5/29/07

Doar acolo

Aseara am inteles (adica intelesesem mai demult, dar tre'sa fie oleaca de suspans, nu?) de unde moda asta cu anumite parti ale corpului dezgolite. Prin cartier, exista citeva magazine in vitrinele carora se gasesc tot felul de manechine (de plastic, nu va hazardati) cu sinii balanganind prin exteriorul bluzelor, cu blugii lasati in voia sortii (si soarta asta nu-i deloc intimplatoare, duhhh! ) pina la iesirea posteriorului pe-afara si lista poate continua. Cu burti, fese, decolteuri... tra, la, la, de-ale voastre gagicilor, ca eu ma retrag sfioasa.

Si nu va uitati asa urit la mine, vinzatori din magazine de cartier, ca m-am saturat sa va tot bateti joc de bietele fete care poarta hainele intocmai cum le vad expuse pe manechine. Ce vreti? Picioare, funduri dezgolite? La Purcica, mars!

5/28/07

Copchii au ramas aceiasi aka pentru Adina

In ingramadelile zilnice prin anunite microbuze ce gonesc fara chedici pe strazile orasului, aud tot felul de conversatii. Iar daca nu am vreun insotitor cel putin la fel de sictirit ca mine (vezi profil psihologic Adina Bompa) ma vad nevoita sa le ascult in loc sa le intrerup, asa cum fac in mod obisnuit eu si eventualul comapanier de drum (in cele mai multe cazuri acesta fiind B.M).

Astazi, m-am vazut inghesuita de una singura intr-una dintre acele ladite pe patru roti (oare?) de te duc furioase pina la universitatea si inapoi. Si cum era una din zilele mele de singuratate intr-ale calatoritului, mi-am permis sa trag cu urechea la una sau alta. In urma acestor trageri de urechi, mai mult sau mai putin intentionate, am ajuns la concluzia ca tinerii din ziua de azi (ntz, ntz, cum ar spune o vecina de cartier atunci cind ma vede topaind prin fata blocului) au ramas la fel de neatinsi de rautatea cotindina, intocmai cum cred ca (inca) isi inchipuie bunicii nostri ca sunt. Mi-am permis sa reproduc (oarecum exact) unele dintre conversatiile pruncilor calatori autobuzari/microbuzari.

Minciuna a ramas la fel

"Suna mama... aaa, da, sa raspund.
-Alo... da? Da mami. Unde is? Aaa, is in 2*. Cum unde ma duc? Nu ti-am spus ca ma duc la colega mea din cutare cartier? Am uitat sa-ti spun? Vai! Cum di ci ma duc? Pai ea are prin jurul blocului multi gindaci, insecti dintr-astea... si... cum? Da mami, gindaci. Is mai multi la ea, credi-ma. Si sa adun sh eu citiva pentru insectar. Pi cuvint mami. Da... iar am uitat sa-ti spun. Cum, nici cheia nu am lasat-o la vecina? Am uitat sh asta? Da... am sa incerc sa ajung. Da mami... Pa, pa!".

Economia se dezvolta

"-Fata sa vezi ci fac...
-Ia zi...
-Iau un bilet cu doua capeti pi 2*. Daca as lua doua pi 12* m-ar costa 24 di mii. Asa iau unu singur pi 2*, am deja doua calatorii, economiesc patru mii, mai pun una sh-mi iau o acadea.
-Di care tu?
-Cum fata di care? Acadea di aia grasa... colorata, cu guma la mijloc. Sh-i doar cinci mii. Da'parca-s pre grase tu. Nuj... m-am saturat asa sa tot sug la ele...".

Dorintele-s la fel de banale

"-Uffff tu, ci m-am saturat...
-Di ci fata? Las'ca plecam in excursii miini sh o sa vezi ci misto ii.
-Lasa-ma tu.... macar de-am pleca mai divremi. Asa, pi la cinci, sa scapam de religii sh sport...
-Ai, nu tu. Daca plecam, plecam mai pi seara, pi la opt, noua... nu scapam di religie. La naiba!".

Nu am indraznit sa ascult la mai multe (si chiar daca am facut-o, nu mai dezvalui nimic, nu de alta dar se intrase in capitolul de amor ghebos) pentru ca m-am emotionat suficient vazind ce ginduri sincere si pure au tinerii (ntz, ntz, once again) de prin mijloacele de transport. De aceea, rog pe toti acei care se leaga in mod constant de acestia sa o lase mai moale cu pripitele lor concluzii.

