Skip to main content

Posts

Showing posts from October, 2008

'Neata buna

Nu stiu care si cum e treaba cu data bloggerului, cert e ca in dimineata asta e tot 30 octombrie. Profit de ocazie si bat recordul din luna august, adica pe cel de 48 de postari.

Daca mai era si luni...

Confesiunea unei limbi

Pentru ca ma cred un fel de I.L.Caragiale, tin neaparat sa postez si aici un text de-al meu mai vechi, dar totusi, atit de actual.

"Draga Jurnalu-le... m-am trezit azidimineata si era sa lasin de fericire. Taticu meu mi cumparase in sfisit masina aia beton de careti spusese-m. Am inebunit cind so vad. Iti dai seama, la ce jmecher sunt, ar fi fost cea mai mare prostie pentru casa n-o scot olecuta pe Copou, sa agat citeva gajishi, ca inca se plimba pitipoancele, chiar daca e frig afara. Si cum zicea-m... moamaaaa, se vezi ce mureau femeile dupa Audi-le meu. Sanebunesc si alta nu. Si tincii aia care senpedicau cind coborau din tramvai sau ieseau botiti din microbuze... ce tare!

La facultate alta treaba mijto. Beton frate! O stii pe profa aia nasoala care nu vroia sami de-a drumul din restanta? Am comis-o frate jurnale... o fi facut tata vreo cheie pe acolo, nu stiu, da azi m-o primit zimbareata si toata cucheta. Cica am trecut. Si ma uit la altii cum se... cum se spune? strofoaca?...…

Porno text

Daca lemba ne permite

Din pacate mi-a fost imposibil sa vizualizez toata propozitia, dar tare cred ca vroia sa spuna "pentru a cauta, introduce-ti textul cautat".

Putin oldi dar cam goldi

Poets Of The Fall - Roses

"I've walked the distance, I paid my dues and tried to have a go at what I thought I knew was real, held
no appeal
I've been to places, I've seen the tidings,
I bought a book of rules for every coin that I could steal
And so I came to gaze upon the stars, when they were yet unborn
And consequently, tear at my old scars, and the mask I had outworn

So when I'm crying alone
Yeah, when I'm cold as a dying stone

Grow me a garden of roses
Paint me the colors of sky and rain
Teach me to speak with their voices
Show me the way and I'll try again

I've heard the rumors, started fires, I sowed a sordid lot of plays for keeps for what I need, behold
the demons that I freed
I've tried my best at wearing the hard hat, but healing doesn't seem to happen when you hide away the
seed
And so I came across the medicine man, and he showed me what I'd forlorn
For if I'm stayed it happens by my own hand, and my own voice full of scorn

So …

Nu vad bine?

Inbadubitabil.

:(

Dupa cum trimbitam acum ceva timp, m-am lasat de fumat. Nu pot sa mint si sa zic ca am abandonat defintiv practica (s-ar sesiza unul dintre Fumaciosii cu care am fumat vreo doo tigari, de cind m-am lasat), insa m-am tinut destul de bine, in sensul ca nu am mai cumparat nici un pachet de vreo sase luni.

Vointa a fost insa invinsa de subconstient. Am in geanta nu unul, ci trei pachete de tigari. Luate la promotie. De ce le-am luat daca nu fumez? Pentru boifrend. Si-atunci de ce am fumat jumatate dintr-unul daca nu-s pentru mine?

I'm lost.

Final alternativ

Cred ca filmele cu final "prost" (a se inteleg, la limita extrema, nefast pentru aia buni) is regizate de niste indivizi care nu sunt in stare de-un final memorabil. Terminator mi-a aratat pentru prima data ce insemna un final de toata scirba, in contextul in care pentru un copchil (ce eram la vremea aia), filmul mi s-a parut chiar dragut.

Ultima pelicula cu final enervant este Insanitarium. Dupa ce personajele bune s-au luptat vreo ora jumatate cu citeva sute de nebuni transformati in monstri, ele reusesc, evident, sa scape din sanatoriu. Ajunse printre oameni, sunt gasite de niste politisti care, si mai evident, se duc sa vada exact care-i treaba cu nebunii, in nici un caz nu-i duc pe aia plini de singe la vreun spital. De acolo... politistii sunt omoriti iar aia de scapasera din sanatoriu ajung inapoi pe miinile nebunilor.

