8/29/07

In spirala sau zig-zag?

Cit timp poti asculta o melodie in continuu fara sa te plictisesti? O ora, o zi, o saptamina, un secol? Si oare cum trece timpul cind o asculti? Oblic, in spirala, zig-zag sau de-a dreptul?

Dupa ce am ascultat trei zile (aproape non-stop) "Ghosts" de la Siobhan Donaghy mi-am dat seama ca timpul trece asa cum il taie forma. Nu ma intreba de ce mai blogule. Si mi-am mai dat seama de un lucru. Acela ca daca ma apuc io sa-l iau la misto pe Becali (exemplu absolut intimplator insa fiind monument national, este deci primul care-ti vine in minte) pe blogu'meu sh sa-l intorc pe-o parte si pe alta, nu intereseaza pe nimeni. De ce? Pentru ca atit io cit si cititorii vom fi la sentiment si comment-urile devin aproape pleonastice. Hai recunoaste, macar odata te-ai trezit si tu plimbindu-te pe coridoarele world wide web-ului, injurindu-l de mama focului pe mai sus oierul, adica'lea numitul.

Asadar, declar dechisa sesiunea de texte cu iz exclusiv personal. De cite ori pe zi ma ma ia valul, dau cu bita-n balta, cu muci-n fasole (frate-miu a insitat sa o bag pe asta la enumerare), cad pe ginduri, ma las furata de peisaj, stric telenovela sau imi sare mustarul. Toate acestea, invelite intr-un ambalaj cit mai atragator (a se citi cu urma de scandal, potentiala nascatoare de comment-uri rautacioase) si gata...

Ti-o cazut fisa? Bine ca ai prins idea...

8/27/07

Nou... sau poate nu (Siobhan Donaghy)


Siobhan Donaghy este numele ei (da stiu, e ciudat) si cred ca se poate lauda cu un (nou) album destul de reusit. "Ghosts". Preferatele mele? Piesa cu acelasi nume si "Don't give it up". I don't know dude... dar mie mi se par bestiale.
Singurul meu regret e ca nu i-am ascultat muzica mai devreme...
"Don't give it up/ I heal and hide/ Forgive this hurt of mine/ We all have the scars/ To show"
So, find out more... http://www.siobhandonaghy.co.uk/index.php Enjoy!

Grele dulceuri

O zi importanata pentru mica natiune de pitici ce se lauda ca traieste in capul meu. Am descoperit de ce romani au mania de a da cu jula. Mai exact, am aflat locul unde se fabrica acesti oameni defecti. Da, da, nu este o gluma. Si pentru a va demonstra ca nu fabric perle v-am adus si dovada. Eticheta pe care sper s-o vedeti pe aici de undeva era destinata abtibildarii unei cutii de bumboane si prezinta dovada clara ca in Syria, intr-o fabrica de “Dulceuri”, o minte diabolica plamaduieste- din materiale lesne de ghicit - asa numitii romani “Sugatoare” (suntem siguri de fapt au vrut sa scrie sugative, dar transalatorul era probabil beat). Ce era de demonstrat, produsele umane se coc doar pentru a ne vinde gogosi sau a ne duce cu zaharelul. Vorbim de dulciuri, right?

Cel mai raspindit model in materie de produs hiper-caloric este dupa cum probabil stiti, vamesul-sugatoare. Mai exact, vamesul-roman-sugatoare. Aruncind o privire inspre bulinuta albastra, puteti observa ca dupa cele “150 buc” corespunzatoare limbii romane apare si cuvintul “aproximativ”. De ce credeti? Evident, in drum spre tara exista posibilitatea mai mult decit mare ca din cutie sa dispara un anumit numar de bumboane, neprecizat insa pe eticheta. Nu ne mai batem capul cu celelalte greseli ce impinzesc opera de arta pentru c-am precizat ca translatorul era probabil mort de beat. Personal sunt multumita ca am rezolvat aceasta dilema. Si eu care credeam ca la noi se produc aceste mutatii ce parca intentionat iti fac miinile atit de lungi de ajung pina-n (alte) buzunare. Interesant e ca fabrica are cumva un nume profetic pentru cei ce ies de pe portile ei. Odata si odata tot vei fi (un) umflat si o sa stai la racoare unde exista riscul sa ingheti sau mai rau, sa dispari definitiv de pe piata (a nu se sari peste cazul lui Haissam a carui fabrica suspectam ca ar fi). Umflat? Ooh!!!

