa vorbeasca cu al Rau (da, da, stiu, blasfemie) si sa-mi rezerve un oparit loc in Iad.

Recunosc, sunt o fire putin mai (mult peste media spatiala) credincioasa. Cu toate acestea, nu stiu chiar fiecare data din calendar insemnata cu asa-numita Cruce Rosie, ca sa nu mai vorbesc despre cind e pacat sa muncesti au ba. Asadar, logic ar fi, ca pe linga bine cunoscutele calendare vindute prin biserici si de ce nu, on-line, fiecare credincios sa primeasca si o carticica mai deosebita. Nu de rugaciuni, ce sariti asa? Una care sa cuprinda toate activitatile interzise pe timp de sarbatoare, plus pedepsele corespunzatoare efectuarii lor.

Astfel, omul va sti ce si cum trebuie sa faca pentru a-si indrepta poznele si implicit pentru a ajunge in Rai. Ce parere aveti? Mi se pare rezonabil. "Ia uite, azi is Floriile: pentru palton cusut cu ata verde, 50 de matanii, 835 de cruci, 20 "Tatal Nostru" plus 5 "Inger, ingerasul meu" (asta-i pentru mentinerea in viata a copilului din tine).

Propun insa ca explicita Carticica sa nu fie inclusa in categoria materialeleor cu tenta religioasa. Nu de alta, dar presimt ca pe linga pedepsele de natura bisericeasca, tot o sa se gaseasca editorul sa adauge un pumn in cap, picior in ficat, bulan in dinti etc, pedepse aferente activitatilor interzise (de mai mare insemnatate). Adica cele gen: furt, inselaciune, crima si-ale hobby-uri nespecifice oamenilor obisnuiti precum noi.

Astept propuneri pentru numele editatei. La propunerea celor care cred in ea si utilizeaza la scara larga telepatia, am cazut de acord (impreuna cu cealalta personalitate a mea), sa scoatem doua editii. Una pentru oamenii simpli, ce gresesc doar cu acul, ciocanul, lopata sau polonicul, si alta pentru ceilalti oameni, ai de gresesc cu stampila, semnatura, fapta sau mai rau, cu vorba.

P.S: Orice asemanare a "celorlalti oameni" cu indivizii din clasa politica este pur inexistenta. Vom nega eventualele acuzatii pina in Filele Albe.

7/5/07

Chiar du-te-n...

Te duci pentru un simplu control. Nu de alta, dar ti s-a parut tie ca in ultima vreme prea te ratoiesti la lume si banuiesti ca ti-a scazuat nivelul calciului... din cot. Ajungi acolo si inca-ti mesteci guma a sictir. O analizezi pe tantea de pe scaunul de linga tine, rasfoiesti douj'de pliante pentru o largire cit mai eficienta a culturii generale, ce mai, un banal control medical e ceva de domeniul relaxarii.

Daca zimbetul ti-a disparut de pe buze inseamna ca pretul consultatiei ti s-a parut putin piperat. Asta in cel mai bun caz. In al mai rau, poti afla ca ficatul ti-e marit, ca ai un inceput de ulcer, ca iti trebuie o sita pentru nisipul de la rinichi, ba mai mult, inima-ti atirna asa, ca o picatura iar nodulul de pe glanda tiroida ar necesita un consult de specialitate, desi nu pare mare chestie.

Cum dracu mai?!!! Cum dracu? Ca tu maninci sanatos, faci sport, nu te atingi de toate spurcaciunile de produse de prin super-marketuri, nu bei ca porcu' ba culmea, te-ai si lasat de fumat, desi urlai ca mai bine mori decit sa faci asta. Si acum... un timpit de examen medical la stomac...

De cind nu ai mai fost? De mult! Nici eu nu-mi mai aduc aminte...
Cit de mult iti? Foarte mult, ma consum din orice timpenie...
De ce nu? Lipsa timpului, banii, habar nu am. Lene...

Da, asa, acum isterizeaza-te ca un idiot. Plingi. Zi-le tuturor si innebuneste-i pe toti apropiatii. Ca doar eu ti-au bagat pe git tigarile. Din cauza lor ai pierdut noptile. Si doar ti-a spus ca te-a visat rau, iar cind te-a intrebat daca esti bine, tu ai zis "da". Si mai stii ceva?

Mai du-te dracu!