Mdea, copii din ziua de azi sunt niste insi deosebiti, orice ati spune voi. Au acelesi preocupari pe care le-ati avut si voi batrineilor, insa problemele zilnice (ioc locuri libere in autobuz, ioc cedat rindul la ghisee, ioc ajutor la trecut strada chiar daca va aflati in prag de lesin, si lista poate continua) v-au incetosat judecata. Ce conteaza dom'le daca majoritatea astora de va provoaca problemele zilnice is tinerii?

Voi credeati ca numai Bompa e obsedata de vorbitul mult dar mai ales degeaba? Nea... Si nu TU, nu m-am legat de tine pe blogul meu :). End of transmission.

Legenda: Acel B.M razlet nu insemna nic alsheva decit... Bompa Adina, ati ghicit! (crezi ca uit gluma cu Madina? Hehe!)

5/25/07

Un dom'le enervant

Da, Apocalipsa se apropie. Romanii dau semne tot mai evidente de scleroza. Si tot romanii se mira la vederea lor. Iar eu cum sunt romanca get beget (da astia ai mei, incetati sa ma mai aburiti ca am radacini filipineze), nu ma pot stopa din a ma mira de cele ce se intimpla in jurul meu, mai ceva ca in filmele cu retry.

Pentru cei care doresc o cioba ceva mai sarata exista acum nisipul cu sare. Cernut putin et voila, ingredientul ideal pentru tembelii amatori de senzatii tari ale papilelor gustative. Aveti totusi grija, nu folositi nisipul pentru acvarii. O sa va treziti cu o turma de pesti ce stau cu burta in sus. Cum de ce retry? Nisipul e amestecat cu sare. Gata cu suspansul, am sa dau si niste explicatii.

In parcurile de joaca pentru copii (din Bucuresti, ca numai la ei se intimpla faze de astea) niste n-au-ce-face s-au apucat de furat nisipul de p'acolo. Asa ca ai de la primarie s-au gindit sa faca o ghidusie si l-au amestecat cu un ingredient de prin oala cu bors a mamei. Cum de ce? Dar de ce credeti mariile voastre ca furau nisipul? Ca sa-l joace pe pahare la table? Nici gind. Ca sa il foloseasca la amenajarea locuintelor, pentru tencuieli mai exact. Asadar, cei care mai veniti cu saci, roabe, basculante sau ce dracu mai ascundeti voi prin buzunare cind va aduceti copii la joaca in parculete, o sa aveti o mare surpriza. Da fraierilor, o sa va cada tencuiala fix cind o sa aprindeti luminarelele parfumate si va vrajiti prietena cu povesti despre nisipul adus tocmai din Grecia pentru a realiza ditamai sufrageria artistic de galbena.

Mdea, salut omul cu aceasta genial plan de atac. Doar ca mai trebuie lucrata la faza cu oamenii care nu cred ca nisipul contine sare. Cum de ce? Nu cred dom'le, nici sa-i bati. Chiar eu am vazut un intreviu cu o bunicuta care se dadea cu parerea in fata microfonului. Spunea ca nu ar gusta nisipul nici in ruptul capului, deci nu poate fi sigura daca povestea e adevarata. Si ce te faci Doamne, daca intocmai batrinelele alea in aparenta inofensive is hotomance de materiale de constructii?! Uite so dilema.

In ultima instanta, propun angajarea unor paznici. Despre aia nu tre'sa convingi lumea ca exista, plus ca e cam obositor sa tot amesteci nisipul cu sare. In continuu. Pentru ca lumea fura dom'le. Si continua sa fure. Ba mai mult decit atit, o sa se scumpeasca si sarea la asa desfasurare de forte. Or sa creada producatorii ca rezerva Mondiala de Sare e pe gatitelea si de aia Primaria Bucuresti se alimenteaza enorm de omg!!! (mersi Ina)

Este dom'le? Este!

5/23/07

Cinge? Cumg? Cingd? Deg ceg? Pentrug ceg?

Ti-as spune de ce ma uit crucis la tine, insa mi-e prea clad. De fapt, cred ca atit de tare m-a bautut soarele in teasta incit am uitat si de ce vorbesc cu tine. Oare vroiam sa iti spun o chestie legata de incalzirea globala? Cum, nu vezi ca pina si salcia din fata blocului e pleostita? Nu merge explicatia cu "e copac de apa sh probabil d'aia se usuca" asa ca o las balta. Ba nu, ca-i seceta, ce tot o ard eu cu apa?

