Skip to main content

Beţii reloaded/ Incocoindibidiguidibil, amintiri din spuma berii

Pentru că se apropie Halloween-ul de care anul ăsta nu mai scap (după cum mi-au zis colegii de serviciu). Seară trecuta a fost aproape identică cu cea de acum vreo 2 ani şi, deci îmi permit să reîncălzesc ciorba de pe J-Log - doar am promis c-am s-o fac.

"Aoleu... aoleu! Nu te mişca, se rupe catargu'! Măi ce D-zeu, ultima oară cînd m-am întins în pat eram în perfectă stare de funcţionare, adică puteam să dau lejer din mîini şi din picioare. Hai că poti, hai că poţi! Bravo Silvia, înca puţin şi te ridici. Dar de ce... oooo, se-nvîrt pereţii. Ajutor, mor de sete!

Cînd... mi-am amintit. Aseară a fost una dintre serile alea. Serile alea cînd nu mai puteam sta nici legată la masa din sufragerie cameră, rozînd pixul în aflarea răspunsurilor. De ce să nu recunoaştem că sunt unele momente (ce în final se transformă în ore) cînd oboseşti de-atît chin în încercarea de-a găsi, a explica şi eventual a rezolva tîmpeniile din viaţa de zi cu zi. Aseară mi-am lăsat tot acasă, carduri, valută, bijuterii, haine de firmă, bodyguardu' şi limuzina şi-am ieşit pe stradă deghizată-n om obişnuit. Nu mi-a pus prea multe întrebări, m-a ascultat, a acceptat să ne vedem şi uite-aşa ne-am trezit înghesuite în înghesuitul ala de Belfast într-un bar al cărui nume l-am uitat la două secunde după ce i-am trecut pragul. Mie nu-mi place nici în ruptul capului, da'auzisem că acolo merg oamenii obişnuiţi.

Spre ruşinea mea, dupa vreo treişpe' guri de bere, privirea-mi zbura numai pe la mesele vecine. În schimb eram tare vesele iar subiectele de bîrfă, scuzată-mi fie greşeala, vroiam să zic discuţie, săreau cînd din liceu în facultate, cînd din copilarie-n adolescenţă ori de la amici la prieteni sau amanţi bulshit :)). Şi curgeau idei măi frate, curgeau şi erau mai multe la număr decît bulbucii de la amîndouă berile la un loc. În final am bătut moneda cu Valentine's Day Halloween-ul şi-acolo să vezi controverse, replici înţepate, treburi, socoteli. Nu eu cu ea, ci cu vecinii de la masa de alături.

Cam într-o ora ştiam despre ea mai mult decat îmi era necesar. Iar ea despre mine... nu ştiu cîte-a înţeles dar sper că tot suficient. Firul s-a rupt în momentul în care creierul, sătul de prea mult fum de ţigară, ma pofteşte finuţ afară (la început) dar văzînd că-l ignor se-nţelege cu neseriosu' ăla de stomac care-mi da nişte dureri de-a trebuit să părăsesc crîşma pe bune. Despărţirea scurtă, fără dureri. O promisiune c-o să ne vedem şi-a doua zi pentru a da gata butoiul de bere ce inţentionam să-l bem. Şi pentru a-mi explica mai bine cum D-zeu i-a sfărîmat un bibelou de cap lui frate'su şi el chiar măi trăieşte.

Mă uit pe fereastră (vorba vine, că doar ma uit la tastatură acum) şi mor de ciudă că iar a nins. Look at me măi Valentine. În doua zile dai buzna peste mine, is singură, depresivă, fumez Malboro roşu (deşi ţigările light mi-au lasat doar conturul de la plămîni), mă-mbăt, lălăi de la juma' de bere şi-s un om obişnuit. Lauda nu poate fi dar nici părere de rău. Am cel mai fain album de amintiri, numai una, şi berea şi poate că am lîngă mine cei mai minunaţi oameni. Eh, zi şi tu, merită să dau toate astea pentru carduri, limuzină, iaht, piscină şi elicopter? Păi... aaa... hai măi, glumeam, ştiu că tre' să zic NU la faza asta. Şi daca mi-ar funcţiona telefonul şi fără să-l izbesc de perete, să mor de n-aş fi pe deplin fericită. So... hit me Valentine!

Comments

Popular posts from this blog

Contractele RDS/ RCS pot fi reziliate

Convinsi fiind ca mai bine ne sinucidem decit sa incercam sa reziliem un contract de Internet inainte de termen, ne gindeam serios sa facem pe teparii si sa incetam sa il mai platim, pur si simplu. Amintindu-ne totusi vorba aia de zice: "karma is a bitch", am zis sa incercam mai intii sa ne intelegem cu tantea de la ghiseul RDS, sa ii explicam:
- Vrem sa incheiem contractul pentru ca...
- Numele va rog...
- Cutare Cutarescu Cutarici.
- Mda. E incheiat pe un an de zile, nu se poate rezilia.
- Cum sa nu? Exista o clauza care spune ca se poate.
- Nu se poate, au trecut DECIT 5 luni (sa nu uitam, suntem in Oltenia). Ati semnat pentru 12.
- BINE. ATUNCI NU VOM MAI PLATI FACTURILE.
Tacere. Mirare. Tantea isi ridica in sfirsit ochii din montorul pe care il studia cu mare interes.
- Atunci va trebui sa achitati taxa de instalare, de conectare, de bla bla bla si bla bla bla.

Zis si facut. In 5 minute aveam depusa cererea de reziliere, care deodata era mai mult decit posibila. Fara insistente, …

Lăsaţi-o pe Oana Mardare, l-aţi auzit pe tipul cu microfonul?

Discursuri că cele ale individului care-a luat cuvîntul imediat după ce Oana Mardare a fost băgată în duba Jandarmeriei, mă fac să cred că trăiesc într-o realitate paralelă. Cum e posibil ca în 2017, într-o ţară în care oamenii se consideră deschişi la minte - deşi n-am înţeles niciodată de unde au tras concluzia asta - cineva mai poate pune cap la cap o asemenea cuvîntare? Susţin dreptul la exprimare liberă însă dacă vrei că ideile tale să nu fie demontate cu uşurinţă chiar şi de-un copil de 6 ani, alege-ţi nişte argumente de bun simţ. Citez:

"familia tradiţională e singură familie pe care o cunoaştem" - doar pentru că tu ai crescut într-o familie în care mama e casnică şi tatăl lucrează, nu înseamnă că familia vecină în care tatăl e casnic şi mama munceşte este anormală. Modele necunoscute nu înseamnă  că-s greşite.

"doi bărbaţi sau două femei nu pot constitui o familie, nu se pot reproduce biologic" - aşadar, dacă un bărbat şi o femeie, ambii sterili, să căsătores…