7/4/07

Saspect pleins...

Astazi, doua avioane au survolat insistent exact bucata de cer pe care-am cuprins-o intr-o deschizatura de ochi (de pe loc) si un cascat de gura.

Da uuorld haz spoucan. Or fi extraterestii ? Or fi rusii? Or fi rusii cu o bomba (recunosc, asta-s eu)? Or fi americanii? Sau chinezii, in cautare de noi culturi de orez? Nimeni nu stie.

Acum tind sa cred ca avioanele alungau ploaia de fapt. Unu la mina, de ce te-ai invirti cind in opt-uri, cind in doi-uri , cind in z-uri, cind in s-uri daca nu vrei, evident, sa faci vreun descintec? Doi la mina, azi n-a fost nici un taifun desi jur ca locuiesc in Moldova. Da, aia de trebuia sa fie rupta azi in doua de vijelii. Dar cum miezul noptii nu a venit inca, am sa le acord meteorologilor incredere.

Mesaj pentru avioane: rusine !!! Preotii fac slujbe, lumea se roaga pentru un cer mai innorat iar voi ce faceti?! Bre, trei la mina, credeti c-ati putea sa-mi alungati si mie durerea asta reumatica din genunchiul sting? Hai va rog, cu norii v-a iesit figura...

P.S: Aaa, legat de titlu (oare bucata asta trebuia pusa la inceputul textului ?!) ... pentru cei care au probleme mai mult sau mai putin evidente legate de moldo-engleza: acolo e vorba de "suspect planes", adica avioane si nu "plans", adica plane, pardon planuri (sechele de la textul anterior). Va multumesc pentru multumirile corespunzatoare evitarii unei eventuale greseli monstruoase.

6/26/07

Titla lipsa

[Mdea, am uitat ce-am vrut sa spun. O fi din cauza ca e trecut de 12 noaptea? Da, cea mai penala faza scrisa vreodata pe acest blog, de catre je... moi... eu... Silvia... parol, Silvak aka Vak Suprema.

Plimbindu-ma cu treana in lunga si in lata tarului, mi-am dat seama ca idioatele alea de tarane ar fi putut construi niste garde pentru ca vacii/caile/oii/caprii lor sa nu mai fie loviti de masinariul pe sini. E mai mult decit evident ca dintre boschetele aparent goale pot sari in fata trenei tot felul de animali. Tarane de pe intinsa tarului, uniti-va si construiti-va rapid niste garde. Subminati definitiv economiul tarului, scazind productiul de lapta, de brinz, de oui si de ceilalti alimenti pe care ii putem produce pe meleagi autohtoni.

Astazi sunt foarte fericita din doi motivi foarte banali. Unul ar fi acela ca frata mea a luat o bine-meritata zece la probu oral de limb si literatur roman. Si eu care credeam (frata mai mult decit mine) ca o sa pice Baca. Sa moara toate dusmanele de necaza! Am zis-o! A, sh a doua motiva ar fi aceea ca... apoi cred ca e confidentiala (cine mi-a vazut statusa in seru asta, stie despre ce vorbesc).

Nu stiu, dar ma gindeam (si credeam sincer) ca o sa iasa o texta mai inteligenta. Vad ca m-am inselat dar stau linistita, pot incerca oricind alti rinzi. De ce is linistita? Pentru ca mi-am patentat ideiul, deci cine mi-l fura e o oama moarta. Sa nu-mi spuneti ca nu ati observat nimic iesit din comuna la teaxta mea. Nu va cred!

V-am pupat dulce de nopt bun si sper sa ne revedem cit mai curind, nu de alta dar e vacant si cred ca o sa fu cuprinsa de un len general. Mi-e dor de bunica, de bunicul, de frate-mea, de mamu si tatu dar in ultimul rind de iubita mea :). Cine'se stie se recunoaste si se simte sa-mi lase o pupa mai jos.

Precizez ca minunatul or la care acest maret lucrar a fost treminat a fost 01.01. Cu doi puncti intre.

6/22/07

S-C-I-R-B-A

Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul, cum ar spune Mircea Badea (desi sunt aproape sigura ca vorba asta am auzit-o la altcineva inaintea lui). Si nici isteria asta de m-a cuprins acum nu mi-a transmis-o mai sus numitul in emisiunea lui de azi dimineata cind se lega de toata lumea in mod explicit.

