Skip to main content

Fumătorii citesc printre rînduri

Mă folosesc din nou de un text mai vechi de al meu. L-am redescoperit ieri, pe blogul unde-mi postam temele în timpul facultăţii. Istoria se repetă, deci vine la fix. Iar unde nu se repetă... se taie :).

"Nu sunt narcisistă. Şi nu cred că aş deveni nici măcar în situaţia în care mi-aş micşora urechile, opera nasul, m-aş înălţa cu încă vreo cinci centimentri şi aş avea cracii mai lungi. Ştiu că atunci aş fi perfectă. Însă pentru că majoritatea oamenilor cunoscuţilorau o părere greşită despre mine prefer ca acest (mini)reportaj text kilometric să fie perceput ca o dovadă pură şi intenţionată de narcisism. Trebuie precizat faptul că textul nu are nici o legatură cu cei care fumează din plăcere şi nu au de gînd să se lase. Rîndurile mele îi vizează doar pe fumătorii care se bat cu pumnul în piept că or să renunţe la viciu. Evident, nu o fac ci doar caută să ne demonstreze ce fel de oameni fără cuvînt sunt.

Cu ce mă laud?

Pai, în procent de 95% sunt sigură că am renunţat definitiv la fumat. Poate sună ciudat însă nu cunosc încă adevăratele motive pentru care am facut lucrul asta. Şi chiar daca le-aş şti, nu cred că le-aş înţelege. Cert e că în ultimele trei patru săptămîni am tras fix o ţigară şi un fum şi doar pentru atît am avut o caruţă de remuşcări nu am tras nici un fum. Rezonabil ar fi să spun că am renunţat din cauza banilor. Şi probabil asta o să fie scuza mea universală. O sa încep să mă laud cît şi cum economisesc şi ce chestii tari pot face cu banii adunaţi de pe pachetele de tutun necumpărate. In realitate, cred însă că mi-e frică să nu îmbătrînesc prematur. Mi-e frică să nu-mi cadă părul mai repede decît ar trebuie, mă sperie ridurile, neputinţa de a respira uneori, mîinile şi picioarele reci, respiraţia urît mirositoare, cancerul dar mai ales dependenţa psihică. Substanţe nocive - Silvia: cîteva mii - 1. Nu vreau să vorbesc despre motivele mele ori să transform textul într-unul anti-fumat. Cum aş putea? Chiar şi eu am avut hobby-ul asta vreme de şapte ani. Din care vreo şase m-am luptat să-l elimin de pe lista de activităţi zilnice.


Bine. Şi ce treabă am?

Avem un fumător care încearcă să se lase. Şi mai avem o strategie (care aproape de fiecare dată da greş). Aia cu redusul numărului de ţigări fumate. Pîna aici avem o judecată pe cît se poate de corectă. Been there, did that. Nu a funcţionat niciodată. Intervalul dintre cuie creştea într-adevăr, numărul lor era mai mic însă aşteptarea dintre două ţigari era de nesuportat iar pofta cu care o fumam pe următoarea apoi pe următoarea devenea tot mai mare. Totul se transforma într-o continuă aşteptare pînă aveam să simt din nou gustul nicotinei. Dacă aşa nu se poate, există întodeauna varianta tutunului mai slab. În realitatea ţigările light sunt mult mai periculoase decît celelalte. Însă chiar şi aşa, bucuria nefumătorului care crede că într-adevăr face ceva util, e nepreţuită. Desigur, fiind mai slabe fumezi mai multe şi-n relitate nu rezolvi nimic.

Experienţa m-a învăţat că atunci cînd vrei să renunţi la ceva nu trebuie să te bazezi niciodată pe sprijinul prietenilor. Ţin la tine şi evident nu vor putea să-ţi suporte suferinţa provocată de abstinenţă. Ai voie sa fumezi una la două ore. Hai una pe oră. Hai ca înainte, te poţi lăsa de luni.


