Skip to main content

Posts

Showing posts from 2007

De-aiurea ca Anu-i Bou (EmbleMah)

Presimt ca aceasta va fi ultima postare din acest an, deci am sa incerc sa ingramadesc toate ideile (pe care e foarte posibil doar sa ma prefac ca le am) in acest text. Am sa incep cu urarile de(...), de(...), de(...) si de(...) specifice desfasurarilor de forte din sezonul rece. Fiecare poate completa cu absolut orice doreste punctele de suspensie. Astfel stiu ca Alecsmandra o sa vrea mai multa minte, Ralux mai mult timp, Rozy mai mult par iar Ioleano vreo cinci pumni in loc de doi.

In ceea ce ma priveste (nu ca ar privi pe cineva), observ ca am cam lasat blogul in bataia crivatului si nu prea-mi dau seama de ce. Ori Mosul aduna toate ideile intr-un sac si asa, automat abia dupa Craciun o sa pot coace niste textulete ori... mi-e somn si tre' sa dorm (dormitul este inlocuitorul oricarei actiuni ce nu poate fi facuta publica). In alta ordine de idei si cred ca ultima, sper sa ne revedem cu bine la anul, sau de ce nu anul asta. Nu de alta dar tot am zis ca fur un Disco Ball din Piatz…

Poate fi modificat

Param, pam, pam... fara sa o mai lungesc search-uind prin creier am sa dezvalui cu cea mai mare sinceritate listuta (sau topul, nah) cu primele trei filme preferate in functie de coloana sonora.

So the first one is It's all gone Pete Tong. Filmul trebuie pur si simplu vazut pentru a intelege :p. A doua mea alegere este Requiem for a Dream iar ultima dar nu cea din urma (sublinierea asta e chiar necesara) e Snatch (asculta Angel de la Massive Attack, pur si simplu besteaaaaaaaala).

Acestea fiind spuse ma duc sa ma grabesc inspre cursul de la ora 12.00.

[P.S: Pasez leapsa cui doreste, se sesiseaza primul care poate. Si nu vreti sa o terminam cu acest prea interactiv joc? :D]

Grea treaba leapsa asta

Mdea, cred ca m-am intrecut cu lenea, gluma, indiferenta si statul treaza noaptea (in lupta cu ultimul adversar am cistigat apropo). Asa ca, pe linga rusinea de rigoare ca am stricat jocul pe blogul unde a incepu totul, am sa devin o fimeii responsabila cel putin 10 minute si o sa continui leapsa. Sper ca Anca nu a postat nimic inca pe blogul ei, nu de alta dar nu am apucat sa i-l verific fiind evident prea disperata sa pasez ideea altcuiva.Asadar, ma repet desi nu-mi place. Chesa mea instrumentala preferata este (stati 10 secunde sa ma uit ce-am scris pe blogul lui Andrei)... asea, este Lux Aterena a lu' Clint Mansell. Bucata face parte de nicaieri altundeva decit de pe coloana sonora a filmului Requiem for a Dream (apropo, e de vazut) si cu asta am cam incheiat prezentarea. Pentru detalii suplimentare accesati Google-ul sau de ce nu, Odc-ul.

In alta ordine de idei, trebuie sa va impartasesc doua chestii foarte interesante pe care le-am aflat astazi la un curs sau semninar sau la…
[Keane - Bedshaped]

Many's the time I ran with you down The rainy roads of our old town Many the lives we lived in each day And buried altogether
Don't laugh at me Don't look away
You'll follow me back With the sun in your eyes And on your own Bedshaped And legs of stone You'll knock on my door And up we'll go In white light I don't think so But what do I know? What do I know? I know!
I know you think I'm holding you down And I've fallen by the wayside now And I don't understand the same things as you But I do
Don't laugh at me Don't look away
You'll follow me back With the sun in your eyes And on your own Bedshaped And legs of stone You'll knock on my door And up we'll go In white light I don't think so But what do I know? What do I know? I know!

I am pretty? Pretty annoying?

Cred ca vine vacanta, cred ca nu vreau sa plec acasa, cred ca am o stare aiurea, cred ca ma las de facultate, cred ca imi inghet anul universitar, cred ca nu-mi dau licenta pina in 2009, cred ca sufar pentru cel de linga mine, cred ca mai mult decit ar trebui, cred ca-s apatica, cred ca cineva ma saboteaza.

Cred ca iar am facut o greseala.

[P.S: Nu toate "crezurile" de mai sus imi apartin. Insa cred ca as vrea sa pot schimba multe dintre ele.]

Mass c**a, nu scuzati expresia

Facultatea reuseste sa ma uimeasca constant. In consecinta, azi is foarte multumita de mine pentru ca am aflat ceva de o importanta mai mult decit uriasa. Birfa este un model de comunicare. Are desigur un nume mai elevat in termeni tehnici, insa important e ca am scos-o din categoria "bad things". Asadar, zvonul cu licenta data sau ne-data nu il putem considera decit constructiv si nicicum altfel.

In urma stress-massurilor, trei studenti si-au aruncat calculatoarele pe geam de bucurie, doi au plecat pe o perioada nedeterminta in excursii in strainatate (au spus cel putin ca se intorc pina la practica ce va tine loc de licenta), vreo 40 inca se intreaba daca e o gluma proasta sau nu iar un rest infim stiu adevarul adevarat. Nu as vrea sa fiu incadrata in nici o categorie. In prima nici moarta pentru ca dupa legea lui Murphy, aia de si-au aruncat P.C-urile pe fereastra sigur isi treminasera licenta, o aveau salvata numai in calculator si vor afla ulterior ca lucrarea se va suti…

Je nou comente pa, minca-t-as!

Poate nu-si da seama, insa orice pieton are o strategie de a intimida soferii, mai ales cind sunt pe punctul de traversa o trecere de pietoni. Ba se uita la numarul masinii, ba fix in ochii conducatorului auto. Din cind in cind pietonul poate sa bata nervos din picior, doar doar de l-o lasa ala de la volan sa treaca strada.

Iulia Norocoasa in virsta de 17 ani de etnie curat romana, din Iasi nu mai are absolut nici o tehnica de ceva timp. Si asta nu pentru ca i-ar fi cumparat tac'su trecere de pietoni particulara ci pentru ca incercarile ei de-a intimida soferii au dat rezultate definitive. Fiind obisnuita sa se holbeze efectiv la tipi cu masini bengoase, tinara fotomodeala (de numai 17 ani, sa retinem), a pus gheara pe-un cetatean iesean (sau cel putin asa sutine el), de etnie rroma. Virsta ramine necunoscuta insa dupa cele citeva iesiri si intrari in puscarie ne puteam da seama ca e destul de trecut prin viata. Iulia nu mai bate nervos din picior cind vede vreo zebra pentru ca nu …

Let's get bizzare

Trei chestii ciudate mi s-au intimplat in seara asta. Mai bine zis, mi-a fost dat sa (le) vad... Prima: asistenta stomatologului din cartier zdrobea un catel de usturoi fix pe usa de la intrarea in cabinet. A doua: cu citeva ore inainte de-a ma apuca de scris aceste rinduri nana-mea imi desena cruci pe spate folosind tot un catel de usturoi. Pina sa ma dumiresc ce face bluza mea devenise numai buna de aruncat in masina de spalat. Si ultima chestie dar presimt ca nu cea din urma, a fost o discutie pe mess cu vecinu', discutie care suna ceva in genul: El: - "Hai tuh la mine la o tigara! Io: - No, ca am mincat usturoi... El: - Da'ce-ti veni? Io: - Nu stii ca in noaptea asta e Sf. Andrei sh ies tot felul de strigoi? L-am mincat pentru interior, sa nu-mi fure sufletul [:))]. Treaba serioasa cu dracii istea... El: - Da tuh, sa stii ca ai dreptate, sa maninc sh io oleaca. Bine ca mi-ai spus."
Acum habar nu am ce sa mai spun. Vad ca lumea ia tare in serios isteria asta cu spirite…

Shishhh...