Pentru ca da, suntem un popor de prost crescuti, un popor ce ingroapa tot ce se poate ingropa in gunoaie din cauza nesimtirii, a nepasarii, a lenei. Suntem un popor care fura tot ce se poate fura, care atunci cind termina cu bunurile din curtea personala trece in cea a vecinului, apoi isi vinde copii, mamele, rudele, pe el insusi. Si cel mai grav, poporul nu recunoaste ca fura, poporul sare la bataie, este pedepsit apoi se razbuna.

Adunatura de mincatori de seminte, de mahalagii, de manelari si fuduli. Scuipam pe cultura, ridem de cititi, ne dam coate la auzirea versurilor fara "dusmani", "bani" sau "femei". Ne e frica sa ne prinda noaptea pe strada, ne incuiem usile cu in'jde lacate, avem garduri de doi metri inaltime, purtam spray-uri paralizante in buzunare. Ne respectam cind vine vorba de bauturi scumpe, purtam tzoale de prost gust si credem ca asta ne da dreptul sa tratam pe oricine cu pumnul, atunci cind avem chef. Suntem snobi si ne place Occidentul insa nu dam doi bani pe ceea ce vine din "afara" pentru ca noi suntem mai buni decit broscarii, mai destepti decit nemtii si mai betivi decit francezii.

Ne omoara trend-ul, spalator de creiere tinere. Ne inghite mizeria si asta ni se pare normal pentru ca "nu avem ce face". Dispare clasa de mijloc dar se inmultesc incredibil de repede baietii de cartier. Si fetele. Suntem ghidati de invidie si facem totul in functie de vecinul, doar doar de-am avea mai mult decit el. Ne destindem in Mall-uri si zimbim de fatada linga vitrinele evident prea scumpe pentru portofelele personale. Am uitat de adevarata viata iar cursa pentru supravietuire a omorit orice sentiment nobil. Ce mai e aia viata de familie? Generatia mea (cel putin) nu cred ca mai intelege notiunea.

Nu sunt o persoana rea. Pot ajunge la lacrimi daca ceva ma emotioneaza teribil fie si simpla imagine a unui ciine aruncat in strada. Rid daca imi sta in puteri sa ajut pe cineva si mai ales, daca o fac sincer. Tin la prieteni si nu cred ca o suma exorbitanta de bani cistigata din senin m-ar determina sa-i privesc altfel. Recunosc, imi place Occidentul si as pleca din tara asta cu prima ocazie. Dar, desi sunt o persoana buna, nu cred ca m-as da in laturi de la o tzeapa trasa unei banci, de la o afacere ilegala (pont, in traducere libera) si cred ca mi-as vinde si prietenii daca as sti ca m-au tradat o data.

Cu toata bunatatea mea, as putea face lucruri rele. De fapt, fac parte din popor. Poporul care da vina pe Sistem, pe Conducere, pe vecinul, pe rudele moarte, pe radiatii, doar doar de nu si-ar recunoaste gresala. Cautam false motive pentru rautatea (indiferenta, nesimtirea, monstruozitatea) din noi si fugim de cele adevarate. Mi-e teama sa ma gindesc la faptul ca suntem atit de inculti incit suntem incapabili sa le gasim macar.

Noi suntem romani.

P.S: Dont' worry, stiu ca si vorba asta a mai folosit-o cineva inaintea mea :p.

6/16/07

Dorinta

Jurnalul National a facut o analiza interesanta privind felul in care autoritatile romane se comporta, in comparatie cu cele din asa-numitele tari, mai civilizate. Si nu cum se comporta in orice situatie data ci mai exact, atunci cind dispare (este rapit, se ineaca, fuge de acasa si exemplele pot continua haaaaat!) un plod. Dupa ce ziaristii si-au incheiat demostratia, mi-am dat seama ca cea mai mare grija a mea trebuie sa fie aceea de a nu disparea pur si simplu. Unu la mina nu cred ca m-ar cauta cineva. Doi la mina, daca m-ar cauta cineva, sigur acel "cineva" nu ar fi autoritatile ci parintii. Si trei la mina dar nu in ultimul rind, cred ca si ei ar renunta la vreo doua saptamini dupa disparitie, nu de alta, dar sunt sigura ca frate-miu (caruia i-am repetat insistent ca am sa fug cu ghiozdanul in Grecia) ii va convinge pe ai mei ca-s ok si-mi fac de cap prin vreo tara exotica.