Lasa asta, ma intreb despre ce vroiam sa vorbim? Aaa, da. Nu te mira si pe tine faptul ca aflam de examene exact cu o zi inainte sa le sustinem? Am ajuns la concluzia ca e bed lac sa trecem pe la facultate, nu de alta dar numai cind ajung Acolo aflu vestile legate de proiecte/colocvii/examene. Da, da! Sa nu mai mergem deloc! Tu ce treaba ai? Tu nu stai acasa! Uuuu, nu ma enerva ca-ti pleznesc una virtual de-ti sar tastele.

Toto nu stio despre ce am vrut sa vorbim? A? Lagsa-l peg agla deg ne-ag aglungat agzi ding fatga bloculgui! Ung stupgid ceg si-ag exercigtat autorigtatea ing fatga ag douga stugdente rupgte deg calgdura, segte, foamge sig altge trebguri. Sig neg mgi acuzga sig deg faptgul cag "facgem" tigargi! Avgem noig fatga deg producatorgi deg tigargi? Ung cicagt!

Daca nu ai inteles nimic din ce am scris de mai sus, mai citeste de un miglion de ori pina te-o pali revelatia. Nu-i nici un limbaj secret, e chiar public, de prin cartier. Un fel de alt fel in care felul intii este inlocuit de felul ala in care-ti exprimi cul-imea altfel decit prin baga-mi-as, scote-mi-as, face-ti-as... si mai stiti si voi cum.

Vagm pupagt peg teastga infierbingtata. Asta pina imi aduc aminte de ce am vrut sa scriu ceea ce am scris...

P.S: Stii bancul cu doua oua moua?!

5/20/07

Za pauar ov za flauar

Crezi in Mos Craciun? Dar in frate'su (var'su, unchiu'su sau ce-o mai fi el, n-are prea mare importanta) Nicolae? Crezi in ciocolata? In efectele ei? Ale alcoolului? Dar mai presus de toate, crezi in PAraNoia? Daca in primele cinci elemente nu crezi (sau ai indoieli in privinta lor) sunt sigura ca in al'de incepe cu p mare crezi. Cum nu? Stii ca primul pas e negarea? Nici asta nu stiai? Incearca numai. Hai, detaliu cu detaliu, pina ajungi la cadrul general, cadrul care te loveste peste mutra si-ti demonstreaza ca esti un paranoic. Sau o "a".

Doarme prea mult? Vorbeste prea putin? Zimbeste complice cu vecinul de lift? Bea sucul prea incet? Isi uita cheile acasa si mereu trebuie sa fuga inapoi dupa ele? Tasteaza fara interes? Te intreupe? Iti adoarme sentimentele cu declaratii si promisiuni astronomice? Nu. Taci! Inca nu. Ce cadru general? Ce revelatie? Vileag? Ti-am spus. Nu am insinuat ca e un player. Si nici ea nu spun ca ar fi.

Ce era de demonstrat. Esti paranoica dar mai ales paranoic. Du-te. fugi. Sparge-l in bucati. Refa-l ca pe un puzzle. Ce? Nu! Nu lovi. Vorbeam de cardul ala general. Ala sa-l spargi. Sau nu. Esti influentabila! Clar! Si ce? Si-atit.

5/19/07

Ce faci cind n-ai ce face...


19 mai. Nu vreau sa incep iar cu teoria datelor fara semnificatie. Si totusi, ce-i de facut cind toata lumea merge la vot? Eu spre exemplu, scriu pe blog. Prietenu'e la cursuri. Mama in excursie. Frate'miu la fel. Alexandra e la doua coate distanta de mine. Adina se pregateste de nunta. Dragos se trezeste din betie. Mircea probabil ca se plictiseste si s-a panicat deja. Tata e acasa si se lupta cu niste facturi.

Ceasul arata 16:49. De acum si 50. Winampu' isi vede de treaba... and some how I guess everything's normal. One way or another. Nu vreau sa par ignoranta dar putin imi pasa de referendum. Asa de putin imi pasa incit as renunta si la majuscule. Dar am de gind sa duc textul pina la capat.

Sper ca i-am luat-o inainte Simonei. Nu de alta dar poate o scutesc de efortul de-a-mi da in vileag ne-preocuparile politice.

P.S: Daca ai de gind sa folosesti discutia aia de pe Mess, cenzureaza si tu cuvintele cheie :).

5/15/07

Eveniment

Azi Carol s-a cuplat cu Ed. In sfirsit. Pentru tembelii care habar nu au despre ce vorbesc, trebuie sa fac precizarea: Ed si Carol sunt personajele unui serial de pe Hallmark. Dat fiind faptul ca pierd destul timp pe mai sus mentionatul post de televiziune, am reusit sa urmaresc (cu sufletul la gura, recunosc) povestea celor doi. Ed, un avocat ce se intoarce in orasul natal (Stuky... si ceva) dupa o absenta de vreo 3 ani se re-indragosteste (daca se poate si asa ceva cu "re" in fata) de o colega de liceu. Si dupa trei ani si vreo 60 de episoade ( nu stiu daca dintr-o noua serie sau pur si simplu din totalul episoadelor serialului) s-au cuplat cum?... fix de-adevaratelea.