Din punctul meu de vedere, exista doo categorii de minciuni: alea care-ti sunt servite fara sa-ti dai seama si cele pe care le comanzi inconstient. Da, da, stii si tu vorba aia cu "minte-ma frumos". Is minciunile alea pe care ti-ai dori sa le auzi in momentele de tot cicatul, minciunile alea care desi-s neadevaruri ordinare ar schimba lucrurile intr-o oarecare masura (cel putin pentru tine). Iti trec o secunda prin cap apoi le auzi scurgindu-se din gura mincinosului...
Tot timpul am avut o problema cu interpretarea. Oare asta insemna ca aluia de te vrajeste ii pasa oarecum de tine sh de aia se straduieste sa te minta? Sau... avem puteri paranormale?

Nu te pune cu taria

Azi noapte, dupa ce am stat la povesti in baia cuiva (mai mult de patru ore) mi-am dat seama ca fiecare om are cel putin 300 bucati de cea mai tare faza: "sa vezi faza", "cea mai tare faza", "da'sa mor io, acum vine cea mai tare faza", "cea mai tare faza traita, auzita, povestita" etc etc. Toata astea intra in discutia aceluiasi om si par sa nu se mai termine. Ajungi sa crezi ca individul ori e foarte nehotarit si nu poate stabili cea mai cool intimplare ori a ajuns chiar sa povesteasca cele mai tari faze ale amicului plecat in bucatarie, ca baia era deja ocupata.

Ce-i drept, toate cele auzite puteau concura si cistiga lejer la categoria "sa-mi bag picioru' ca-i cea mai tare faza" asa ca il inteleg si pe bietul povestitor prins intre miile de idei iesite din comun ce le scuipa pe gura. Declar deschisa sesiunea de marturisiri tari...

Oan last cuescian!

-azi am chef doar de voci feminine
-inca patru ore sh scap de aici
-mi-am indreptat parul sh astept (alt)ceva
-cine mama dracului ii aia cu bloggerii narcisisti?
-imi bag blogul in regim stand-by.

Nume de casa noua

Cind nu-i ciinele tau al tau? Mmm, cred ca mai intii ar trebui sa precizez ca mi-am luat alt ciine. "Luat" nu-i chiar termenul potrivit, dar daca s-a nimerit in peisaj cred ca mi s-a parut firesc sa ramina acolo. Problema se pune insa altfel. L-am pierdut pina acum de cel putin 30 de ori si cind spun asta, nu exagerez. Daca a-i da drumul afara nesupravegheat sh a pleca unde-l taie coada se poate numi pierdut, atunci cred ca ne incadram in zona de intelegere potrivita a cuvintului.
De la un timp, nici nu-mi mai faceam griji cind nu-l gaseam cu orele. Sh nici el nu parea sa-si mai faca griji ca noi (adica je avec nana) ne faceam griji pentru el. Pleca - ajutat de noi ce-i drept cu deschiderea usii - si se intorcea cind avea chef. Adormea pe pres iar daca eram inspirata sh deschideam usa il gaseam la un moment dat. Acum nu mai inteleg. Al cui e de fapt ciinele ala, al nostru? Sau e un fel de comunitar? Doua ultime chestii pe care simt nevoia sa la lamurasc. Nu stiu de ce vorbea…

Se poate fara cap

Ti-e lene, hai recunoaste! Inca vreo 40 de scari? Nu, peste puterile tale. Mai bine o iei pe scurtatura. Sh la ultimul pas al shorcutului te-ntilnesti cu singura persoana din Univers pe care nu doreai sa o vezi. Iti tragi un pumn in figura sh-ncepi sa injuri in gind, doar boul/vaca de tine s-a gindit sa se bata cu Mama Intuitie cind nu trebuia, da' fix atunci. Iesi sau nu iesi din situatia aia de tot cicatul, ajungi sa spui: "sh doar stiam io ca asa o sa se intimple"!

Pai daca stiai ca asa o sa fie (ai simtit in urina, i-o sclipit ochii vecinului, s-o ars becul din baie etc etc; doar nu stim noi ce "senzori" intr-ale intuitiei ai) de ce-ai luat-o pe scurtatura daca ea trecea exact prin fata blocului omului exclus din Univers? De ce te-ai dus la examen daca nu stiai nimic? De ce ti-ai inselat prietena daca stiai ca o sa se afle?

Zau ca nu inteleg, de ce dracu' nu ti-ai spus si tie daca stiai ca asa o sa fie?

Noi ne placem

"-Spune-ne cite ceva despre tine..."
"-Mmm, daca trebuie... I'm... just me (zimbet timp)".

Just me-ul asta poate insemna orice: ca esti alcoolic, homosexual, iubitor de carti, de animale, gras, slab, idiot... sau pur si simplu neinspirat. Iar daca nu vine aproape inevitabila faza cu just me, incepi sa enumeri lucrurile care iti plac. N-am inteles niciodata de ce lumea incepe "about me"-ul ala cu: imi plac/place sa...

N-am auzit sh eu unul sa spuna o data: nu-mi plac vecinii din scara mea, ma dispera prietenii bagaciosi, urasc fumatul, nu-mi place mirosul cartofilor prajiti bla, bla, bla. Nooo, imi place vodka, oul cosmic, musca-n lanturi, bulina solitara, snitelul de bostan, sa beau, sa lenevesc... ce mai, sa fac o caruta de chestii, ca doar is un bou complex.

NU-mi place c-a devenit prea comod sa incepi cu imi place.

Extra-conjugalo-telenovelistic

-Ce-ai facut aseara?
-M-am intilnit cu tipa aia de la Agronomie, am fost in XS sh apoi am dus-o acasa. Am ramas la ea pina la urma, ca nu mai aveam destui bani de taxi... tu?
-N-am mai iesit ca pustiulica avea examen pentru carnet azi sh o stat in casa... cica se revanseaza azi. Acu' astept...
-Vii la mine la o cafea?
-Colegu' ii acasa...?
-Nu, dar ce treaba are?
-Pai there's no fun, putem sa ne facem de cap in voie. De cine ne mai ascundem...?
-Pierd ideea dragoste...
-Dragoste sa-i spui agromoistei aleaia cu care pierzi timpul...
-Cine vorbeste, crescatoarea de pustiulici!
-Auzi... hai ca vin, nu mai am cafea.
-Te astept... in 10?
-15, ca tre'sa duc sh gunoiul...
-Bene, in 15 sa fie. Te-astept c-o muratura :))...
-Iar te gindesti la prostii!
-Doar un pup... ca-i fain asa, fara nici o obligatie. Un pup etc etc...

Ajutor de hai mersi!

Dupa publicarea penultimului text, nu am putut sa nu observ niste schimbari interesante. Cum ar veni, in jur s-a stirnit o forfota inexplicabila, iar cind am intrebat cine-i sefu'de trib misunator mi-am dat seama ca lumea se chinuia sa-mi dea idei anti-plictis. Foarte frumos, pina la un anumit punct ce-i drept. Unii s-au gindit sa ma omoare, altii sa ma schilodeasca, prea putini sa ma de-plictiseasca pe bune.

Astfel, am primit pe Mess citeva poze c-un pistol. Mesajul se subintelege. Daca ar trebui sa ma arunc de la balcon, indicat ar fi de pe la noo, nu de alta dar daca nu mor m-as chinui toata viata. Am aflat ca o portie de clor te curata mai bine sh mai repede decit una de otet. Iar daca m-as lua de mina cu We sh am baga degetele in priza, nu numai ca ne-am aprinde ca beculetele, ba mai mult, poate avem noroc sh distrugem toata reteaua electrica a blocului. Daca nu murim vitejeste linga casa DoiDouazeciului, mai avem o sansa cu vecinii infuriati... Sincer, nu stiu cum sa procedez…

Pulsul plictisitului

Io cu We suntem cei mai dominati de plictiseala oameni de pe planeta. Atit We, cit sh io suntem intr-o perioada foarte proasta. Atit de seaca intr-ale ocupatiilor constructive incit avem numai idei traznite, timpite, tocite, ce mai, de-a strimbul de vite. Io l-am oprit la timp pe We. Inainte sa bea otet. Ce-i drept, sh el m-a salvat o data, cind era sa ma arunc de la balcon. Coincidenta sau nu, astea doo de mai sus s-au intimplat fix in aceeasi seara.