Asadar, daca pentru o fetita din Danemarca atiti parintii cit si prietenii lor ofereau drept recompensa o suma exorbitanta (atit de, incit nici eu nu am retinut-o; vezi JN), pentru o fata dintr-un judet din Romania, recompensa nu era mai mare de 50 de milioane (vechi, nu sariti asa in sus). Dovada clara ca nimeni nu s-a obosit sa o gaseasca pe a noastra e faptul ca tot disparuta a ramas, tocmai din 2005. De autoritati (si incercarilor de gasire) nici sa nu mai vorbim. Pai cine-i nebun ca atunci cind da peste vreun disparut sa anunte pe careva? Faceti o socoteala si veti vedea ca mai mult va convine sa va ci**ti pe cele 50 de milioane ale lor (cui?) si sa dati plodu' mai departe unei retele de proxeneti, pedofili sau de ce nu, unei retele de trafic de organe. Clar!

Nimic nu ma mai mira, dar daca tot am adus vorba despre disparitii & Co., imi rog parintii pe aceasta cale sa inteleaga ca am glumit cu fuga in Grecia (io chiar vreau sa muncesc cinstit vacanta asta, nu-mi arde de plaja).

P.S: Daca oferiti vreo recompensa pentru eventuala mea gasire, sa fie cit mai mare. In acest scop puteti sa-mi vindeti CD-urile, tenisii, tzoalele si la nevoie (a se citit urgenta de grad 0), computerul. Fara fisiere.

6/11/07

Ce n-as putea fi...

Pentru inceput, nu as putea fi o PAIATA ( a nu se confunda cu paiatza)! Pe linga faptul ca am rau de inaltime - ginditi-va ca as sta non stop cu capul in jos, sau in sus dupa caz, agatata/cusuta/lichita de vreo tzoala antipatica - mai trebuie sa suport si ideea de a fi foarte urita (ofer recompensa celui care va gasi o haina cu paiete cul si nu doar chicioase).

Cred (da, nu sunt foarte sigura) ca nu as putea fi martor oclular. Si asta din cauza - sau datorita? - talentului meu de-a inflori lucrurile (specific, talentu'asta se manifesta doar in timpul liber si numai cind vine vorba de subiecte lipsite de importanta). Va dati seama ca la mine un banal accident s-ar transforma intr-o calamitate si nu de alta, da'am auzit ca martorii istea oculari au un rol foarte imporant si astfel, as bulversa intregul universul cu minciunile (a se citi obiceiul meu "infloritor") mele apocaliptic de mincinoase. [Comentariu pentru eventualii cometatori care vor avea de comentat si-mi vor comenta contradictia dintre "subiecte lipsite de importanta" si "accident". Mi se rupeeeeeee... asa ca n-aveti decit sa comentati pina n-ati mai gasi nimic de comentat. Va multumesc pentru intelegere!]

Ce n-as mai putea fi? Aaa, n-as putea sa fiu brelocul meu - n-as rezista atitor uitari in locuri dubioase, pierderi sau izbiri de cele mai dure locuri. N-as putea sa fiu un nerv, d'apoi mai multi nervi - as muri de satisfactie cind as vedea ca oamenii se-njura si-si sparg capetele DATORITA mie [no comment once again]. In alta ordine de idei nu as putea fi inghetata de vanilie (un studiu a demonstrat ca ajuta in curele de slabire - ce-i asta??? eu ar trebui sa ingras!!!), Pepsi Cola (numai antipaticii is aia alesi de s-apara pe eticheta mea), pateu cu ciuperci (is si eu alegica la dintr'alea deci nu m-as bucura sa se umfle si alti alergici din cauza mea), blugi cu talie inalta, oglinda, spray de gura (is caluastrofoba), antiperspirant, lenjerie intima (acelasi motiv ca la spray de gura), toc sau seringa.

Daca aveti si alte idei intr-ale neputintei, le astept cu interes. Ale mele nu-s toate, dar cum n-as putea (asta chiar as vrea, dar posibilitatile tehnologice nu-mi permit convertirea in asa ceva) sa fiu calculator si sa-mi aranjez TOATE ideile si sa mi si le amintesc la nevoie, apelez la voi. Poate ale mele coincid cu ale voastre si asa-mi termin si eu textul.

