4/30/07

ri-invent

Dupa doua luni, am gasit melodia care mi s-a lipit de creier aproape fara scapare. Am reusit sa trec de la o stare la alta (bine - rau) in numai trei minute si sunt foarte mindra de lucrul asta.

Minunile exista.

Am impresia ca e duminica si ma cuprinde euforia cind stiu ca miine pot freca menta fara sa ma gindesc la necesitatea lucrurilor constructive. 1 mai. Si n-o sa fiu la mare. Sau la munte. Nicaieri intre ele ci in acelasi loc ca si acum.

Mi-e bine.

Si nu-mi pasa de 1 mai la fel cum nu-mi pasa de 1 decembrie sau 1 iunie. Ori 12 februarie. Sunt banale tocmai pentru ca se repeta in fiecare an. Adio date cu semnificatie. Trebuie reinventat calandarul.

The Cure - Lullaby.

4/28/07

Jurnal

Mi-am luat in cap cea mai mare tesla pe care-am putut s-o vad in stupid de scurta mea viata. Iar mi-au fugit degetele de aiurea pe ista blog, sh am dat de niste povesti tare nasoale. Mai nasol e ca iau parte la ele zilnic, nu ca as vrea, dar asa-mi trebuie daca am vrut sa-mi leg destinul de doua mindre ce traiesc in singurul loc in care ai putea scapa daca ar veni sfirsitul lumii.

Degeaba incerc eu sa ma scald in cuvinte si expresii academice, barba ma da de gol atunci cind incepe sa tremure la citirea acelor rinduri banale. Pentru toti, semnificative pentru mine. Il ascult pe Nutini si iar imi aduc aminte ca nu m-au lasat astia in XS sa f*t un caraoke pe melodia lui din motiv de absenta din playlistul liricos al lor. Niste imbecili. M-am pierdut in idei si trebuie sa recunosc: nu stiu cum dracu ar arata simbata perfecta la mine. Nimic nu ma multumeste insa dar asta nu-i motiv sa ma astept rugata doar, doar de-oi iesi din casa. Ce-mi pasa daca-i cald? Ce-mi pasa ca lumea se bucura? Ce-mi pasa daca pe terasa la Belfast o fi bere rece si nu stiu care vrea sa cheme pe alt nu stiu care s-o guste. S-o gaseasca. S-o f**a. Frumoasa poveste, auzita aseara. Atit de faina incit am ris de era sa ma-ntorc cu cracii-n sus de pe banca pe care stateam de parca nu-mi pasa deloc de povestitor. Sh tot atit de faina incit imi doream sa mai urmeze 100 la fel si sa arunc tigara pe care-o fumam doar sa-mi ascund emotia. Care era un soi de bucurie. Un soi de blestem. Un soi de razbunare pe al'de m-a facut sa ma dau cu capul de pereti chiar si-n locurile fara semn. Un soi de nebunie, care pentru doua ore sh ceva a fugit in directia opusa celui care m-a f***t pina la radacina.

Nu-mi pasa de nimic. Si vreau sa plec. Dar nu pot si nici nu sunt lasata. In spatele meu se distruge-o relatie. In stinga mea se naste alta. Undeva, intre doua orase se mentine una. Inauntru, deasupra miinilor astora de se plimba pe tastatura nu se naste, nu se distruge si nici nu se mentine ceva. Muzica curge dintr-o ureche intr-alta si se scurge undeva nu stiu unde. Nu aud versuri, nu aud sunete. Aud dar nu stiu ce. Si cum? S-au dus dracului cuvintele decente. S-au evaporat ideile elevate. Am anulat textul dinainte. Am transformat tot intr-o pagina de jurnal. Si asa am gasit si titlu. Iar astept ceva. Si promit ca de data asta ies la cafea. Cu toate ca o sa ma uit pe pereti sh am sa ma joc cu lingurita pina am sa o indoi. Dar mai mult decit atit, nu o sa scoatem nici o propozitie coerenta. Or sa iasa in fata numai cuvintele ce ne-au tinut anemic, impreuna pentru prea putin timp. bogdan. andra.

Noutati? Poate.