Nu stiu acum, sa dau vina pe plictiseala sau pe faptul ca We refuza categoric sa ne cumparam o carte de bucati, pardon bucate, sh ne apucam de facut negrese? Cu morcovi, cu faina, cu tarite sau de ce nu cu ceapa. Stiu, nu se hegzista, da-s foarte plictisita. We, stii bancul cu "ia dispari ca-mi porti ghinion!"? Nu? Pai hai sa-l adaptam... We, hai dispari ca plictiseala se accentueaza. Otet de mere sau de struguri? [P.S-ul Patrat: Dabaliui, stii ca glumesc da'sa-mi spui sh mie cind vinzi frigiderul ala. Vind sh io calculatorul…

Royksopp - aproape jumate'

[Royksopp - 49 Percent (The Understanding)]

I won't try to dent you right or stop your flight
I've known our plight
You know I'm right
I know about your little fling
How you hide your ring You senseless thing -
I'll cut this string
The heat has simmered for a while
It's not my style - so versatile... and with a smile
At anytime, I could explode!
When you kissed your toad
You kissed your princely episode

49%

1% short of half
And less than half
Ain't really much of nothing
Bit off more than one could bite
And the taste is slight
It leaves this dullish appetite
'bout time I've finally seen the light
And said goodnight
For the sling is tight we'll lose this fight
In a corner painted white
As you fly your kite I shun the sight,
I've seen the light!
And now I've got to say goodnight,
You know I'm right!

49%

1% short of half
And less than half
Ain't really much of nothing
I won't try
To stop you flight or chage your night or nothing
Less than half
Why won't you try …

bLOg MorT

Dupa ultimele rasfoiri de reviste naiba stie de pe unde primite, am tras ingrozitoarea concluzie ca my blog sucks. Si asta nu-i afirmatie dintr-aia cersetoare de complimente gratuite, e cruda realitate. Parca aia de-au scris articolul imi vazusera blogul dom'le. Altfel, cum ar fi putut sti ca am postat o poza cu Zaru', ciinele meu, una care mi se pare foarte reusita, amuzanta, expresiva (si lista poate continua cel putin vreo trei melodii) de asemena? Daca nu ma cunosc, nu-mi explic cum de m-au traznit spunind ca o fotografie cu javruta mea nu numai ca nu intereseaza pe nimeni dar pe deasupra e dovada clara de stingacie intr-ale administrarii blogurilor. Cum ar veni, umplu spatiu cu umpluturi, repetitia e intentionata, vorba lui Mircea Badea :).

Nu-mi amintesc exact ce si cum aveau aia de reprosat pe acolo'sha'ia, fiind prea socata de ceea ce am aflat legat de poza cu Zaru'. Cert e ca daca trageam asa o linie dupa toate paragrafele, ajungeam... omaigad, stati putin …

We-ul meu, macar juma' (Revelatia)

Si-l vezi. Si-ncepe totul cu o gluma proasta. Si de emotie astepti trei zile. Apoi, nimic. Nimic azi, nimic miine, nimic poimiine. S-a cam intins nimicul asta ce-i drept. Era poate un dor surd. Ma zgindarea ocazional. Sh atunci ajungeam sa te pup parca pe furis. Apoi nimic-ul obisnuit. Te-am urit si cred ca iubit de nu mai stiu cite ori. Apoi mi-ai promis ca o sa-mi treaca. Au cazut frunzele, a nins, am ascultat "The Vereve - Bitter Sweet Symphony" de prea multe ori pe zi citeodata, mi-a fost dor de tine in secret.

Ai avut dreptate. Nu te-am mai pupat nici macar imaginar. Te-am atins stingace pe mina si nu am mai tresarit. Te iubesc la fel. Te urasc asa cum am facut-o mereu. Cum n-am putut s-o fac niciodata. Mai e atit de putin timp sh tu n-ai crezut o clipire de gene. Nu te-am crezut la rindu-mi. Si meriti mai mult decit 11 rinduri pe un blog. Sh vreau mai mult decit speranta ca o sa raminem prieteni 30 de ani de acum inainte. Pentru ca... doar pentru ca.

[Nu-i in memoria ca …

What next?

Se spune ca atunci cind ai o durere, toti ce poti face e sa te rogi sa apara alta mai a naibii asupra careia sa te concentrezi si astfel sa uiti de prima. Bon. Cum de ceva timp aveam de-a face cu o durere, si anume cu una foarte puternica de masea, m-am gindit sa-mi provoc una ce auzisem ca ar fi teribila, ba mai mult ce se intinde cel putin pe o saptamina. Gata, gata, e vorba de cea provocata de un pierce in limba.

Nu stiu cum se privesc experinta, dar tind sa cred ca mi-am luat teapa. Nu e de ajuns ca gaura in sine nu a durut absolut deloc (daca m-as fi uitat la toate episoadele din Mythbusters as fi aflat asta fara practica), pe deasupra nu mi-a dat prin cap sa-mi cumpar un pierce mai mic decit ar fi recomandat*, astfel as fi putut sa-mi chinui limba pina la vindecare.

Durerea de masea e mai vie ca inainte. Mai rau e ca nici la dentist nu pot merge pentru ca limba e atit de umflata incit nu-mi incape in gura nici un drac de aparat dintr-ala. Vestea putin buna e ca ma roade un soi de …

Raspuns din blogosfera

Sh acuma am sa fac un gest de o nesimtire sailor-mooniana. Am sa scriu un text despre al carui subiect nu stie nimeni nimic. Adica stie cineva. Sh acel cineva nu esti tu decit daca te cheama Simona. Bine, ca acum depinde si care Simona esti, dar daca imi esti colega sigur e vorba despre tine.

Asadar, lasind la o parte mailul de scuzabilitate sau biletelele pe diverse teme din timpul cursurilor, tin sa precizez, Simona, ca textul asta e raspuns la unul dintre comment-urile mele, la care mi-ai raspuns intr-un final (nu stiu cind a venit finalul pentru ca am fost plecata din Blogspot Land o vreme). Vorbeam de un sistem de securitate exagerat (un pic, rectific) pentru commenturi (nu ti se pare ca folosesc prea des cuvintul comment? astept sugestii pentru un sinonim perfect). De ce exagerat? Pen'ca-s satula de coduri, sh pasworduri, sh de verification of the verification. Daca nu as fi satula cred ca as fi raspuns direct p blogul tau, dar cum tre' sa astept nu stiu exact cit timp pi…

Lamureala de rigoare

Din scurtele mele sederi prin case straine ies cu dileme serioase. Iat-o pe cea mai recenta: atunci cind esti in pat cu cineva (dar nu neaparat in acelasi pat, cel putin aceeasi camera), gata de culcare, de zburdat prin alte galaxii, mai ai voie sa vorbesti dupa ce spui noapte buna? Adica, urmeaza secundele, minutele sau poate orele de dupa noapte buna-ul de rigoare. Si stai si te gindesti la timpenii si unele ai vrea sa le imparti cu celalt din pat/camera. Se mai poate vorbi dupa? Adica e voie/civilizat/indicat pentru creatia nocturna?

Dracu stie. Indubitabil e ca aseara mi-au trecut niste idei dragute prin cap insa Rozy nu dadea semne ca ar vrea sa le afle. Culmea indubitabilitatii: si ea avea ceva de spus dar nu a facut-o pentru ca ma credea moarta de beata, pardon adormita. Acum de exemplu nu pot dormi. Si nici vorbi. Pentru ca nu am cu cine. De aia scriu. Dar si daca ar fi Rozy aici sigur i-as trinti vreo doua. Chiar daca ar sforai la cinci minute dupa noapte buna...

