4/27/09

Blitzui-te-ai pe stratul de ceapă

Mă termină psihic proastele/ proştii care-şi afişează fotografiile pe diferite reţele sociale şi-şi pun descrieri gen "Prin Bulgaria", "În Bucureşti", "Milano" etc... şi-n poză ce să vezi? O vită tolanită în cadă, pe stratul cu flori sau pe-o stîncă. De parcă are vreo importanţă că stratul de flori e din Milano, Bucureşti sau Galaţi ori tu, cel care te holbezi la poze, ţi-ai da seama că-s lalelele din grădina bunicii sau din faţa Primariei Iaşi.

De ce mama dracului credeţi că m-ar interesa o fotografie în care voi staţi craciţi- crăcite în boscheţi, între doi copaci, iar descrierea e "Parisul... nu-i aşa că-i frumos"? Bă, vouă chiar nu vi s-ar părea mai relevant Turnul Eiffel de exemplu? Că turne dintr-alea sigur găseşti numa-n Franţa nu şi-n Pocreaca din Deal. Aţi prins ideea?

4/26/09

De cocalari punct com

Ma bate gîndul să trimit această dovadă pură de bip, bip, bip, bip, biiiiip ălora de la cocalari.com Poate ciştig şi vreun concurs cu aşa material plin de potenţial.

4/25/09

Primii doi

Şi-am împlinit doi ani de activitate măi blogule. Ştiu că data cu care o să apară postarea asta o să fie de 24 dar noi ne-am obişnuit deja cu afişarea unei ore/ date demente pe blog. Asta că să nu zic că mi-e lene să le setez conform realităţii.

Acum doi ani (şarp!) am început să postez pe ăst blog. Şi cred că 25 aprilie 2007 a fost şi cea mai productivă zi... postasem fix cinci texte. Tot ce pot să zic e că atunci eram mai puţin sictirită şi că aveam idei mai multe şi bune.

Gata cu datele, urările şi toate laudele de sine... totuşi, la mulţi ani nouă mai blogule care esti tu blog :). Iar premiul este...



Just Jack - Starz In Their Eyes

4/24/09

Azi sunt pe vechi

M-am trezit cu o melodie de-a celor de la Boney M în cap. Nu ştiu de ce, nu am ascultat nici o piesă de-a lor în ultima vreme ba mai mult, nici mare fan nu-s (recunosc, mi-s unul mai mic :D). O fi din cauza vremii însorite...



Boney M - "Sunny"

De unde expresia "mi-a căzut faţa"

Conversaţie în autobuz între un tip şi-o tipă:
- Ia uite şi la aia (referindu-se la o tipă care abia urcase cu o mutră sictirită şi o pereche de ochelari de soare aruncaţi pe vîrful nasului) cu ochelarii pe ochi... n-am ce zice, te orbeşte soarele-n autobuz!
- Taci tu, eşti doar invidioasă ca ea are şi tu n-ai...

Inutil să mai zic, faţa mea era undeva printre picioarele călătorilor imediat după ce individul şi-a dus la capăt explicaţia revelatoare. Chiar nu ştiu cît de cretin trebuie să fii ca să crezi că cineva poate fi invidios/ invidioasă pe o pereche de ochelari. M-am lămurit asupra gradului de idioţenie al individului imediat cum m-am întors şi i-am văzut braţele tatuate, tricoul mulat şi mutra de bulldog.

Trecînd peste, vouă nu vi se pare că s-au înmulţit perechile de ochelari purtate în locuri în care n-au legatură cu soarele?

4/16/09

Porno. Pentru vizitatori

Încă vreo două cuvinte cheie ce mi-au adus vizitatori pe blog. Se pare că populaţiunea n-a mai fost la fel de amuzantă/ inventivă/ deplasată ca şi data trecută. O fi din cauza postului... NOT!

=>> vreau să văd vaci:
ori bagi nişte iarbă ori te duci la păscut;

=>> ieşi la o cafea, opreşte calculatorul: aş vrea, dar nu-mi mai iau salariul dacă fac asta;
=>> despre sacs: vrei cîteva rînduri, un referat sau un eseu?;
=>> cel mai tare haus 2009: se mai ascultă aşa ceva în prezent?;
=>> jocuri cu insecţi: sper că ştii că nu asta-i pluralul la insectă;
=>> te ia pe gătitelea: mai rău e cînd te păleşte pe negătitelea şi nici n-ai vreo budă prin apropiere;
=>> pepeseuri de paşti: Unpe Papeşte feripecit!;
=>> porecle frumoase: chiar nu-mi vine nici o porecla frumoasă în minte. Există aşa ceva?;
=>> mamă bună rău: încearcă pe scara mea, la vecinul de la patru. Nu garantez că s-a întors din Italia însă;
=>> şoferi sexoşi: nu există în realitate. Iar daca există, sigur nu-i găseşti în România;
=>> porno la liber: cuvîntul porno n-o să lipsească niciodată din căutari?;
=>> ce mai fură românii în anglia: de toate. Unii de la alţii, englezilor le-au furat tot;
=>> formular cu toţi oamenii din italia: pe var-mea aia fugită de acasă n-ai găsit-o pe formular?