Cit am mai lipsit din fata televizorului, cica s-au intimplat citeva lucruri prin tara. De la sursele mele (a se citi sigure) am aflat ca o firma de nu stiu pe unde a lansat o gama de produse cosmetice pe baza de apa minerala si vin. Foarte frumos din partea lor, asa, domnisoarele (si nu numai) vor putea ca intre doi pufi de pudra sa se delecteze cu o racoritoare gura de sprit. Speram doar ca efectele folosirii produselor (despre care sper sa aflu cit mai multe) sa nu se manifeste prin ameteli, greturi, gesturi mult mai indraznete, combinatii sub influenta alcoolului, sex neprotejat si... mai bine ma opresc aici.

In alta ordine de idei, detinutii unui penitenciar din Arges s-au gindit sa-si faca propriul festival muzical. Unde? Fix in interiorul inchisorii. Trebuie specificat insa urmatoarul lucru: "numai cei cu veleitati artistice s-au putu inscrie la acest concurs" juriul urmind sa delibereze cine si cum are sanse reale sa cistige. Cred ca a fost bataie mare pe locurile de inscriere, prin urmare conducerea inchisorii a fost nevoita ca juriul sa fie compus tot din detinuti, nu de alta dar trebuie impacata si capra si papadia. Motivul lansarii acestui "wanna be a music-star" kind of contest este unul cit se poate de simplu. Infractorii, ptiu, oamenii din spatele gratiilor isi vor modifica astfel comportamentul, in bine, evident, si vor putea fi eliberati mai devreme de termen. Astept cu interes concursurile de croitorie, de lucru manual si aruncare la tinta cu satirul, destinate criminalilor in serie, violatorilor sau celor care au savirsit cel putin doua tilharii. Ce? Si ei este oameni si le plac aerul curat din afara garatiilor.

Nu in ultimul rind, in navigarile mele tot mai frecvente pe net, indiferent de vreme, am gasit citeva site-uri stupizele dar care te pot opri la o adica sa-i dai aluia de linga tine un scaun in teasta, in caz de te scoate din toti dracii. Cel mai fara sens dintre ele este unul plin de povesti care mai tare mai timpitele insa daca il citesti iti dai seama ca exista oameni si mai cretini decit tine. Nu stiu daca asta poate fi o consolare insa eu m-am stricat de ris acum vreo trei seri in timp ce citeam in acelasi timp c-un "respectiv" prostiile scrise acolo. Si uite asa, partidele de ris pe Mess au devenit ok, fie si pentru juma'de ora de scroll-uit. Lectura placuta:
http://www.povestistanjenitoare.ro/ .

P.S-ul de azi lipseste insa am motive foarte serioase. Poate am sa-l clarific intr-un text viitor sau poate am sa ma prefac ca am uitat de el. Ci vediamo.

4/27/07

Aberatii in 3 paragrafe (se pune si P.S-ul?)

Gata. M-am hotarit sa scriu. Si cum textele dinainte erau de ceva vreme prin folderele de prin computadore, nu se considera ca fiind fresh. Asadar, ceea ce fac eu acum, se cheama inceput de activitate creativa, longeviva, productiva dar mai ales selectiva, doar n-oi posta chiar toate prostiile ce-mi ies din degete si se materializeaza prin tastatura. Sa purcedem, cum aproape ar spune am-uitat-cine. Prea putin important. Si ca sa respectam traditia oricarui "inceput" am sa ma straduiesc ca acest prim text sa fie cit mai naspa cu putinta. Si-am sa-mi tin linku'blogului vreo 4 zile la status, sa vada toata lumea ce timpenii am scris. Nu de alta, dar si impresiile rele is tot impresii :p.

Despre ce vreau sa vorbesc nu am nici cea mai vaga idee. As putea totusi sa precizez ca azi m-am trezit la 6. La 8 eram la facultate, la 8 si 5 coboram Copoul. Pe la 9 eram in Nicolina, aproape lesinata doar mie-mi place sa ma plimb, insa uneori am tendinte de exagerare, mai ales pe stomacul gol. N-am dormit deloc, desi vaca1 si vaca 2 (vezi blogul personal si total ne-online) rupeau patul. Am rezistat eroiceste cascind ochii pe net. Am inceput sa scriu pe blogu'asta de cel putin 6 ori, insa doar a 7-a oara dau semne ca as termina ceva. Daca stau bine si ma gindesc, incep sa am indoieli cu privire la soarta acestor rinduri. Uareva'. Si-am mai vrut sa spun ceva dar ca de obicei am uitat. Trebuie sa precizez ca nu am consumat vreo iarba sau pastile in ultimele 30 de zile, deci pentru amneziile mele temporare nu pot decit sa dau vina pe lipsa de calciu. "Pluss" (sau e Pluzz??? Hell knows!) nu beau nici sa ma bati cu lantul, deci uitare placuta.