Jet cu jet se anuleaza

Din ciclul "circulatie de orice fel" am observat ca la tot mai multe treceri de pietoni apar ca din senin semafoare. In definitiv, citeva minute in plus pina sa ajung de cealalta parte a strazii nu sunt o problema pentru o fire isterica precum a mea. Ceea ce ma deranjeaza e faptul ca majoritatea soferilor sfirsesc prin a te injura ca treci pe rosu. Si uite asa ajungi sa-ti sara macedonia din mina, adidasul din picioare sau sa te arunci gratios intr-un canal la auzul claxoanelor (in cel mai bun caz) si de ce nu a "baga-mi-as, scote-mi-as, lua-te-ar" man-ilor cu permis de conducere si dobitoci in acelasi timp.

Nu tre'sa studiezi psihologia ca sa intelegi ca unui om ii ia ceva timp pina sa se obisnuiasca cu o schimbare deci sa nu-mi spuna mie un idiot de taximetrist ca nu a incalcat cel putin o data regulile de circulatie din cauza scaprii unor detalii gen semafor. Corect mi s-ar fi parut ca inainte cu vreo doua saptamini de amplasarea respectivelor semafoare, Prim…

Du-ma-acasa mai tren, vai!

Nu bag mina in foc dar zvonurile ar putea fi adevarate. Pe caile ferate ale Iasului isi fac de cap niste trenuri foarte stins inrudite cu bine-cunoscutele autobuze albastre pe care le tot vedeti prin oras. Mai exact cele cu frine foarte puternice, capabile sa se opreasca in bot in mai putin de doi trei metri. Care-i legatura? Pai aceste trenuri vor sa bage spaima in pietonii care traverseaza trecerile de cale ferata fix ca dobitocii. Si cind spunem dobitoci ne referim exclusiv la cei cu casti pe urechi, care fluiera si nu se uita in stinga sau dreapta ori mai rau, cuplurile de indragostiti carora numai de tren nu le arde cind traverseaza sinele mai sus mentionate.


Tind sa dau crezare ca locomotivele nervoase exista, nu de alta dar ieri mi-a luat vreo citeva ore sa-mi revin dupa o intimplare oarcum relevanta. Aflindu-ma pe trecerea de cale ferata de la tigarete am facut imprudenta sa nu renunt la casti. Uitindu-ma printr-o minune dumnezeiasca in stinga am vazut cu ochi proprii si person…

Cind doi se cearta, scorul se-ngrasa

Cind vine vorba de numarul impacarilor si despartirilor (sau ordinea era invers?) nici o cifra nu mi se pare aberant de mare. Cel putin nu mie, o persoana care tine evidenta intr-un carnetel bine ascuns intre ghivecele de flori (muscate mai exact) de pe balcon. Pina in acest moment, scorul este 5-5. Pina urc la etajul doi, ne impacam. Cobor, deja e 2-3 pentru mine. Ne intilnim la chiosc, ne impacam. Cind sa descui usa apartamentului, primesc mesaj de atentionare. E 3-3. Si tot asa. Abia acu'trei minute am aflat ca e 5-5. Ma bate serios gindul sa ma las de relatia asta ca deja nu mai e funny. Adica, e costisitoare mai ceva decit tigarile. Daca ma cert, tre'sa sun sa ne intilnim, imi moare creditul, tocesc energie sa discutam ca niste oameni civilizati (poate parea ciudat dar ma consum mai ceva cind tonul e calm decit atunci cind se urla - vezi eliberarea de stres prin spargerea de borcane), pina ma mai intind sa raspund la pupu' de impacare deja-s epuizata. Sa nu mai vorbim…

Din Ve Ve Ve in Ve Ve Ve (LOST)

Spre disperarea unora si bucuria altora, va anunt cu... cu... ceva in glas, ca m-am ratacit. S-au m-am pierdut. M-am pierdut pe mine insami, va vine sa credeti? Nici mie, dar va jur ca e a adevarat. Momentan ma aflu pe un site foarte suspect pentru o internauta calculata cum cred ca sunt. Habar nu am cum am ajuns pe treaba asta care te invata cum sa fabrici o bomba in apartamentul propriu. Si doar ma stiti ca nu ma abat niciodata de la drumul pe care l-am ales, indiferent ca vorbim de ala pina la chioscul de piine sau de ala pina la masa pe care arunc telecomanda. De la articolul ala blestemat legat de imaginea femeii in publicitate sar cu tupeu si-o ridicatura de sprinceana la niste cursuri de scufundare pentru toti doritorii de aventura. Dupa ce am descoperit lumea subacvatica impreuna cu nenii si tantile de acolo'sha'ia, ma bag la niste informatii pentru incepatori despre artele martiale clasice japoneze.

Am facut citvea scheme-n cap dupa care mi-am rupt un picior (don't…

Invers conic

Ca sa nu-mi mai complic existenta m-am decis sa vorbesc doar in propozitii simple. Nu doar ca o reusesc sa-mi derutez interlocutorul din cauza lipsei de logica a exprimarii {Exemplu: Unde mergi asa grabita? R: Se topeste asfaltul.), ma scot pe deasupra cind vine vorba de-a oferi cit mai putine detalii despre cit kile m-am ingrasat, de cite ori am mincat pina-n ora 3, cu ce chef ma duc la facultate, cite spaghete prind dintr-o data cu furculita sh alte chestii de gen.

Asa, fara prea multe informatii, explicatii, implicatii, transpiratii, palpitatii. In scris insa imi permit sa spun ce si cum vreau. De acea am sa ma desfasor dupa chef, folosindu-ma de cele mai complicate (daca nu dezvoltate) propozitii. Am sa scriu pe verticala, orizontala, diagonala, coperta caietului, cotorul carnetelului, toate blogurile personale, locurile de dat cu sutul, fituicile de la examene, peretii cladirilor ori eventualele membre ale doritorilor de autografe (fara locuri obscene). Dar sa fim seriosi, pe cine…

Gol

Te trezesti pe intuneric si simti ca lipseste ceva. Ciudat, esti imbracata, nu dormi pe jos si nici in patul altcuiva. Aprinzi lumina si parca incepi sa te dezmeticesti. Iti amintesti vag de mai multe lucruri facute inainte sa adormi. Si parca... ai vorbit la telefon cu cineva, dar cu cine? Da. Acum stii. Ati vorbit mult si v-ati spus si mai multe. Despre carte, despre intilnirile pe ascuns, despre datoria pe care o are fata de tine - o explicatie in limba romana, alt buchet de ghiocei, un C.D, un beep, vreo 120 si ceva de buzz-uri, doua minciuni si-o cutie de sperante (re)conditionate. Iar parca spre final i-ai spus chiar ca nu o urasti pe maica-sa. Si atit.

Inca lipseste ceva iar senzatia se accentueaza. Rascolesti pozele, asculti "acele" melodii, incerci sa-ti amintesti, dar nu poti. A fost o farsa. Totul a fost inchipuire. Sperantele, momentele de agonie, tot timpul in care ai crezut ca nu va muri niciodata. A murit de mult doar ca nu l-ai putut lasa sa plece. Ura, iubire…

Din nou despre alcool

Cred ca am sa urmez exemplul lui Paraschiv si am sa ma imbat ca porcul. Si nu numai azi ( o fi coincidenta ca e chiar simbata?) ci tot timpul. "Conducatorii auto care folosesc hands free-uri sunt de patru ori mai expusi accidentelor decit cei care conduc in stare de ebrietate". Ce sa mai vrei?! Recalculind procentele (vezi adunarile, scaderile, bla bla-urile ala aberante din antepenultimul text) ajung la concluzia ca frate-miu va muri de patru ori mai repede decit Paraschiv, care la rindu-i are sanse cu 30% mai mari decit mine sa moara mai repede. Asadar, fra-miu are un ghinion cu 120% mai mare decit mine sa dea coltul dupa volan (in ipoteza ca toti am sofa). Incredibil!