Zale - Vaca Morgana



Pentru că e una dintre puţinele melodii româneşti pe care le-aş asculta. Şi pentru că nu suport deloc vacile din rasa Morgana :D.

Fumătorii citesc printre rînduri

Mă folosesc din nou de un text mai vechi de al meu. L-am redescoperit ieri, pe blogul unde-mi postam temele în timpul facultăţii. Istoria se repetă, deci vine la fix. Iar unde nu se repetă... se taie :).

"Nu sunt narcisistă. Şi nu cred că aş deveni nici măcar în situaţia în care mi-aş micşora urechile, opera nasul, m-aş înălţa cu încă vreo cinci centimentri şi aş avea cracii mai lungi. Ştiu că atunci aş fi perfectă. Însă pentru că majoritatea oamenilor cunoscuţilorau o părere greşită despre mine prefer ca acest (mini)reportaj text kilometric să fie perceput ca o dovadă pură şi intenţionată de narcisism. Trebuie precizat faptul că textul nu are nici o legatură cu cei care fumează din plăcere şi nu au de gînd să se lase. Rîndurile mele îi vizează doar pe fumătorii care se bat cu pumnul în piept că or să renunţe la viciu. Evident, nu o fac ci doar caută să ne demonstreze ce fel de oameni fără cuvînt sunt.

Cu ce mă laud?

Pai, în procent de 95% sunt sigură că am renunţat definitiv la fumat. Poate sună ciudat însă nu cunosc încă adevăratele motive pentru care am facut lucrul asta. Şi chiar daca le-aş şti, nu cred că le-aş înţelege. Cert e că în ultimele trei patru săptămîni am tras fix o ţigară şi un fum şi doar pentru atît am avut o caruţă de remuşcări nu am tras nici un fum. Rezonabil ar fi să spun că am renunţat din cauza banilor. Şi probabil asta o să fie scuza mea universală. O sa încep să mă laud cît şi cum economisesc şi ce chestii tari pot face cu banii adunaţi de pe pachetele de tutun necumpărate. In realitate, cred însă că mi-e frică să nu îmbătrînesc prematur. Mi-e frică să nu-mi cadă părul mai repede decît ar trebuie, mă sperie ridurile, neputinţa de a respira uneori, mîinile şi picioarele reci, respiraţia urît mirositoare, cancerul dar mai ales dependenţa psihică. Substanţe nocive - Silvia: cîteva mii - 1. Nu vreau să vorbesc despre motivele mele ori să transform textul într-unul anti-fumat. Cum aş putea? Chiar şi eu am avut hobby-ul asta vreme de şapte ani. Din care vreo şase m-am luptat să-l elimin de pe lista de activităţi zilnice.


Bine. Şi ce treabă am?

Avem un fumător care încearcă să se lase. Şi mai avem o strategie (care aproape de fiecare dată da greş). Aia cu redusul numărului de ţigări fumate. Pîna aici avem o judecată pe cît se poate de corectă. Been there, did that. Nu a funcţionat niciodată. Intervalul dintre cuie creştea într-adevăr, numărul lor era mai mic însă aşteptarea dintre două ţigari era de nesuportat iar pofta cu care o fumam pe următoarea apoi pe următoarea devenea tot mai mare. Totul se transforma într-o continuă aşteptare pînă aveam să simt din nou gustul nicotinei. Dacă aşa nu se poate, există întodeauna varianta tutunului mai slab. În realitatea ţigările light sunt mult mai periculoase decît celelalte. Însă chiar şi aşa, bucuria nefumătorului care crede că într-adevăr face ceva util, e nepreţuită. Desigur, fiind mai slabe fumezi mai multe şi-n relitate nu rezolvi nimic.

Experienţa m-a învăţat că atunci cînd vrei să renunţi la ceva nu trebuie să te bazezi niciodată pe sprijinul prietenilor. Ţin la tine şi evident nu vor putea să-ţi suporte suferinţa provocată de abstinenţă. Ai voie sa fumezi una la două ore. Hai una pe oră. Hai ca înainte, te poţi lăsa de luni.