Aaa, uitasem, n-as putea sa fiu nici text. De-al meu. Nu de alta, dar m-as iubi numai vreo cinci minute de la facere :).

5/29/07

Doar acolo

Aseara am inteles (adica intelesesem mai demult, dar tre'sa fie oleaca de suspans, nu?) de unde moda asta cu anumite parti ale corpului dezgolite. Prin cartier, exista citeva magazine in vitrinele carora se gasesc tot felul de manechine (de plastic, nu va hazardati) cu sinii balanganind prin exteriorul bluzelor, cu blugii lasati in voia sortii (si soarta asta nu-i deloc intimplatoare, duhhh! ) pina la iesirea posteriorului pe-afara si lista poate continua. Cu burti, fese, decolteuri... tra, la, la, de-ale voastre gagicilor, ca eu ma retrag sfioasa.

Si nu va uitati asa urit la mine, vinzatori din magazine de cartier, ca m-am saturat sa va tot bateti joc de bietele fete care poarta hainele intocmai cum le vad expuse pe manechine. Ce vreti? Picioare, funduri dezgolite? La Purcica, mars!

5/28/07

Copchii au ramas aceiasi aka pentru Adina

In ingramadelile zilnice prin anunite microbuze ce gonesc fara chedici pe strazile orasului, aud tot felul de conversatii. Iar daca nu am vreun insotitor cel putin la fel de sictirit ca mine (vezi profil psihologic Adina Bompa) ma vad nevoita sa le ascult in loc sa le intrerup, asa cum fac in mod obisnuit eu si eventualul comapanier de drum (in cele mai multe cazuri acesta fiind B.M).

Astazi, m-am vazut inghesuita de una singura intr-una dintre acele ladite pe patru roti (oare?) de te duc furioase pina la universitatea si inapoi. Si cum era una din zilele mele de singuratate intr-ale calatoritului, mi-am permis sa trag cu urechea la una sau alta. In urma acestor trageri de urechi, mai mult sau mai putin intentionate, am ajuns la concluzia ca tinerii din ziua de azi (ntz, ntz, cum ar spune o vecina de cartier atunci cind ma vede topaind prin fata blocului) au ramas la fel de neatinsi de rautatea cotindina, intocmai cum cred ca (inca) isi inchipuie bunicii nostri ca sunt. Mi-am permis sa reproduc (oarecum exact) unele dintre conversatiile pruncilor calatori autobuzari/microbuzari.

Minciuna a ramas la fel

"Suna mama... aaa, da, sa raspund.
-Alo... da? Da mami. Unde is? Aaa, is in 2*. Cum unde ma duc? Nu ti-am spus ca ma duc la colega mea din cutare cartier? Am uitat sa-ti spun? Vai! Cum di ci ma duc? Pai ea are prin jurul blocului multi gindaci, insecti dintr-astea... si... cum? Da mami, gindaci. Is mai multi la ea, credi-ma. Si sa adun sh eu citiva pentru insectar. Pi cuvint mami. Da... iar am uitat sa-ti spun. Cum, nici cheia nu am lasat-o la vecina? Am uitat sh asta? Da... am sa incerc sa ajung. Da mami... Pa, pa!".

Economia se dezvolta

"-Fata sa vezi ci fac...
-Ia zi...
-Iau un bilet cu doua capeti pi 2*. Daca as lua doua pi 12* m-ar costa 24 di mii. Asa iau unu singur pi 2*, am deja doua calatorii, economiesc patru mii, mai pun una sh-mi iau o acadea.
-Di care tu?
-Cum fata di care? Acadea di aia grasa... colorata, cu guma la mijloc. Sh-i doar cinci mii. Da'parca-s pre grase tu. Nuj... m-am saturat asa sa tot sug la ele...".

Dorintele-s la fel de banale

"-Uffff tu, ci m-am saturat...
-Di ci fata? Las'ca plecam in excursii miini sh o sa vezi ci misto ii.
-Lasa-ma tu.... macar de-am pleca mai divremi. Asa, pi la cinci, sa scapam de religii sh sport...
-Ai, nu tu. Daca plecam, plecam mai pi seara, pi la opt, noua... nu scapam di religie. La naiba!".