De aici trag doo concluzii. Una ar fi ca astia cu studiile lor ar trebui sa ia o masura pentru a cadea la un soi de invoiala ceva, nu de alta dar rezultatele astea ar trebui sa aiba o valabilitate planetara, no? In stilu' de acum nu m-as mira sa aflu ca daca am de gind sa fac o omleta in timp ce sofez pot…

Paraschiv

Paraschiv mai are citeva zile si se va intoarce la inchisoare. Nu-i este frica, ba ar putea spune chiar ca s-a plictisit de libertate, nu de alta dar "afara" viata e prea lipsita de complicatii. Pina atunci insa, Paraschiv vrea sa faca mai multe lucruri. Sa bea ca porcul (fix intr-o simbata) in asa hal incit sa nu se mai tina pe picioare. Adevarata provocare va fi incercarea de a nu i se face rau. Vrea sa fumeze marijuana cu prietenii de "acasa" pentru a vedea ce le ca*a lor mintea cind sunt in alte galaxii. Vrea sa faca pe cineva sa plinga, vrea sa fie rautacios, vrea s-o injure pe fosta prietena (lucru cu care ii este dator de vreo juma'de an dar o zis sa astepte urmatoarea eclipsa), vrea sa-si sumpere haine mulate (auch!!!), sa devina o scirba si de ce nu, sa se lase de sport si sa reapuce de fumat intr-un stil brutal.

Acestea sunt micile dorinte ale lui Paraschiv si din cite mi-a spus, sunt cele mai putin intunecate. Despre celelalte cica nu are curajul sa n…

Telefonul bate alcoolul

Cutremurator de-a rombulea. Cica niste studii au aratat ca soferii care vorbesc la telefon in timp ce conduc sunt mai periculosi decit cei beti. Printr-un fel de calcul a reiesit ca un sofer ca palavrageste la mejcherii dintr-alea mititele in timp ce sofeaza are cu 50% mai mult ghinion de-a produce un accident din cauza neatentiei, pe cind unul in stare de ebrietate are un nenoroc cu doar 30% mai gras decit cel al unui conducator auto perfect treaz, atent, aranjat si parfumat.

Problema se pune altfel. Daca respectivul e beat si vorbeste la telefon in acelasi timp? Cumulate, procentele ii ofera bietului sansa unica de-a intra intr-un stilp cu o probabilitate cu 80% mai mare decit biata probabilitate a lui taica'miu (sa zicem), care in propozitia asta va fi omul cuminte. Cum ar veni, un betivan guraliv pe cai telefonice mobile face fix cit a cincea parte dintr-un om care nu-i nici, nici. Corect?

Una peste alta, cind o sa ma imbat si am chef de cearta prin telefon, am sa iau patru vola…

De ce dracuieste lumea

Tremuri. Nu mai stii adresa. Blocul in fata caruia stai o fi ala pe care-l cauti? Dracu stie. Ai nimerit-o. Fugi la baie si iti lasi parintii sa ridice pretioasa hirtie. Saluti si iesi, ceri hirtia si te holbezi la rezultat. Draci, nu intelegi nimic. O fi de bine, de rau? Ce limbaj medical? Mai e un pas.

Azi e marti, deci e clar. Ce trimitere n-ai? Cum sa nu-si aminteasca doctorul de tine? Innebunesti. Nici asistenta parca nu vrea sa mai gaseasca catastiful ala de treij'de kile in care iti trecuse blestematul de nume la internare. In sfirsit. Scinteia din ochii lui. Vede un rezultat aruncat pe birou. Nervi intinsi la maxim. Zeci de scenarii. Bisturiu. Pastile. Vacanta prelungita. Plimbari pe Copou. Ti-e dor si de fete. La dracu, sa spuna ceva.

Nici nu stii ce sa faci mai intii. Sa zbieri, sa te izbesti de pereti, sa stringi pe cineva de git? There is God. Sau cel putin asa zice taica-tu'. Cica esti botoasa, dar de fapt derulezi scenariile care acum s-au schimbat. Probabil pentru…

Dor (pre)facut de duca

De teama numerelor impare plecam fara exceptie in numar de patru. Impreuna cu trei dintre prietenii mei, fugim de acasa la perioade mai mult sau mai putin regulate. Cu o saptamina inainte de tupeista miscare ne punem cite doua sandwich-uri la invechit, ne murdarim hainele cu diferite chestii plus ca timp de sapte zile nu folosim pipetanele sau periuta de dinti. Asta pentru autenticitate.

Fuga noastra de acasa depinde foarte mult de vremea ploioasa. Ea se petrece intotdeauna intr-o noapte furtunoasa. Cica daca pleci seara, pe ploaie ajungi departe (timpenii cu noaptea-i sfetnic bun sh alte alea). Pe dreacu'. Nu iesim niciodata din oras. Masina in doua locuri in care ne inghesuim patru oameni e parcata mereu pe aceeasi strada. Fumam cele mai ieftine tigari cu geamurile inchise. Nostalgici, ne remodelam vietile, parintii, situatiile, relatiile si Dacia Papuc in care ne aflam.

Cind simtim ca ne sufocam din cauza fumului de tutun, deschidem geamurile si portiera din stinga. Doi dintre no…

No emoti-comment

Fragment dintr-o discutie mai mult decit proaspata, intre subsemnata sh amicu'meu foarte suparat:

"- (...) Sh o vad mah cu ciocoflenderu'ala...
- Ce-i ala cicoflender?! /:)
- Aaa, cum sa-ti explic... un purumbac ceva...
- Ci mah??? =))
- Un purumbac! Adica o pasare de miaza-noapte care umbla din fluture in fluture, ceva, intelgi tu...
- (Subsemnata sub bancheta de ris)
- Ci rizi mah? Adica o jagirnita, exact cum o zis frate-miu cind o vazut ce masina o cumparat nevasta'sa: Ci-i sh cu jagirnita asta tu??? Un drac de'aceala de coropisnita obosita... cu ala mah?!! (...)"

Gest o snoava

Log in, sign in, inregistrati-va inauntru (ha, ha) sau ceva. Home, mesaj nou, ptiu ce naspa e blogspotu' in romana. Aiii, ce-ai vrut de fapt sa faci? Alba ca zapada nu a murit niciodata, nu are piela alba si nici parul negru ca abanosul. Scufita Rosie e prietena la catarama cu Lupul, iar impreuna joaca Poker cu padurarul. Tu maninci seminte cu actuala prietena a lu'frac'tu, care de fapt e fosta prietena a fostului tau prieten sh care inainte de toate astea mai fusese odata prietena lu'frac'tu. El i-un vac iar tu in loc de bataia pe care o merita ea, ii scuturi cojile de seminte de pe blugi.

Lumea s-a intors cu fundu-n sus, cel putin a ta. Nu mai intelegi nimic, mai ales cum de personajul tau de poveste, ala cu arcu' (sh nu, nu-i vorba de Cupidon) a plecat in Honolulu in cautarea fericirii vesnice. Tineretea nu conteaza, doar sh batrinii se bucura. Asadar, sa imi astept personajul sa se intoarca. Cu un telefon mai bun, cu o valiza de povesti sh cu cele vechi asa …

In spirala sau zig-zag?

Cit timp poti asculta o melodie in continuu fara sa te plictisesti? O ora, o zi, o saptamina, un secol? Si oare cum trece timpul cind o asculti? Oblic, in spirala, zig-zag sau de-a dreptul?

Dupa ce am ascultat trei zile (aproape non-stop) "Ghosts" de la Siobhan Donaghy mi-am dat seama ca timpul trece asa cum il taie forma. Nu ma intreba de ce mai blogule. Si mi-am mai dat seama de un lucru. Acela ca daca ma apuc io sa-l iau la misto pe Becali (exemplu absolut intimplator insa fiind monument national, este deci primul care-ti vine in minte) pe blogu'meu sh sa-l intorc pe-o parte si pe alta, nu intereseaza pe nimeni. De ce? Pentru ca atit io cit si cititorii vom fi la sentiment si comment-urile devin aproape pleonastice. Hai recunoaste, macar odata te-ai trezit si tu plimbindu-te pe coridoarele world wide web-ului, injurindu-l de mama focului pe mai sus oierul, adica'lea numitul.