Sperind la intreventii mai placute, mai cu cap si mai interesante decit asta de acum moarta, am sa inchei aici, dindu-mi seama ca am avut una dintre cele mai plictisitoare zile din viata mea. Hai Dinamo!

P.S: sa-mi aduca aminte careva sa-mi iau pastila la noua, diseara. Sau macar in jurul orei aleia. Sau macar sa fie azi...

4/25/07

Just one of those days

Sunt intr-una dintre perioadele mele ciudate. Nu am nici o idee insa nu ma mai pot satura de ale altora. Citesc bloguri si ma amuz de felul cum gindesc oamenii. Am dat nastere in secret unui blog in care scriu doar eu. Plus doua prietene de-ale mele. Si ciudat e ca ne prefacem ca nu stim una de existenta celeilalte si dam replici intocmai ca pe un blog online.

Nu mai cheltuiesc bani si nu mai ies deloc din casa. Gasesc intodeauna scuze pentru cei care vor sa ne intilnim. Si din nou ciudat, scuzele mele-s de fiecare data aceleasi insa nimeni nu pare sa se prinda sau sa fie deranjat de lucrul asta. Incerc 32 de genuri muzicale in fiecare zi dar ma plictisesc de 32 ori 32 de ori mai repede de ele. Cura antidepresiva bazata pe muzica techno pe care am incercat-o a tinut doar vreo 4 zile.

Sufar dupa habar nu am cine dar nici nu incerc sa aflu identitatea elementului disturbator :). Ma uit la ceas numai la ore exacte, de aceea l-am fixat cu 4 minute inainte. Muzica ma face apatica, insa numai cind vine vorba de aia sentimentaloida. Ma panichez de fiecare data cind mi se termina bateria mp3-playerului de parca as fi blonda din bancul in care aceasta poarta pe urechi niste casti in care i se spune sa respire in mod regulat.

Dar mai rau decit toate astea la un loc, am impresia ca ceva extraordinar se va intimpla in curind. Sau daca nu in curind, macar in viitor. Si daca nu in ala apropiat, macar... cindva. Poate ca am sa ma decid incotro vreau sa apuc in viitor. Poate ca am sa ma indragostesc asa cum trebuie. Poate ca intr-un chiosc din Bucuresti, am sa reintilnesc persoana la care-am tinut cel mai mult intr-o alta viata. Sau poate ca am sa renunt definitiv la fumat.

Una peste alta, in secundele astea in care degetele-mi fug pe tastatura, incerc piese noi, ale unui artist relativ nou pentru peisajul meu muzical. Parca imi vin idei, dar pina sa le scriu, se duc dracului. Ma chinui in a gasi un final "zdrobitor" insa mi-am dat seama ca nici macar lucrul asta nu ma mai intereseaza. Ce-ati spune de citeva piese ale lui Damien Rice?

Intodeauna miercuri

Miercuri. Depresie. Chef subit (ca si umorul meu - asa-mi iesise intr-un test) de facut ceva pina nu ne luam intre noi la cearta si ne aruncam cu scaune in cap. Booon. Locatie. Bani. Iar chef. Buf!!!

Poate ca ieri noapte am ascultat cel mai tare house din viata mea. In taxi, la intoarcere. Cu siguranta aseara am vazut cit de prietenosi pot fi niste necunoscuti. Intr-atit, incit sa-ti dea pierce-uri de-a moaca si la final sa te roage sa le dai un add in lista de Mess. Pe la 2 dimineata am vazut ca te poti racori si fara a folosi celebrele degete in numar de doua, trei sau... cit dracu te mai tine. 5 minute mai tirziu am intilnit cea mai de treaba vinzatoare intr-o cascarabeta de-asta cu produse de patiserie si mi-a asezonat ketkup-ul cu maioneza, pe locuri si pe proportii. Am intrat in vorba cu de vreo 10 ori mai multi oameni decit injur intr-o zi in mod regulat. A, si sa nu uit. Mi-am recunoscut relatia cu cea mai buna prietena a mea, ca tot e curioasa lumea despre ce-i de capul nostru.