P.S: Ne cerem scuze pentru starea jalnica a etichetei, insa am smuls-o in fuga de pe cutia de dulciuri a unui copil ce negocia cu un vames sa-i dea o mita de numai trei bomboane. Chestia e ca vroia si cutia si-am actionat in forta. Multumim de intelegere, sunteti niste dulci.

Vesnica planuire

Nu stiu de ce toate sfirsiturile de vacanta miros identic. Parca in ultimele doua saptamini te trezesti din cea mai profunda coma si-ti dai seama ca timpul a trecut si mai ai putin pina vei reveni printre colegii intr-ale studiilor. Pare-mi-se ca sentimentul care te cuprinde reflecta o oarecare panica si cert e ca atunci sunt momentele in care, fara exceptie, imi vin idei referitoare la “ce as fi putut face”.

Una peste alta, la fiecare 14 septembrie (cu o marja de eroare de una, doua zile) ma apuca de git un regret urias. Regret ca ascult numai melodii ce de multe ori iti iau piatra de pe suflet, ti-o leaga de git si te arunca in riul cel mai adinc. Regret ca in timpul verii injuram soarele si-acum rinjesc la bec imaginindu-mi ca sunt pe plaja. Regret ca frate-miu ma pareseste pentru a doua oara in viata cu doua saptamini inainte de-a pleca eu la facultate si toate responsabilitatile intr-ale gospodaritului ramin pe capul meu. Am uitat sa precizez ca regret sincer faptul ca nu ne-am certat mai rau, in loc ca in ultima seara sa stam sa ridem de prostiile pe care ni le amintim dupa care, eu sa pling pe ascuns. Probabil si el regreta ca ne-om mai vedea abia prin iarna. Partea buna e ca atunci vom putea da vina pe Mos sustinind ca ne-a adus in dar unul altuia iar frate-miu o sa puna bot ca nu am fost livrata cu tot cu vreun electrocasnic. Regret ca totul mi se pare atit de mohorit si parca ar fi fost mai bine sa fiu sclava timpului aducator de evenimente fara pauza. Asa n-as mai fi putut regereta lucrurile pe care nu le-am facut desi erau posibile.

Am sa ma interesez la fortele de munca daca lenea anuleaza statutul de somer cu acte in regula. Nu de alta, dar pina o sa intru iar in cercul ala vicios, al studentilor cu mintea pe coclauri, nu vreau sa misc un deget, un pix, o tasta. Vreau sa lincezesc, sa vegetez, sa ma lase lumea in pace cu regretele mele cu tot. A! Cred ca am uitat sa va spun ce regeret insa cel mai mult… ca la inceputul vacantei (daca s-ar putea) as scoate cuvintul asta din dictionar, l-as sterge din timp, l-as rade din spatiu.

Inconstienta de mine. Daca mi-as aminti ca in maxim trei luni imi regret gindurile zau ca mi-as trage un par in cap. Cu cea mai mare placere. Intr-un hamburger de bibistrocel crocobazdugat sa ma transform daca nu vorbesc serios.

8/23/07

Zaru', ce nume?!


Scuzati puchinu', dar cutu-i bestial. Sh asta nu pentru ca-i al meu (ba da :D), ci pentru ca fiind al patrulea cutz care e in posesia mea (deci pe care l-as putea inhama la sanie in caz de ierni ca-n poveste)... declar patrula completa.

Pupa la Zaru', za mucost doghii in za huol uorld :).