Soluţie externă

Deci dacă pe prietenii cei mai buni nu te poti baza pesemne că trebuie să fie cineva din afară. Daca ai noroc, ai putea da peste cineva care să te inspire în încercarea ta disperată de-a deveni mai sănatos/ sănătoasă. Dar cum poveştile de succes sunt de cele mai multe ori S.F-uri, norocul tău se arată a fi foarte slab conturat, dacă nu de-a dreptul transparent. Atunci alegi să iei tutunul prin surpindere. Arunci toate brichetele, chibriturile, ţigările şi te închizi în casă. Curînd nu o să mai ai ce mînca pentru că nu-ţi poţi găti. Ai aruncat orice obiect cu care ai fi putut aprinde aragzul. O să rămîi fără prieteni pentru că majoritatea îţi erau fumători. O să devii obsedat/ ă de gîndul renunţării iar curînd o să înnebuneşti. Aşadar, izolare nu este o soluţie decît în cazul în care eşti foarte decis să elimini viciul. De ce să te chinui însă? Ştiu că nici un fumător nu vrea să audă asta însă totul ţine de voinţă. Recunosc, deşi nu sunt eu prima care a făcut descoperirea. Ştiu că vorbesc de parcă mi-aş şti motivele pentru care am scos voinţa de la naftalină şi-am pus-o să se gîtuiască cu tutunul însă momentan sunt prinsă într-o ceartă conjugală între o prăjitură şi-un iaurt, deci about the reasons poate altă dată.


Carneţelul cu minciuni

Am ajuns la concluzia că ar trebui să ţin un carneţel în care să noteze toate promisiunile încălcate ale celor care spun "de azi mă las", şi n-o fac. Dacă aş fi pocedat la fel şi-n cazul meu, probabil aş fi avut atîta orgoliu încît să nu ajung să trec prin toate fazele de mai sus. Acusi se termina vacanta si-o sa ma reintilnesc Zilnic, la serviciu am să mă întîlnesc cu majoritatea indecişilor. O să le citesc setea în ochi, o sa fiu ironică, probabil o să-mi bat joc. Pentru că eu am putut. De ce să nu poata (a se citi să vrea) şi ei? Iar dacă nu vor măcar să tacă. Să nu mai fixeze termene pe care oricum or să le încalce. Să-şi cumpere ţigări, să nu "împrumute" de la alţii sub pretextul că au renunţat sau le-au rărit însă i-a pălit pofta. Să iasă la sucuri, beri, ape minerale cu prietenii. Să înfrunte fumul de care se prefac că fug. Te-aştept pe interval să te întreb despre care "luni" vorbeşti cînd spui că renunţi. N-o fi de fapt "de (cîteva) luni mă las de fumat"?
".

Comments

Popular posts from this blog

Contractele RDS/ RCS pot fi reziliate

Convinsi fiind ca mai bine ne sinucidem decit sa incercam sa reziliem un contract de Internet inainte de termen, ne gindeam serios sa facem pe teparii si sa incetam sa il mai platim, pur si simplu. Amintindu-ne totusi vorba aia de zice: "karma is a bitch", am zis sa incercam mai intii sa ne intelegem cu tantea de la ghiseul RDS, sa ii explicam:
- Vrem sa incheiem contractul pentru ca...
- Numele va rog...
- Cutare Cutarescu Cutarici.
- Mda. E incheiat pe un an de zile, nu se poate rezilia.
- Cum sa nu? Exista o clauza care spune ca se poate.
- Nu se poate, au trecut DECIT 5 luni (sa nu uitam, suntem in Oltenia). Ati semnat pentru 12.
- BINE. ATUNCI NU VOM MAI PLATI FACTURILE.
Tacere. Mirare. Tantea isi ridica in sfirsit ochii din montorul pe care il studia cu mare interes.
- Atunci va trebui sa achitati taxa de instalare, de conectare, de bla bla bla si bla bla bla.

Zis si facut. In 5 minute aveam depusa cererea de reziliere, care deodata era mai mult decit posibila. Fara insistente, …

Ză big trip

=>> Unul dintre cele mai bune lucruri, cred eu, e acela că şi la 23 de ani mai am apucături de 16 (şi aici ne referim la apucături bune). Aşadar, la mulţi ani copilului din mine şi copiilor din voi :)).
=>> Good vibe-ul dobîndit ieri încă persistă. Ştiu sigur că va dispărea în momentul în care voi ajunge la serviciu, dar sper că azi să fie vreo excepţie ceva.
=>> Am stat, m-am gîndit, m-am răzgîndit, am dormit, m-am trezit şi-am ajuns la concluzia că se cere un plan pentru vară. Nu ştiu unde-o să mă găsească. Încep să cred tot mai mult că într-un loc cu soare. Locul nu începe cu "R" şi se termină cu "omânia".