Mai bine-i calca o masina cind ieseau in strada.

La ma-ta acasa

Mirosea a pufuleti in jumatate de tramvai. Recunosc, mai bine decit sa miroasa a alte cele. Si acum o intrebare retorica: ce IQ trebuie sa aiba un individ pentru a umfla, sparge punga si a imprastia resturile de pufuleti pe calatori?

A ha ha!

Nu stiu, dar voua va place amenintarea "te fac albie de porci"?

Nici macar n-am ridicat sprinceana (pentru cei care nu stiu, Silvaka ridica un corn atunci cind ceva ii atrage atentia cit de putin).

Nota 1 si pentru "te fac una cu pamintul"?

Keep trying.

Got ya!

N-am fost niciodata genul de om care sa invete din greseli. Drept urmare, am ajuns din nou in redactia unui ziar. Presimtirile vizavi de-acesta mutare sunt la fel de sumbre ca si data trecuta... insa m-am inarmat cu rabdare.

Pina una alta, is foarte multumita ca unul dintre "anonimii" care ma numeau frustrata in comentarii, si-a dezvaluti identitatea.

Blog addicted :)

La cit mai multe aberatii!!!

Breinopauza

Mama?: - Pune mina si scrie...
Eu: -N-am subiecte...

Tata?: - Scrie despre chiloti...
Eu: Am scris de mult...

Cinenaibaesti?: - Tramvaie?
Eu: - Ohohoa, laitmotiv...

Ma dau batuta, nu te cunosc: - Si?
Eu: -Astept inca... desi din nimic poti scrie multe...

Apropo de altceva... iar e ziua blogului meu. M-am gindit sa schimb numaratoarea, adica sa sarbatoresc odata la 200 de postari.

Dupa negocieri / deja vu/ n-am accent

De dragul vremurilor trecute. Best vibe indeed. M-am hotarit sa redevin amuza(n)ta de inainte.



Massive Attack - Angel

"You are my angel
Come from way above
To bring me love

Her eyes
She's on the dark side
Neutralize
Every man in sïght

To love you, love you, love you ...

You are my angel
Come from way above

To love you, love you, love you ..."

De la cine, pentru mine

In dimineata asta am dat peste o piesa care desi trebuia sa imi aduca aminte de ceva/ cineva... nu mi-a trezit nici o sclipire de gen. Am gasit-o doar la fel de faina ca si in trecut insa nimic mai mult. I'm sorry, is uituca, insa zic acum mersi pentru ea.

Desi unii spun ca suna mai bine varianta interpretata de Sarah Brightman, mie imi place mai mult cea a trupei Hooverphonic. Pentru comparatie...



Hooverphonic - Eden




Sarah Brightman & Gregorian Chant Masters - Eden

Citat: "Bag-mi-as p**a in mortii ma-**i"

Soferii si vatmanii RATP sunt de-o nesimtire ce-a intrecut-o de mult pe ce-a a angajatilor UNISTIL. Acum ca nu mai are cine sa le impinga spaga pentru o calatorie pe blat, pe-nserat, nici nu se mai obosesc sa te astepte pentru a urca in mijlocul de transport.

Mai nou, se pare c-au gasit o metoda destul de eficienta (pentru ei) de-a se amuza. Te vad ca alergi sa prinzi tramvaiul/autobuzul, te asteapta si cind sa urci iti inchid usa in nas si isi vad linistiti de drum. Sa nu le... una?

Ce-ar fi dac-ar fi...

Mi-am gasit si eu dream house-ul cum ar veni. Mersic Simona .

Talkin' to myself...

E autostopul o idee buna in secolul XXI?

Pentru o fata?

Clar nu...

Si totusi, cum sa ajung altundeva?

Is not this cute?