8/21/07

Cu directie/ Replica

Am sa(-ti) postez mai jos un comment ce ar putea fi mai mult decit stimulant pentru creierasul meu, impreuna cu "va rog sa ma scuzati"-ul de rigoare pentru limbajul nu tocmai civilizat. Nuj daca autorul commentului permite si interventii anonime (iti spun de pe acum ca Nu), asa ca poti sa incepi sa-ti construiesti un blog (fie sh folosindu-te de pseudonime, sunt unele atit de dragute)... ca pe al lui nu ai cum sa-ti faci de cap. Te-am pupat. Aaa, sa nu uit: asta era pentru a reintra in ritmul normal, cel al textelor timpite.

"Chiar a-sa. Care este farmecul de ati scri-e toate prostiile pe care l-e traiesti? Cam acelasi farmec cu cel (scuze, c-el) pe care il expui cu o candoare analfabeta in scris in comentarii le unde pozezi in (mai)inteligenta/interesanta. Anonima mea draga (daca te-a mirosit bine Silvaka ca esti femeie), n-ar fi mai bine sa mai (sau era m-ai?) tai din orele dedicate navigarii in favoarea unui indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie? Nu de alta, dar n-a (recte: na) nurit nimeni din exces de cratima.P.S. Sa iti dau un raspuns, sa nu mori ignoranta: daca tu traiesti altceva decit timpenii, atunci mai redu doza de LSD.(I)morala, draga Silvia: "Ce pula mea?". Te-am pupat. Spor la scris cacaturi. Le gasesc tare simpatice. "

8/20/07

Text anonim sau Teoria Bazaconiana

Nu stiu. Nu sunt o persoana rautacioasa si cu atit mai putin razbunatoare (Mircea, am recunoscut in public deci termina cu ideile tale) insa un comment dat de cineva unuia dintre textele mele m-a cam suparat. Sau nu, m-a cam... impins sa-mi pun unele intrebari. Curios e ca atunci cind l-am citit, prostia din spatele lui m-a amuzat, insa aseara, in timp ce rodeam la un gratar mai mult sau mai putin reusit, mi-a sarit mustarul de pe bucata de carne fix pe tenisii aproape noi. Cum sa nu te enervezi?

Asadar, domnisoara (nu-ntreba de ce, dar intuitia imi spune ca esti o ea), sunt sigura ca ai sa citesti si acest text, asa cum le-ai citit si pe celelalte (nu ma intreba nici acum de unde stiu, dar bag mina-n foc ca nu l-ai citit doar pe acela care evident, nu ti-a placut). Recunosc in fata tuturor cititorilor de bloguri, ca pina si mie, nemaintilnit de simpatica sa creatoare, textul ala cu "cele si cei mai" (asa era nu?) mi s-a parut daca nu penibil, macar timpit. Unu la mina pentru ca n-are cap, ce sa mai vorbim de coada si doi la mina, daca e sa-l privim din punct de vedere artistic, ba mai mult, stiintitfic, nu are nici o insemnatate. Pina aici corect, nu?

Ceea ce ma nedumereste, este faptul ca desi dreptul la parere este absolut existent in zilele noastre tu te-ai "semnat" drept o anonima. Pai nu-i pacat? Dupa ce ca ai scos la iveala o teorie mai mult decit evidenta ce demonstreaza intregii comunitati de blog-ari ca eu am o viata plina de timpenii (sau timpita, cum ar fi fost corect?), nici macar nu-mi spui cine esti, ca sa stiu cui sa multumesc pentru frumoasa, dar mai presus decit forta gravitatiei, utila revelatie. Din commentul tau, pe care din lene nu l-am copi pastuit mai jos (dar promit sa revin) UITE-l!!!: "Draga dar care este farmecul de ati scrie toate tampeniile pe care le traiesti?! ", trag mai mult decit putine concluzii:

1. semeni cu mine foarte bine, cel putin din punctul de vedere al folosirii cuvintului "draga", care exprima tot sictirul pamintesc ce-l pot canaliza inspre o persoana;
si 2. - am zis ca-s putine concluzii - azi mi-am propus sa fiu vaca (vaca sunt in fiecare zi, dar azi sunt una pur-singe) si deci sa fac publica marea si chinuitoarea intrebare ce musteste in capatina mea: unde Dumnezeu este Izvorul Prostiei?

8/7/07

Text rautacios...