M-am bucurat sincer pentru ei, mai ales ca respectau si regula contrastului capilar (cu care, fie vorba intre noi, nu am fost niciodata de acord). Ea blonda, el brunet, ce mai tura vura, combinatie mai mult decit reusita. Am stat cu ochii lipiti de teveu pina ma apucase melancolia vazind stingaciile specifice oricarui inceput de relatie. Si mi-au venit in minte multe chestii mai trecute sau mai recente (daca pot spune asa; evident ca pot, scriu cum ma taie junghiu'). De indragosteala din liceu, de toata turma de fete din clasa care era indragostite de profu'de fizica, de palmele pe care i le-am traznit Lui cind a incercat sa ma pupe fara voia mea, de noptile pierdute prin parc tragindu-ma in scrinciob pina ameteam, de bautele nesimtite de dinainte de Bac si de multe alte lucruri de care mi se facuse dor cit ai arunca un ochi pe sticla.

In alta ordine de idei azi m-am hotarit sa fiu melancolica. Si pe desupra snoaba. Da, sunt snoaba si ma intreb daca voi ajunge in Iad pentru asta.

5/10/07

Mic apropo

Am un examen care ma asteapta. Si mai am treispe' postari inainte de asta. De ce sa nu fie paispe', nu de alta dar miine e vineri si poate-i cu ghinion. E posibil sa-mi dispara blogul instantaneu? E posibil sa pun astfel de intrebri? Cred ca da, si asta pentru ca miine am o inmormintare. As da-o pentru 354 de teme nocturne. Sau pentru 344 de carti.

Nu am inteles niciodata cum poate cineva sa lase un ASA gol. Sau sa te faca sa pierzi simtul realitatii. Inca sper sa mi se spuna ca totul e o gluma. Am gustat-o. Dar s-a terminat. Urasc mesajele seci. Dar mai ales alea ce se termina in: "apropo... is dead".

5/7/07

Schimba-mi-as mersu'pentr-o fusta

Imi plac fetele care nu merg ca "oamenii". La modul ala radical. Fetele care se bitie, fetele care-si arunca picioarele inainte, care-si flutura bratele, care sar pe strada ori danseaza, care nu se tem sa rida ceva mai tare decit "este permis". Si ce parere aveti de fetele cu mers de pinguin? Sau rata? Sau camila? Sau cel putin fetele ce merg taraganat din cauza greutatii ghiozdanelor. Ori de parca ar purta tenisi? Da, da. Acele monstruozitati de poarta blugi largi, fulare si genti parca prea mari pentru ele. Alea de-s privite cu dispret de toate "trecatoarele" pe tocuri. Trecatoarele purtatoare de fuste scurte si fete false.

Dar mai mult decit fetele cu mers neomenesc, imi plac reactiile de pe chipurile omenesti. Bataile agitate de gene pline de rimel, stringerile scirbite de buze rujate, gesticularile de brate anorexice, zornaitul ala de nenumarate bratari de material pretios. Si cum se flutura mesele, si cum se-mfing tocurile nervoase in asfalt. Revoltate, chipurile omenesti se strimba a lehamite. Se fac comparatii, se arata cu degetul, se chicoteste pe sub unghii lungi si rosii, ca asa-i politicos, sa birfesti in soapta. Un mers dizgartios te transforma intr-o tinta de pointat cu degetul. Un toc lipsa te scoate dintr-un eventual catalog al frumusetii. Nu tu fond de ten, nu tu luciu de buze, nu tu fard de pleoape. Ignoranto. Banalo. Si mai ai tupeul sa vii cu mersul ala. ALA! Zbiara. Mori. Arunca-te pe trotuar si rupe-ti unghiile. Sparge-ti lentilele ochelarilor de soare ce-ti acopera juma'de fata. Trage-ti fusta cu volane in cap. Fa orice numai taci.

Taci snoabo. Coboara de pe tocuri si ascunde-te-n paDUre.