Nu am indraznit sa ascult la mai multe (si chiar daca am facut-o, nu mai dezvalui nimic, nu de alta dar se intrase in capitolul de amor ghebos) pentru ca m-am emotionat suficient vazind ce ginduri sincere si pure au tinerii (ntz, ntz, once again) de prin mijloacele de transport. De aceea, rog pe toti acei care se leaga in mod constant de acestia sa o lase mai moale cu pripitele lor concluzii.

Mdea, copii din ziua de azi sunt niste insi deosebiti, orice ati spune voi. Au acelesi preocupari pe care le-ati avut si voi batrineilor, insa problemele zilnice (ioc locuri libere in autobuz, ioc cedat rindul la ghisee, ioc ajutor la trecut strada chiar daca va aflati in prag de lesin, si lista poate continua) v-au incetosat judecata. Ce conteaza dom'le daca majoritatea astora de va provoaca problemele zilnice is tinerii?

Voi credeati ca numai Bompa e obsedata de vorbitul mult dar mai ales degeaba? Nea... Si nu TU, nu m-am legat de tine pe blogul meu :). End of transmission.

Legenda: Acel B.M razlet nu insemna nic alsheva decit... Bompa Adina, ati ghicit! (crezi ca uit gluma cu Madina? Hehe!)

5/25/07

Un dom'le enervant

Da, Apocalipsa se apropie. Romanii dau semne tot mai evidente de scleroza. Si tot romanii se mira la vederea lor. Iar eu cum sunt romanca get beget (da astia ai mei, incetati sa ma mai aburiti ca am radacini filipineze), nu ma pot stopa din a ma mira de cele ce se intimpla in jurul meu, mai ceva ca in filmele cu retry.

Pentru cei care doresc o cioba ceva mai sarata exista acum nisipul cu sare. Cernut putin et voila, ingredientul ideal pentru tembelii amatori de senzatii tari ale papilelor gustative. Aveti totusi grija, nu folositi nisipul pentru acvarii. O sa va treziti cu o turma de pesti ce stau cu burta in sus. Cum de ce retry? Nisipul e amestecat cu sare. Gata cu suspansul, am sa dau si niste explicatii.

In parcurile de joaca pentru copii (din Bucuresti, ca numai la ei se intimpla faze de astea) niste n-au-ce-face s-au apucat de furat nisipul de p'acolo. Asa ca ai de la primarie s-au gindit sa faca o ghidusie si l-au amestecat cu un ingredient de prin oala cu bors a mamei. Cum de ce? Dar de ce credeti mariile voastre ca furau nisipul? Ca sa-l joace pe pahare la table? Nici gind. Ca sa il foloseasca la amenajarea locuintelor, pentru tencuieli mai exact. Asadar, cei care mai veniti cu saci, roabe, basculante sau ce dracu mai ascundeti voi prin buzunare cind va aduceti copii la joaca in parculete, o sa aveti o mare surpriza. Da fraierilor, o sa va cada tencuiala fix cind o sa aprindeti luminarelele parfumate si va vrajiti prietena cu povesti despre nisipul adus tocmai din Grecia pentru a realiza ditamai sufrageria artistic de galbena.

Mdea, salut omul cu aceasta genial plan de atac. Doar ca mai trebuie lucrata la faza cu oamenii care nu cred ca nisipul contine sare. Cum de ce? Nu cred dom'le, nici sa-i bati. Chiar eu am vazut un intreviu cu o bunicuta care se dadea cu parerea in fata microfonului. Spunea ca nu ar gusta nisipul nici in ruptul capului, deci nu poate fi sigura daca povestea e adevarata. Si ce te faci Doamne, daca intocmai batrinelele alea in aparenta inofensive is hotomance de materiale de constructii?! Uite so dilema.

In ultima instanta, propun angajarea unor paznici. Despre aia nu tre'sa convingi lumea ca exista, plus ca e cam obositor sa tot amesteci nisipul cu sare. In continuu. Pentru ca lumea fura dom'le. Si continua sa fure. Ba mai mult decit atit, o sa se scumpeasca si sarea la asa desfasurare de forte. Or sa creada producatorii ca rezerva Mondiala de Sare e pe gatitelea si de aia Primaria Bucuresti se alimenteaza enorm de omg!!! (mersi Ina)

Este dom'le? Este!