"Intr-o relatie, plec intotdeauna de la ideea ca esti tipu' e un bou. Astfel, pe parcurs poate sa ma surprinda in mod placut si sa-mi demonstreze ca de fapt nu este... fara nici o aluzie la tine".

Unu la mina. Asta-i pentru textul cu cele si cei mai. Da, imi apartine si poate fi incadrata la cea mai lipsita de rautate replica data unui om de sexa masculina :)). Doi la mina, va las sa admirati aceasta superba imagine care ilustreaza concret cam cita cretinatate incape in capul romanilor, mai ales in capetele celor trecuti de o anumita virsta.

Cred ca v-ati prins ca primul pe banca nu a fost cuplul format de... tanti una sh tanti cit doo.

Idei sa ai, nu-ist sa fii

Imi cer scuze in mod oficial pentru proasta calitate a pozei, insa aceasta a fost facuta in cea mai crunta graba si nici aparatul foto, care de fapt era un telefon, nu era atit de performant incit sa stea tapan intr-un punct in timp ce eu imi luam picioarele la spinare.

Acum citeva zile m-am luat la cearta cu paznicul, portarul, usierul sau cum s-o chema ala de haladuieste prin scarile blocurilor pentru a vedea care-i smenul. Pentru ca nu am vazut afisul pina la data mai sus mentionata, am incercat sa-l prostesc pe nenea sa ma bage la o sedinta de fitness gratuita (!!!) pe motiv de neatentie si scapare din vizor e minunatei oferte. Degeaba am incercat io sa-l conving ca la referendum am spus "NU" cu litere mari. Nu doar ca nu m-a crezut ba mai mult, a incercat sa ma plezneasca peste naset. Din surse evident neoficiale am inteles ca afisul era printre ultimele dovezi care scoteau la iveala inventivitatea unora sau altora (a se citit: simpatizantilor lui Base).

Din surse si mai evident de neoficiale, am auzit ca inca mai exista un izvor de lapte, biscuiti, piulite, servetele de unica folosinta si ciorapi cu cinci degete, situat la subsolul blocului in scara caruia am gasit si extraordinarul afis.

La el au acces numai "nu-istii", pe baza carnetului de partid, marinar sau chel.

00:28 (ar fi putut iesi mai fericit)

Am trei scurtaturi... sau poate doo, nu-mi aduc aminte. Am o durere de stomac si somn deloc. Dar mai rau decit atit, am in minte replicile unor omeni care se pling ca le mor... blogurile. Nu stiu despre scurtura ultima dar despre celalte doo sunt sigura ca...

Ca ce? De ce nu mai scriem? Poate din lipsa de timp. Nu-i cazul meu, altfel n-as mai scrie timpeniile astea in miez de noapte. Hai poate putin dupa miez... Nu te-ai plictisit nicodata sa faci pe interesantul sau interesanta? Nu ti s-a acrit niciodata sa stai intins/a in pat si sa te gindesti aiurea in timp ce unesti puncte imaginare in tavan? Sa calculezi cam cum ar sta lucrurile peste o luna, doo, trei... cam pe cine-ai sa iubesti vara viitoare sau cam citi dintre cei care te iubesc acum or sa te urasca miine, poimiine?

De fapt cred ca nu m-am saturat de scris. Cred ca in realitate sunt atit de multe lucruri despre care as putea scrie incit le pierd sirul instantaneu. Da, cred ca m-am saturat de schimbare. Si da inca o data. Ideile nu mor niciodata, asa cum imi confirma cineva acum ceva timp...

As putea sa-mi rezum vacanta de kkt si sa ma simt mindra de textul cu tenta amuzanta de care sunt sigura ca m-as putea bucura la finele a vreo zece minute. Insa nu. Pentru ca nu poti transforma un kkt in ceva... sa spunem, acceptabil. Ori daca puteai, acum nu se mai poate.

Sh nu, nu-s pesimista, nici realista cum le place unora sa se laude ca ar fi. Am doar o durere ingrozitoare de stomac, nesomn cit nu incape intr-o cutie intreaga de Xanax... si intimplari neasteptate ce asteapta a fi povestite.

Asadar, sa ne intimplam...