Asadar, declar dechisa sesiunea de texte cu iz exclusiv personal. De cite ori pe zi ma ma ia…

Nou... sau poate nu (Siobhan Donaghy)

Siobhan Donaghy este numele ei (da stiu, e ciudat) si cred ca se poate lauda cu un (nou) album destul de reusit. "Ghosts". Preferatele mele? Piesa cu acelasi nume si "Don't give it up". I don't know dude... dar mie mi se par bestiale. Singurul meu regret e ca nu i-am ascultat muzica mai devreme... "Don't give it up/ I heal and hide/ Forgive this hurt of mine/ We all have the scars/ To show" So, find out more... http://www.siobhandonaghy.co.uk/index.php Enjoy!

Grele dulceuri

O zi importanata pentru mica natiune de pitici ce se lauda ca traieste in capul meu. Am descoperit de ce romani au mania de a da cu jula. Mai exact, am aflat locul unde se fabrica acesti oameni defecti. Da, da, nu este o gluma. Si pentru a va demonstra ca nu fabric perle v-am adus si dovada. Eticheta pe care sper s-o vedeti pe aici de undeva era destinata abtibildarii unei cutii de bumboane si prezinta dovada clara ca in Syria, intr-o fabrica de “Dulceuri”, o minte diabolica plamaduieste- din materiale lesne de ghicit - asa numitii romani “Sugatoare” (suntem siguri de fapt au vrut sa scrie sugative, dar transalatorul era probabil beat). Ce era de demonstrat, produsele umane se coc doar pentru a ne vinde gogosi sau a ne duce cu zaharelul. Vorbim de dulciuri, right?

Cel mai raspindit model in materie de produs hiper-caloric este dupa cum probabil stiti, vamesul-sugatoare. Mai exact, vamesul-roman-sugatoare. Aruncind o privire inspre bulinuta albastra, puteti observa ca dupa cele “150 bu…

Vesnica planuire

Nu stiu de ce toate sfirsiturile de vacanta miros identic. Parca in ultimele doua saptamini te trezesti din cea mai profunda coma si-ti dai seama ca timpul a trecut si mai ai putin pina vei reveni printre colegii intr-ale studiilor. Pare-mi-se ca sentimentul care te cuprinde reflecta o oarecare panica si cert e ca atunci sunt momentele in care, fara exceptie, imi vin idei referitoare la “ce as fi putut face”.

Una peste alta, la fiecare 14 septembrie (cu o marja de eroare de una, doua zile) ma apuca de git un regret urias. Regret ca ascult numai melodii ce de multe ori iti iau piatra de pe suflet, ti-o leaga de git si te arunca in riul cel mai adinc. Regret ca in timpul verii injuram soarele si-acum rinjesc la bec imaginindu-mi ca sunt pe plaja. Regret ca frate-miu ma pareseste pentru a doua oara in viata cu doua saptamini inainte de-a pleca eu la facultate si toate responsabilitatile intr-ale gospodaritului ramin pe capul meu. Am uitat sa precizez ca regret sincer faptul ca nu ne-am ce…

Zaru', ce nume?!

Scuzati puchinu', dar cutu-i bestial. Sh asta nu pentru ca-i al meu (ba da :D), ci pentru ca fiind al patrulea cutz care e in posesia mea (deci pe care l-as putea inhama la sanie in caz de ierni ca-n poveste)... declar patrula completa.

Pupa la Zaru', za mucost doghii in za huol uorld :).

Cu directie/ Replica

Am sa(-ti) postez mai jos un comment ce ar putea fi mai mult decit stimulant pentru creierasul meu, impreuna cu "va rog sa ma scuzati"-ul de rigoare pentru limbajul nu tocmai civilizat. Nuj daca autorul commentului permite si interventii anonime (iti spun de pe acum ca Nu), asa ca poti sa incepi sa-ti construiesti un blog (fie sh folosindu-te de pseudonime, sunt unele atit de dragute)... ca pe al lui nu ai cum sa-ti faci de cap. Te-am pupat. Aaa, sa nu uit: asta era pentru a reintra in ritmul normal, cel al textelor timpite.

"Chiar a-sa. Care este farmecul de ati scri-e toate prostiile pe care l-e traiesti? Cam acelasi farmec cu cel (scuze, c-el) pe care il expui cu o candoare analfabeta in scris in comentarii le unde pozezi in (mai)inteligenta/interesanta. Anonima mea draga (daca te-a mirosit bine Silvaka ca esti femeie), n-ar fi mai bine sa mai (sau era m-ai?) tai din orele dedicate navigarii in favoarea unui indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie? Nu de alta,…

Text anonim sau Teoria Bazaconiana

Nu stiu. Nu sunt o persoana rautacioasa si cu atit mai putin razbunatoare (Mircea, am recunoscut in public deci termina cu ideile tale) insa un comment dat de cineva unuia dintre textele mele m-a cam suparat. Sau nu, m-a cam... impins sa-mi pun unele intrebari. Curios e ca atunci cind l-am citit, prostia din spatele lui m-a amuzat, insa aseara, in timp ce rodeam la un gratar mai mult sau mai putin reusit, mi-a sarit mustarul de pe bucata de carne fix pe tenisii aproape noi. Cum sa nu te enervezi?

Asadar, domnisoara (nu-ntreba de ce, dar intuitia imi spune ca esti o ea), sunt sigura ca ai sa citesti si acest text, asa cum le-ai citit si pe celelalte (nu ma intreba nici acum de unde stiu, dar bag mina-n foc ca nu l-ai citit doar pe acela care evident, nu ti-a placut). Recunosc in fata tuturor cititorilor de bloguri, ca pina si mie, nemaintilnit de simpatica sa creatoare, textul ala cu "cele si cei mai" (asa era nu?) mi s-a parut daca nu penibil, macar timpit. Unu la mina pentru…

Text rautacios...

"Intr-o relatie, plec intotdeauna de la ideea ca esti tipu' e un bou. Astfel, pe parcurs poate sa ma surprinda in mod placut si sa-mi demonstreze ca de fapt nu este... fara nici o aluzie la tine".

Unu la mina. Asta-i pentru textul cu cele si cei mai. Da, imi apartine si poate fi incadrata la cea mai lipsita de rautate replica data unui om de sexa masculina :)). Doi la mina, va las sa admirati aceasta superba imagine care ilustreaza concret cam cita cretinatate incape in capul romanilor, mai ales in capetele celor trecuti de o anumita virsta.

Cred ca v-ati prins ca primul pe banca nu a fost cuplul format de... tanti una sh tanti cit doo.

Idei sa ai, nu-ist sa fii

Imi cer scuze in mod oficial pentru proasta calitate a pozei, insa aceasta a fost facuta in cea mai crunta graba si nici aparatul foto, care de fapt era un telefon, nu era atit de performant incit sa stea tapan intr-un punct in timp ce eu imi luam picioarele la spinare.

Acum citeva zile m-am luat la cearta cu paznicul, portarul, usierul sau cum s-o chema ala de haladuieste prin scarile blocurilor pentru a vedea care-i smenul. Pentru ca nu am vazut afisul pina la data mai sus mentionata, am incercat sa-l prostesc pe nenea sa ma bage la o sedinta de fitness gratuita (!!!) pe motiv de neatentie si scapare din vizor e minunatei oferte. Degeaba am incercat io sa-l conving ca la referendum am spus "NU" cu litere mari. Nu doar ca nu m-a crezut ba mai mult, a incercat sa ma plezneasca peste naset. Din surse evident neoficiale am inteles ca afisul era printre ultimele dovezi care scoteau la iveala inventivitatea unora sau altora (a se citit: simpatizantilor lui Base).