Full of shit

Ce urasc fix acum?
c*catul asta de net;ci*atul asta de frig;cic*tul asta de liniste;cicat*l asta durere de spate;cicatu* asta de plictiseala.Copchii nu mai cred in povesti.
Cum naiba s-o mai faci cind bunica-ta iti povesteste in tramvai, si tu sa tot ai vreo trei ani:
cum mor oamenii si de aia suna sirena salvarii;cum mor florile cind vine frigul;cum nu exista Mos Craciun si Mos Nicolae;cum copii din celelalte gradinite nu au mincare, paturi sau jucarii;cum daca pui mina pe geamul din tramvai iei un microb care, evident, te va omori.
As vrea sa taca. O aud in fiecare dimineata in tramvai.

Am un fix si nu mai moare

Is o muiere cu fixuri. Si zau de-mi plac oamenii fixisti. Ma feresc de ei atit cit pot insa in cazul meu, dramatic de altfel, n-am ce face. Printre toate chestiile care-mi stau mie pe creier ii si aia care nu ma lasa sa urc pe blog treburi care au "greseli" in titlu, descriere, incheiere, post scriptum, post post scriptum si asa mai departe. Pentru ca la mine chiar si o virgula pusa aiurea inseamna greseala. V-am zis ca-s fixista.

De unde m-am luat? Pai, in sfarsit o scos si Kylie asta a lui Minogue o piesa sa-mi placa indeajuns de mult incit s-o uploadez pe blog... si n-am gasit decit varii variante, oricum numai scrise ca lumea nu: Kylie minogue - the one, Kylie Minogue - the one, kylie minogue-the one, kylie minogue - the one etc... numai Kylie Minogue - The One, nu.

Mare diferenta nu-i, dar nu-i vorbi unui om cu fixuri despre deosebiri insesizabile. Gata, am uploadat-o io pe vestitul Trilulilu, deci iat-o:



Kylie Minogue - The One

Mda si nu prea

Ma tot intreb ce-o sa se intimple cu blogul in momentul in care o sa-mi bag picioarele? Nu de alta dar, din clipa cu bagatul picioarelor si pina in cea cu revenitul la normalitate... o sa treaca ceva timp.

Se apropie, ma ia panica. Pe-un blog pot creste buruieni flori? Asa ca pe-a lui Undo?

Music is my second boyfriend

Scrisoare...

"Probabil nu mi-ai mai citit blogul de mult. Nu-i nimic, nici eu nu am mai facut-o. Totusi, pina sa afli de la mine, vreau sa stii ca ai drepate. Nu esti obsedat, chiar acum cinci minute muzica m-a scos din plictiseala. Am revenit pe aceeasi lungime de unda. Sa-mi spui cind observi.

Cu toata dragostea, tot io!"

Rectificare (n-a mai fost o data?)

Pen' ca nu-s mincionasa de fel, tre sa fac o completare. Nu am facut-o in textul anterior, ca un later edit sau ceva, pentru ca mi-e rusine. De mine si de cititorii mei infideli, care de plictiseala stiu sigur ca s-au mutat pe alte bloguri. Asadar... acum o sa am doua posturi pe luna octombrie. Mai putin nesimtit din partea mea, decit daca as avea un post. Lene? No, lipsa de subiecte. Asa, bine ca mi-am amintit... de fapt. As avea despre ce sa scriu, doar ca asta ar insemna sa-i birfesc pe mis compadres (???) de serviciu (imi cer scuze colegilor daca ati descoperit - in sfirsit - blogul).

Nu stiu daca de aici rezulta ca pina nu-mi dau demisia nu am sa mai scriu decat timpenii... in orice caz. Mai tre sa scriu ceva, ca doi ECUGHINION.

Am ramas fara subiecte

Scriu atit de rar pe blog incit am un feeling ca o sa imi uit parola. Sa-nnebunesc daca s-a intimplat ceva scriibil... si sa-nnebunesc daca presimt ca o sa se intimple ceva. La faze de genul asta, am presimtiri. Ciinele nu mai are planuri de fugit de acasa (am uitat sa spun ca s-a intors?), tramvaiele nu ma mai enerveaza (pentru ca adorm in drum spre serviciu), oamenii nu ma mai scot din sarite (pentru ca nu mai au timp).

Toate bune si frumoase, asadar. Nasol tare din punct de vedere al inspiratiei de blog. Pentru ca, spuneau mai multi, eu numa' de rau scriu.