5/5/07

Juma'de blog e-al tau (ICE)


N-am raspuns. Si nici nu stiu daca am sa o mai fac. Nu ne cunoastem de suficient timp incit sa pot sa ma dau disparuta si tie sa nu-ti pese. Sau poate ca nu-ti pasa si de aceea nici mie nu-mi pasa. Nu auzem. Si nu stiai ca nu aud. Probabil ma consideri o neserioasa. Probabil ca ultima bere pe care ai baut-o ti-a ramas in git din aceleasi motive ca si acum. Si de ce ajungem intodeauna la aburi de alcool? E oare coincidenta ca prima data cind ne-am intersectat era dezmat? Poate ca da. Sau poate nu-mi pasa.

Si nu, nu am fi vorbit niciodata daca nu exista teoria celei de-a sasea persoane. Sau cunostinte. Cum care teorie? Aia de mi-ai explicat-o si eu rideam desi nu intelgeam nimic. Aia cu prietenul comun. Al saselea prieten comun? Daca ea e vinovata pentru faptul ca am ghicit doua bomboane, ma intorc la eterna mea stare de idle. Si continui sa ma gindesc. Daca a fost curiozitate. Daca a fost iesit din comun. Daca nu, poate ca da.

Azi nu am chef de nimic, cu atit mai putin de scuze. Sunt in intrecere cu timpul, cu responsabilitatile, cu povestile stupide, cu intilnirile pe fuga, cu toata neintelegerea din lume. Si nu stiu cum sa explic. Tie, tuturor. De ce i-ar pasa cuiva? Nici mie nu cred ca mi-ar pasa daca pamintul s-ar invirti invers atit timp cit eu as sta tot vertical. Sau poate ca m-ar afecta si-as incerca sa-mi manifest nemultumirea. Prea multe cuvinte. Inchei aici incoerenta mea confesiune. Poate ca referirile-s suficient de evazive. Sau poate ca am sa streg jumatea ta de blog. Pentru simplul motiv ca cineva mi-a mincat o bomboana.

Repeating [ Maxim & Skin - Carmen Quesay ].

5/2/07

Din nou miercuri

Nu stiu ce se intimpla. Pina acum ceva timp am crezut ca sunt paranoica insa mi-am dat seama ca pina si imaginatia mea bolnava are limite. In oras este un razboi simtit doar de catre cei care au intr-adevar prea mult timp liber.

Calatorii se imping. De teama ca nu pot sa coboare. Soferii transpira si pun intrebari legate de celelalte vehicole din trafic. Se zbiara. Volanul se stringe, frinele devin tot mai apasate. Lumea cade, se impiedica insa nimeni nu are curaj sa spuna ceva. Pupilele se contracta si devii fara sa vrei atent. Daca soferul iti cere vreo informatie secreta? Daca te prinzi intre usi din greseala? Ala din fata o fi 44? 21? 28? Dracu stie! Ce conteaza? Ce iti pasa?

Se sare peste statii. Se zbiara ca la tirg, din fata, pina in spatele microbuzului. Vrea cineva sa coboare la urmatoarea? N-are decit. Sa mai astepte. Momentan, suntem in intrecere cu un 44 si e musai sa ajungem inaintea lui la Pod. Nu comentati acolo pe ultimele locuri. Ce-i cu atitea pretentii? Asta meriti daca esti un oarecare si depinzi de transportul in comun. Aici, pe cimpul de batalie soselar, lumea se lupta pentru cit mai multe bilete vindute. Tot ce trebuie ca tu sa faci e sa astepti cuminte sa-ti vina rindul. La urcat. La coborit. La scuipat. La ingehesuiala. La injurat. Asta insa, numai dupa ce ti-ai platiti umil calatoria si nu te-ai plins in public de sistem.

Poti face ca mine. Ca noi. Asteapta seara. Cam pe la ora asta propune-ti sa iesi. 22.29. Nu tu flegme. Nu tu fum. Nu tu locuri ocupate. Nu tu bilete. Maruntis. Doar un drum de-aici pina acolo. Pina in locul unde fiecare merge pe unde vrea si unde-apuca. Doar miercurea.

5/1/07

The begining of a love story (PINZA)


"On candystripe legs spiderman comes softly through the shadow of the evening sunstealing past the windows of the blissfully dead looking for the victim shivering in bed searching out fear in the gathering gloom and suddenly! a movement in the corner of the room! and there is nothing I can do when I realise with freight that the spiderman is having me for dinner tonight

Quietly he laughs and shaking his head creeps closer now closer to the foot of the bed andsofter than shadow and quicker than flies his arms are all around me and his tongue in my eyes "be still be calm be quiet now my precious boy don't struggle like that or I will only love you more for it's much too late to get away or turn on the light the spiderman is having you for dinner tonight"

And I feel like I'm being eaten by a thousand million shivering furry holes and I know that in the morning I will wake up in the shivering cold and the spiderman is always hungry..."