Soluţie externă

Deci dacă pe prietenii cei mai buni nu te poti baza pesemne că trebuie să fie cineva din afară. Daca ai noroc, ai putea da peste cineva care să te inspire în încercarea ta disperată de-a deveni mai sănatos/ sănătoasă. Dar cum poveştile de succes sunt de cele mai multe ori S.F-uri, norocul tău se arată a fi foarte slab conturat, dacă nu de-a dreptul transparent. Atunci alegi să iei tutunul prin surpindere. Arunci toate brichetele, chibriturile, ţigările şi te închizi în casă. Curînd nu o să mai ai ce mînca pentru că nu-ţi poţi găti. Ai aruncat orice obiect cu care ai fi putut aprinde aragzul. O să rămîi fără prieteni pentru că majoritatea îţi erau fumători. O să devii obsedat/ ă de gîndul renunţării iar curînd o să înnebuneşti. Aşadar, izolare nu este o soluţie decît în cazul în care eşti foarte decis să elimini viciul. De ce să te chinui însă? Ştiu că nici un fumător nu vrea să audă asta însă totul ţine de voinţă. Recunosc, deşi nu sunt eu prima care a făcut descoperirea. Ştiu că vorbesc de parcă mi-aş şti motivele pentru care am scos voinţa de la naftalină şi-am pus-o să se gîtuiască cu tutunul însă momentan sunt prinsă într-o ceartă conjugală între o prăjitură şi-un iaurt, deci about the reasons poate altă dată.


Carneţelul cu minciuni

Am ajuns la concluzia că ar trebui să ţin un carneţel în care să noteze toate promisiunile încălcate ale celor care spun "de azi mă las", şi n-o fac. Dacă aş fi pocedat la fel şi-n cazul meu, probabil aş fi avut atîta orgoliu încît să nu ajung să trec prin toate fazele de mai sus. Acusi se termina vacanta si-o sa ma reintilnesc Zilnic, la serviciu am să mă întîlnesc cu majoritatea indecişilor. O să le citesc setea în ochi, o sa fiu ironică, probabil o să-mi bat joc. Pentru că eu am putut. De ce să nu poata (a se citi să vrea) şi ei? Iar dacă nu vor măcar să tacă. Să nu mai fixeze termene pe care oricum or să le încalce. Să-şi cumpere ţigări, să nu "împrumute" de la alţii sub pretextul că au renunţat sau le-au rărit însă i-a pălit pofta. Să iasă la sucuri, beri, ape minerale cu prietenii. Să înfrunte fumul de care se prefac că fug. Te-aştept pe interval să te întreb despre care "luni" vorbeşti cînd spui că renunţi. N-o fi de fapt "de (cîteva) luni mă las de fumat"?
".

4/15/09

Mostră de prostit fete iubăreţe

Acest mesaj provine de pe o reţea socială. Nu vreau să-l jignesc pe bietul băiat spunîndu-i că-i offtopic. Din contră, cred că acesta poate fi considerat un mesaj-lecţie adresat tuturor fraierilor care habar nu au ce-s alea dragoste, mulţumire şi implinire sufletească. Dar mai ales destinat celor care nu stăpînesc arta obţinerii ID-urilor la fel de bine ca boul ăsta de-a trimis mesajul.

P.S: Mi-a placut la nebunie maniera atît de subtilă prin care a trecut de la exprimarea absolut romantică la cea brutal de pragmatică.

4/14/09

Cum să mori într-o ţară de cîcat

Seară. Puţin trecut peste ora şapte mai exact. Lîngă sediul PNL din Podu Roş, lîngă chioşcul din staţia de tramvai, un bărbat zace căzut în stradă. La doi metri mai încolo, doi agenţi de pază stau cu mîinile în buzunar, fără sa schiţeze vreun gest. Vînzătoarea de la chioşc îşi vede de-ale meseriei în cea mai perfectă linişte şi numără restul a doi clienţi care îşi cumpără chipsuri şi bere de parcă nimic nu s-ar întîmpla. Lîngă bărbatul căzut, un altul se plimbă de colo colo şi pare că aşteaptă ca cineva să facă ceva. Lumea adunată priveşte sau îl ignoră pur şi simplu. Doar o femeie stă în genunchi lîngă cel care îşi pierduse cunoştinţa. Cu o mînă îi ţine capul (probabil) pentru a nu-şi scapa limba pe gît iar cu cealaltă se chinuie să tasteze numărul Serviciului de Urgenţă.

Faza am suprins-o aflîndu-mă în tramvai şi nu a durat mai mult de un minut. Nu am ştiut cum să reacţionez şi nu ştiu nici ce s-a întîmplat cu bărbatul întins pe asfalt. Dacă în primă instanţă am rămas absolut şocată, mai apoi mi s-a facut ruşine şi mi-a venit să urlu de furie. Golul pe care l-am simţit în stomac, după, a durat mai bine de jumătate de oră. Mă gîndesc cu groază ce s-ar întîmpla dacă într-o zi mi s-ar face rău şi-aş leşina. Şi nu în plină stradă ci undeva mai departe de trotuar.