Din surse si mai …

00:28 (ar fi putut iesi mai fericit)

Am trei scurtaturi... sau poate doo, nu-mi aduc aminte. Am o durere de stomac si somn deloc. Dar mai rau decit atit, am in minte replicile unor omeni care se pling ca le mor... blogurile. Nu stiu despre scurtura ultima dar despre celalte doo sunt sigura ca...

Ca ce? De ce nu mai scriem? Poate din lipsa de timp. Nu-i cazul meu, altfel n-as mai scrie timpeniile astea in miez de noapte. Hai poate putin dupa miez... Nu te-ai plictisit nicodata sa faci pe interesantul sau interesanta? Nu ti s-a acrit niciodata sa stai intins/a in pat si sa te gindesti aiurea in timp ce unesti puncte imaginare in tavan? Sa calculezi cam cum ar sta lucrurile peste o luna, doo, trei... cam pe cine-ai sa iubesti vara viitoare sau cam citi dintre cei care te iubesc acum or sa te urasca miine, poimiine?

De fapt cred ca nu m-am saturat de scris. Cred ca in realitate sunt atit de multe lucruri despre care as putea scrie incit le pierd sirul instantaneu. Da, cred ca m-am saturat de schimbare. Si da inca o data. Ideil…

Cei si cele mai...

Cea mai stupida prima replica la o prima intilnire: "Ia uite ce herpes am aici..."

Cea mai stupida ultima replica la o prima intilnire: "Te-as pupa, dar am herpesul asta..."

Cea mai nefericita zi din viata mea: ziua in care mi-am dat seama ca am ales prost liceul pe care-l urmam si eram sigura ca voi alege prost si facultatea;

Cea mai mult nefericita zi decit cea mai nefericita zi din viata mea: cea in care mi-am dat seama ca in ceea ce spuneam mai sus aveam dreptate;

Cea mai fericita zi din viata mea: aceea in care mi-am dat seama ca prostia e vizibila, deci mult mai bine decit daca ar fi fost invizibila, inodora, insolubila si insipida(din simplul motiv ca macar stii cu cin'te lupti - contactul vizual e foarte important);

Cea mai penibila faza: cind am cazut in mijlocul celei mai mari intersectii din Bacau si pentru a nu-l face de rusine pe prietenul meu, a trebuit sa ma prefac ca nu il cunosc, implicit sa ma adun singura de pe jos. Cu tot cu mapa, ochelari si din…

Bip in CFR bip, bip !!!

Va spun cu mina pe inima si degetul pe butonul reportofonului ca in ipoteza unei viitoare calatorii cu trenul mi-ar placea la culme doua chestii:

-compartimentul in care ma aflu sa fie unul gol, astfel as putea cu foarte mare usurinta sa le bat fara martori pe femeile care vind seminte, ciocolata si mai nou inghetata (pastrata in conditii optime in niste frigidere sub forma unor cutii de carton) prin trenuri,

-iar pretentia numarul doi ar fi aceea ca geamul compartimenutui sa fie tot timpul deschis. Am observat ca, fiind nevoiti sa ne multumim cu trenurile in care pute tot timpul a fecale, e foarte placut sa dormi cu capul pe marginea exterioara a geamului. Da-l dracului de semn ce interzice aplecarea in exterior...

Perna ti-o iei de la ma'ta de-acasa!

Alerta PRO TV (se pune ca reclama?!)

La treimea de sectie de Endocrinologie (pentru necunoscatori, deasupra restului de doua treimi pentru Neuro si in dreapta unui corp suplimentar destinat deasemenea Sectiei de Neurologie), in salonul 5, etajul trei mai exact, a existat o minune ambulanta. Zic a existat pentru ca spre bucuria mea nemasurata m-am externat de curind din Spitalul Judetean de Urgenta Tirgu-Mures (daca e cu "i" din "a" atita paguba), dar nu insinuez ca tantea a murit.

Dupa cum spuneam, pacienta M.Albina, in virsta de 49 de ani, din comuna... habar nu am, diagnosticata cu gusa polinodulara... si inca ceva, avea o memorie iesit din comun de precisa (a se citi: "exact ca o sarita de pe fix, statea neincetetat si se holba la fiecare bolnav). Zic avea, pentru ca de cind nu ne-am mai vazut (10 ore mai exact) poate a mai uitat cite una sau cealalta. Astfel, mai sus numita, putea sa-ti spun orice despre orice pacient internat la sectia Endo (de aia de la Neuro nu prea avea curaj sa comenteze,…

Indreptar de pozne

Propun o chestie oarecum bizara deci rog de pe acum B.O.R-ul sa nu ma ex-comunice, ba mai mult, sa vorbeasca cu al Rau (da, da, stiu, blasfemie) si sa-mi rezerve un oparit loc in Iad.

Recunosc, sunt o fire putin mai (mult peste media spatiala) credincioasa. Cu toate acestea, nu stiu chiar fiecare data din calendar insemnata cu asa-numita Cruce Rosie, ca sa nu mai vorbesc despre cind e pacat sa muncesti au ba. Asadar, logic ar fi, ca pe linga bine cunoscutele calendare vindute prin biserici si de ce nu, on-line, fiecare credincios sa primeasca si o carticica mai deosebita. Nu de rugaciuni, ce sariti asa? Una care sa cuprinda toate activitatile interzise pe timp de sarbatoare, plus pedepsele corespunzatoare efectuarii lor.

Astfel, omul va sti ce si cum trebuie sa faca pentru a-si indrepta poznele si implicit pentru a ajunge in Rai. Ce parere aveti? Mi se pare rezonabil. "Ia uite, azi is Floriile: pentru palton cusut cu ata verde, 50 de matanii, 835 de cruci, 20 "Tatal Nostru&quo…

Chiar du-te-n...

Te duci pentru un simplu control. Nu de alta, dar ti s-a parut tie ca in ultima vreme prea te ratoiesti la lume si banuiesti ca ti-a scazuat nivelul calciului... din cot. Ajungi acolo si inca-ti mesteci guma a sictir. O analizezi pe tantea de pe scaunul de linga tine, rasfoiesti douj'de pliante pentru o largire cit mai eficienta a culturii generale, ce mai, un banal control medical e ceva de domeniul relaxarii.

Daca zimbetul ti-a disparut de pe buze inseamna ca pretul consultatiei ti s-a parut putin piperat. Asta in cel mai bun caz. In al mai rau, poti afla ca ficatul ti-e marit, ca ai un inceput de ulcer, ca iti trebuie o sita pentru nisipul de la rinichi, ba mai mult, inima-ti atirna asa, ca o picatura iar nodulul de pe glanda tiroida ar necesita un consult de specialitate, desi nu pare mare chestie.

Cum dracu mai?!!! Cum dracu? Ca tu maninci sanatos, faci sport, nu te atingi de toate spurcaciunile de produse de prin super-marketuri, nu bei ca porcu' ba culmea, te-ai si lasat …

Saspect pleins...

Astazi, doua avioane au survolat insistent exact bucata de cer pe care-am cuprins-o intr-o deschizatura de ochi (de pe loc) si un cascat de gura.

Da uuorld haz spoucan. Or fi extraterestii ? Or fi rusii? Or fi rusii cu o bomba (recunosc, asta-s eu)? Or fi americanii? Sau chinezii, in cautare de noi culturi de orez? Nimeni nu stie.

Acum tind sa cred ca avioanele alungau ploaia de fapt. Unu la mina, de ce te-ai invirti cind in opt-uri, cind in doi-uri , cind in z-uri, cind in s-uri daca nu vrei, evident, sa faci vreun descintec? Doi la mina, azi n-a fost nici un taifun desi jur ca locuiesc in Moldova. Da, aia de trebuia sa fie rupta azi in doua de vijelii. Dar cum miezul noptii nu a venit inca, am sa le acord meteorologilor incredere.