Mai multe... nu spun. Cind imi aduc aminte, cred ca-i mai bine sa fac o lista, nu de alta, dar nu vreau sa mint pe undeva. Si cred ca ziua (ma rog, seara, noaptea) nu mi s-a parut deloc altfel din cauza ca bausem prea mult. Cel mai mult. Podurile mi se pareau infinit de lungi si zilele trecute :D.

Una sau alta

Toti oamenii sufera la fel? Si daca da, durata suferintei e acceasi? Si daca e iar da, la toti se numeste "suferinta"? Si daca nu ne interseaza asta, de ce nu putem da dracului toate melodiile, locurile, actiunile care intr-un fel sau altul, fac conexiuni cu oamenii din trecut?!

Habar nu am, insa cineva mi-a explicat inversul fenomenelor de mai sus : "daca melodiile nu te mai dor, inseamna ca te doare-n p**a !!!". N-am inteles. Adica nu are prea mare importanta faptul ca nu-s baiat si nu ma pot folosi de toate organele existente pe planeta asta. Da'ma rog, de ce tre'sa stie toata lumea ca-mi curg mucii in supa cind ascult nu stiu ce piesa, si aia prin perete, ca se gindise surdu'de vecinu-meu sa dea combina la maxim?!

Poate ca ma doare-n p**a de vreme ce nu-i a mea, si-mi permit. Iar daca "unele" melodii nu ma mai dor, e poate pentru ca altele le-au luat locul. Totul merge inainte, vrem nu vrem. Si daca mai ieri deveneam melancolica pe vreo piesa de Enescu, azi ma-nteapa inima la "Death in Vegas"... si n-am facut intentionat ca fostul era un soi de punkaras. Traiasca Maria lu' Cheri :).

Sfinta Intepenire sau alcoolul ascunde fericirea

"Ce ma suni mah la ora asta? N-ai somn?!'"

"Uite ca.... caaaa... imi era tare dor de tine... si ma...."

"Te ce ma animalule? Te ce la ora asta? LA ORA ASTA??? E 5 dimneata stii ?"

"Da, dar stii... te iubesc atit de mult... habar nu ai... si vroiam sa stii asta... pentru ca mor de dorul tau si..."

"Si ce mah? N-ai pe cine suna? Suna-ti prietena ca de aia o ai, s-o suni!"

"Da stiu, dar ea nu-i ca tine... si plush... adica plus, ptiu ma bilbii... plus ca imi era..."

"Iti era ce?! Hai du-te si dormi... ai baut sau ce-i cu tine?! Nu ma mai suna! Gata, au trecut 3 luni... uita! Baga-te sub dus, in cada, nu ma priveste... trage apa dupa tine, baga-ti telefonu-n..."

"Cur... curva care esti! Iti bati joc... dupa ce ca te sun si..."

"Si ce??? La ora asta? Esti beat si..."

"Si ce? Ce...ce ce? Aaaaa, crezi ca uit? Asta crezi? Nu... nu! Nu ce? Aaaa, cind nu te-astepti, atunci am sa te sun! Ce crezi? Ca nu mai beau? Am sa beau ca am prieteni ... Si-am sa... am sa te... am sa te sun animalo! Ca te iubesc si... Alo, alo... alooooo???? La dracu, iar a-nchis. Stai sa vezi ce ma-mbat miine..."

Nu am inteles niciodata de ce, dupa ce inghit o bere, doua, nu ne intereseaza cite, oamenii devin sentimentali. Si decit sa-si bage capul undeva si sa traga apa dupa, ce fac? Pun mina pe telefon si suna unde-apuca. Si unde apuca prima data? La fosta, la fostul, la ala de-i facuse inmormintare de mult si de-al dracului, nu vrea sa-l/s-o lase sa-i faca si praznicul de 7 ani. Da'ce credeti voi, ca la un abur de alcool mortii invie? Povesti. Ciuc, inca una si ma...ce? A, inca una si ma MUC!