Mă-ntreb dacă m-ar ajuta cineva să mă ridic sau m-ar lăsa să acolo, să zac, crezînd că-s vreun om beat/ drogat/ fără adapost?

Afirmaţia zilei

Nana: - Te duci pînă acolo (Carrefour) şi iei vreo şapte cutii de lapte?
Eu: - Azi?
Nana: - Da... Îmi trebuie joi dar coace toata lumea şi nu cred că mai găsim...

Wtf? Ăla de se numea Ceauşescu şi Nicolae nu murise?

4/11/09

Românii şi scamele

Am trăit s-o văd şi pe asta: coadă la bătătorul de covoare. Da, aţi citit bine. Mă duc dimineaţă, ca tot omul, cu un covoraş de vreun metru pe-un metru, la bătător... că doar vine Paştele şi pe nană-mea o cam dor şalele. Covoarele alea mari îi le scuturasem/ bătusem/ curaţasem cu vreo două săptămini înainte pentru că ştiam care-i atmosfera în apropierea Sărbătorilor şi... rămăsesem doar cu amărîta asta de carpetă (sau cum se mai numeşte în termeni ornamentali).

Cînd ajung la bătător... surpriză. Vreo 7-8 oameni aşteptau ca o tante la fel de înceată ca şi nană-mea să-şi termine treaba pentru a se putea desfaşura. N-am îndrăznit să mă apropii pentru că-mi imaginam deja cum îmi luam bătaie cu carpeta peste cap. Am plecat resemnată şi m-am mulţumit cu o fluturare de covor chiar în faţa scării. Mi-am fixat însă definitiv ideea cum că românii sunt cele mai împuţite vieţuitoare de pe planetă. De parcă nu-i de ajuns că îi apucă pe toţi curăţenia (generală) numai la Sărbători, acum se mai trezesc că lasă activităţile de gen pe ultima sută de metri... şi numai că nu-şi fac programare la bătător. De fapt, de ce mă mir?

Răspunsul zilei

- Nu te supăra, ai un foc?
- Îmi cer scuze, nu fumez...

Întîmplarea e cît se poate de reală şi veche. S-a petrecut în Copou, pe partea stîngă cum te duci la vale. Daca îmi aduc aminte bine, am şi martori. Cine se ştie că era cu mine pe stradă, să ridice-o mînă :).

Am mai cresut o sută

Deşi ne-am mişcat mai greu în ultima vreme, blogul meu a împlinit astăzi 500 de postări. Încă puţin şi atingem doi ani (trebuie să ne raportăm şi la o perioadă temporală, nu?). Pînă atunci, îl rog să mă ierte pentru că la un momentdat am vrut să-i schimb numele. Deşi e foarte adevărat că timpul liber a lipsit aproape cu desăvîrşire în ultima vreme, sper să continuăm pe aceeaşi linie... şi să nu fiu nevoită vreodată să-i schimb numele dat la naştere :D.

4/10/09

4/6/09

Silvia se transformă

Aş putea să jur că-s misogin dacă aş fi bărbat şi m-aş lua după bancurile la care rîd în ultima vreme :)).

O familie de tineri merge în vizită la nişte prieteni mai în vîrstă. Se aşează la masă să mănînce iar bătrînul îi spune soţiei:

- Luceafărul meu, adu felul întîi.
După ce termină, bătrînul zice:
- Frumoasa mea, adu felul doi.
Dupa ce termină, bătrînul îi spune iarăşi soţiei:
- Iubirea mea, adu desertul.

După masă femeile merg la bucătarie iar bărbaţii rămîn singuri. Tînărul îl întreabă pe bătrîn:
- Cum de reuşeşti după atîţia ani să-i mai spui cuvinte aşa frumoase?
- Să mor de mai ştiu cum o cheamă...

4/5/09

Tu te-ndoi pe coşmaruri?

Nu ştiu, dar văd prin filme că oamenii care au coşmaruri se trezesc brusc şi musai în cur. Am visat de multe ori urît însă niciodată, dar NICIODATĂ nu m-am ridicat din pat, am urlat ori am sărit geamul din cauza a ceea ce visasem.

Dacă printre noi sunt oameni care ajung în poziţia unghiului drept după o incursiune nocturnă în lumea viselor, please let me know. Ar fi ceva să aflu că arcuirea aia coşmaristică nu-i doar un efect regizoral.

4/4/09

S-a băşit mireasa

Puteam să jur că pasiunea fetei ăsteia e scrisu-l si nu cititu-l. Mă rog, mă mai înşel şi eu, ce dreacu.

Lustruială

Azi mi-am şters monitorul de praf... după foooarte multă vreme. Nu mi-a venit să cred ce imagine clară aveam după. Puteam să jur că monitoru-i nou-nouţ.

Bă, cam de mult nu am mai avut timp şi pentru mine.