Mesaj pentru avioane: rusine !!! Preotii fac slujbe, lumea se roaga pentru un cer mai innorat iar voi ce faceti?! Bre, trei la mina, credeti c-ati putea sa-mi alungati si mie durerea asta reumatica din genunchiul sting? Hai va rog, cu norii v-a iesit figura..…

Titla lipsa

[Mdea, am uitat ce-am vrut sa spun. O fi din cauza ca e trecut de 12 noaptea? Da, cea mai penala faza scrisa vreodata pe acest blog, de catre je... moi... eu... Silvia... parol, Silvak aka Vak Suprema.

Plimbindu-macu treana in lunga si in lata tarului, mi-am dat seama ca idioatele alea de tarane ar fi putut construi niste garde pentru ca vacii/caile/oii/caprii lor sa nu mai fie loviti de masinariul pe sini. E mai mult decit evident ca dintre boschetele aparent goale pot sari in fata trenei tot felul de animali. Tarane de pe intinsa tarului, uniti-va si construiti-va rapid niste garde. Subminati definitiv economiul tarului, scazind productiul de lapta, de brinz, de oui si de ceilalti alimenti pe care ii putem produce pe meleagi autohtoni.

Astazi sunt foarte fericita din doi motivi foarte banali. Unul ar fi acela ca frata mea a luat o bine-meritata zece la probu oral de limb si literatur roman. Si eu care credeam (frata mai mult decit mine) ca o sa pice Baca. Sa moara toate dusmanele de …

S-C-I-R-B-A

Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul, cum ar spune Mircea Badea (desi sunt aproape sigura ca vorba asta am auzit-o la altcineva inaintea lui). Si nici isteria asta de m-a cuprins acum nu mi-a transmis-o mai sus numitul in emisiunea lui de azi dimineata cind se lega de toata lumea in mod explicit.

Pentru ca da, suntem un popor de prost crescuti, un popor ce ingroapa tot ce se poate ingropa in gunoaie din cauza nesimtirii, a nepasarii, a lenei. Suntem un popor care fura tot ce se poate fura, care atunci cind termina cu bunurile din curtea personala trece in cea a vecinului, apoi isi vinde copii, mamele, rudele, pe el insusi. Si cel mai grav, poporul nu recunoaste ca fura, poporul sare la bataie, este pedepsit apoi se razbuna.

Adunatura de mincatori de seminte, de mahalagii, de manelari si fuduli. Scuipam pe cultura, ridem de cititi, ne dam coate la auzirea versurilor fara "dusmani", "bani" sau "femei". Ne e frica sa ne prinda noaptea pe strada, ne in…

Dorinta

Jurnalul National a facut o analiza interesanta privind felul in care autoritatile romane se comporta, in comparatie cu cele din asa-numitele tari, mai civilizate. Si nu cum se comporta in orice situatie data ci mai exact, atunci cind dispare (este rapit, se ineaca, fuge de acasa si exemplele pot continua haaaaat!) un plod. Dupa ce ziaristii si-au incheiat demostratia, mi-am dat seama ca cea mai mare grija a mea trebuie sa fie aceea de a nu disparea pur si simplu. Unu la mina nu cred ca m-ar cauta cineva. Doi la mina, daca m-ar cauta cineva, sigur acel "cineva" nu ar fi autoritatile ci parintii. Si trei la mina dar nu in ultimul rind, cred ca si ei ar renunta la vreo doua saptamini dupa disparitie, nu de alta, dar sunt sigura ca frate-miu (caruia i-am repetat insistent ca am sa fug cu ghiozdanul in Grecia) ii va convinge pe ai mei ca-s ok si-mi fac de cap prin vreo tara exotica.

Asadar, daca pentru o fetita din Danemarca atiti parintii cit si prietenii lor ofereau drept recom…

Ce n-as putea fi...

Pentru inceput, nu as putea fi o PAIATA ( a nu se confunda cu paiatza)! Pe linga faptul ca am rau de inaltime - ginditi-va ca as sta non stop cu capul in jos, sau in sus dupa caz, agatata/cusuta/lichita de vreo tzoala antipatica - mai trebuie sa suport si ideea de a fi foarte urita (ofer recompensa celui care va gasi o haina cu paiete cul si nu doar chicioase).

Cred (da, nu sunt foarte sigura) ca nu as putea fi martor oclular. Si asta din cauza - sau datorita? - talentului meu de-a inflori lucrurile (specific, talentu'asta se manifesta doar in timpul liber si numai cind vine vorba de subiecte lipsite de importanta). Va dati seama ca la mine un banal accident s-ar transforma intr-o calamitate si nu de alta, da'am auzit ca martorii istea oculari au un rol foarte imporant si astfel, as bulversa intregul universul cu minciunile (a se citi obiceiul meu "infloritor") mele apocaliptic de mincinoase. [Comentariu pentru eventualii cometatori care vor avea de comentat si-mi vor…

Doar acolo

Aseara am inteles (adica intelesesem mai demult, dar tre'sa fie oleaca de suspans, nu?) de unde moda asta cu anumite parti ale corpului dezgolite. Prin cartier, exista citeva magazine in vitrinele carora se gasesc tot felul de manechine (de plastic, nu va hazardati) cu sinii balanganind prin exteriorul bluzelor, cu blugii lasati in voia sortii (si soarta asta nu-i deloc intimplatoare, duhhh! ) pina la iesirea posteriorului pe-afara si lista poate continua. Cu burti, fese, decolteuri... tra, la, la, de-ale voastre gagicilor, ca eu ma retrag sfioasa.

Si nu va uitati asa urit la mine, vinzatori din magazine de cartier, ca m-am saturat sa va tot bateti joc de bietele fete care poarta hainele intocmai cum le vad expuse pe manechine. Ce vreti? Picioare, funduri dezgolite? La Purcica, mars!

Copchii au ramas aceiasi aka pentru Adina

In ingramadelile zilnice prin anunite microbuze ce gonesc fara chedici pe strazile orasului, aud tot felul de conversatii. Iar daca nu am vreun insotitor cel putin la fel de sictirit ca mine (vezi profil psihologic Adina Bompa) ma vad nevoita sa le ascult in loc sa le intrerup, asa cum fac in mod obisnuit eu si eventualul comapanier de drum (in cele mai multe cazuri acesta fiind B.M).

Astazi, m-am vazut inghesuita de una singura intr-una dintre acele ladite pe patru roti (oare?) de te duc furioase pina la universitatea si inapoi. Si cum era una din zilele mele de singuratate intr-ale calatoritului, mi-am permis sa trag cu urechea la una sau alta. In urma acestor trageri de urechi, mai mult sau mai putin intentionate, am ajuns la concluzia ca tinerii din ziua de azi (ntz, ntz, cum ar spune o vecina de cartier atunci cind ma vede topaind prin fata blocului) au ramas la fel de neatinsi de rautatea cotindina, intocmai cum cred ca (inca) isi inchipuie bunicii nostri ca sunt. Mi-am permis sa…

Un dom'le enervant

Da, Apocalipsa se apropie. Romanii dau semne tot mai evidente de scleroza. Si tot romanii se mira la vederea lor. Iar eu cum sunt romanca get beget (da astia ai mei, incetati sa ma mai aburiti ca am radacini filipineze), nu ma pot stopa din a ma mira de cele ce se intimpla in jurul meu, mai ceva ca in filmele cu retry.

Pentru cei care doresc o cioba ceva mai sarata exista acum nisipul cu sare. Cernut putin et voila, ingredientul ideal pentru tembelii amatori de senzatii tari ale papilelor gustative. Aveti totusi grija, nu folositi nisipul pentru acvarii. O sa va treziti cu o turma de pesti ce stau cu burta in sus. Cum de ce retry? Nisipul e amestecat cu sare. Gata cu suspansul, am sa dau si niste explicatii.

In parcurile de joaca pentru copii (din Bucuresti, ca numai la ei se intimpla faze de astea) niste n-au-ce-face s-au apucat de furat nisipul de p'acolo. Asa ca ai de la primarie s-au gindit sa faca o ghidusie si l-au amestecat cu un ingredient de prin oala cu bors a mamei. Cum d…