Habar nu stiu

Cei care doresc ca scuzele mele sa ramina ale lor la anu'si la multi ani, le pot solicita atit in varianta verbala cit si scrisa. Dupa un program numai dupa cheful meu stabilit, doritorii se vor prezenta la mine cu un formular tip pe care-l voi completa fara nici o retinere. Ca semn al autenticitatii sale, acesta va prezenta in coltul stinga jos, o mica flegma pe care o voi aplica cu stil, nu va faceti probleme. Va astept doar in timpul orelor de relatii cu ai-de-vor-scuze, nu de alta dar daca nu va incadrati, va trebui sa va trimit dracului si ulterior sa solicitati completarea a doua formulare. Economie de hirtie si cuvinte frate, ce-i asta?

Imi cer public scuze fata de colegele care se strimba de fiecare data cind imi vad moaca. Refuz sa-mi acopar cosurile din frunte c-un strat de-nu conteaza-ce grosime de fond de ten, doar pentru a nu le strica lor fiecare dimineata. Si asta doar atunci cind dau buzna pestele ele la fumat, in baie, si-ncep cu dicutiile mele in calitate suprema de anti-modista/cosmeticiana/fitoasa bla bla. Iertati-ma ca am nimerit in acelasi an cu Mariile, Elenile si Cristinele Voastre, insa nu am nici o vina ca eu ma pot abtine din plins daca m-am murdarit de noroi pe tenisi ori ies din casa, si-nca vesele daca, din cind in cind, din nemasurata si diversa "Constelatia a Cosurilor", citeva gauri negre imi intuneca fruntea.

Trecind la un nivel mai inalt cu vreo 2 etaje, imi cer scuze fata de toti bosorogii din bloc care se-asteapta salutati si-atunci cind fac acest lucru se prefac. Ca nu ma aud, ca nu ma vad si ca i-am injurat, asteptind repetitia salutului sau si mai rau, scuzele pentru asa-inchipuita insulta. Imi cer milioane de scuze pentru ca nu-mi repar greselile de mahala ci mai rau, aproape de fiecare data am apucaturi de jurati ca vreau sa va imping pe scari ori sa va sc*ip intre ochii aia plini de reprosuri (si nu numai). Eu nu-s asa, insa proastele impresii ale voastre au efect de auto-sugestie asupra mea si ma transform putin cite putin intr-o "derbedeauca" pur-singe.

Sper-sa-nu Mama Soacra, crede-ma ca nu o fac de-al dracului si nu-ti las baiatul in pace. Am uitat ca astia se livreaza cu tot cu mama, insa pina trecem la fapte mai serioase precum "legatul" sper sa ne mai apari in raza noastra vizuala, auditiva sau telepatica. Iar daca in urmatoarea jumatate de an drumurile mele si-ale plodului tau se separa, promit ca in maxim doua zile de la divort o sa devenim cele mai bune prietene. Diferenta mare de virsta si gindirea ta globalo-destructiva nu ma sperie deloc.

Lista scuzelor ar fi prea lunga si nici de sinteze inteligente nu am chef asa ca am sa reduc totul la o mare scuza generala. Fata de blogul personal in care scap adesea prea multe cuvinte glodoase, fata de toti baietii din autobuze carora nu am chef sa le cedez locurile pe scaune, fata de toate vinzatoarele imbecile care ma servesc scirbite si-n loc de bacsis primesc de la mine doar citeva injuraturi mirite, fata de toti cei pe care-i tratez ca o cinica doar pentru ca m-au scuipat o data pe la spate si nu in ultimul rind, fata de fata mea pe care refuz s-o retusez atunci cind arata sictirita. Poate ca scuzele mele nu va intereseaza pe nici unul dintre voi, insa constiinta mea pastreaza o mica parte neatinsa de nesimtirea caracteristica lumii cu care iau contact zilnic. Asa ca va rog sa le acceptati si sa faceti ce vreti cu ele. Puteti sa le aruncati, puteti sa le dati la schimb pe tigari sau cercei de tabla insa cel mai indicat ar fi sa la bagati la pastrare in frigider. Nu de alta insa nu cred ca le voi mai gindi vreodata. Am auzit ca si constiinta e perisabila deci e foarte probabil ca in scurt timp sa nu mai aiba macar vreo celula simtita si atunci cind veti vrea sa va completez vreun formular tip, sa il impaturesc neglijent si sa-l expediez catre Nicaieri.