Skip to main content

Posts

Showing posts from 2010

Operaţiunea "meic iour mama hepi"

Nu, nu a căzut nici un avion în apropierea casei mele. Mai rău! Zilele astea m-am tot certat cu ai mei; cu maică' mea în mod special. Mi-a tot reproşat că torn apa pe lîngă pahar atunci cînd mi se face sete. O altă temă de panaramă pe ordinea de zi a fost aceea că m-am dus în cap în topul Zelist, că mi-e lene sa scriu, că nu am mai postat absolut nimic pe blog de o săptămînă, că or să mă bîrfească nepoţii pe faza asta şi că am să rămîn în memoria familiei Bogdan (da, Bogdan, doar n-am de gînd să mă mărit!) drept cea mai lipsită de inspiraţie muiere!
Şi-am zis, frate!, doar nu am să mă apuc de schimbat template-ul şi inventat un nou text gen "mă scuzaţi că am blogroll-ul incomplet", nu? Aşa că mai bine vă povestesc despre cum torn apa pe lîngă pahar... şi aproape în priză!
.

Am închis

Dacă cineva poate să-şi ia concediu în timp ce se află deja în vacanţă înseamnă că persoana respectivă sunt eu. Închidem taraba pînă la anu', fără liste cu realizările din 2010 şi visele pentru 2011. Sper doar să nu cadă vreun avion la mai puţin de 100 de metri distanţă de locuinţa mea şi să ma văd nevoită să scriu pe blog!
.

Mi-a plăcut aia cu "valoarea mea"

Cînd e frig eu nu pot să beau apă dom'le. Mi se pare că temperaturile scad şi mai mult atunci cînd îmi alunecă pe gît. Deci iarna nu prea mă prea împac cu apa şi credeţi-mă că respect în proporţie de 90% povestea cu minim 2 litri de lichide consumate zilnic. Aş putea să o încălzesc dar nu prea are logică să bei apă fiartă de vreme ce nu trăieşti într-un iglu la Polul Nord, nu? Aşadar, ceaiul e la putere. Am auzit că e cel mai sănătos. La valoarea mea însă, nu ma încumet să beau ceaiuri dintr-alea de 3 lei cutia, nu de alta dar au gust de carton. TOATE! Aşadar, recomandaţi-mi nişte ceaiuri mai fitstichii pentru că de cuplul verde + negru (ambele sortimente avînd gust de sarmale în capul meu) m-am săturat!
.

Scrisoare către nenea cu renii

"Mai mulți utilizatori s-au plâns deja de faptul că Wii Remote are o coardă de atașare foarte subțire care se poate rupe în timpul jocului. Drept urmare, controllerul zboară prin încăpere și nu de puține ori se oprește direct în ecranul televizorului."
Clar, vreau Wii!!! Şi-un LCD super mare! Moşule?! .

Iarna-i bună de ceva

După ce cade zăpada trăim într-o lume perfectă. Nu se mai văd gunoaiele, gropile din asfalt ori clădirile lăsate în paragină. Timp de cîteva luni Universul e alb şi organizat. Iarna toate sunt de-acolo!
.

Bine că-s ei şmecheri

Cum să faci aşa ceva dom'le? Să ai un episod în două părţi al unui serial, o parte s-o difuzezi la finalul unui sezon iar pe cea de-a doua s-o laşi pentru începutul sezonului următor?

Păi cîte mai pot îndura şi consumatorii de seriale? Ntz!
.

Pe verificate!

Se dă următoarea ştire:
"A fost reţinut şi condamnat unul dintre cei mai prolifici regizori în serie. Acest sadic are la activ 1.482 de episoade ale unor seriale care i-au disperat deja pe toţi."
La vederea ei, toata lumea a întrebat entuziasmată: "Dar de regizorul serialului "Tînăr si Neliniştit" nu se aude nimic?". . 

Cum e cu matemtica asta

Mie chiar îmi place de mor Ţuchenberg ăsta; om mai atent decît el zău că nu am văzut. De ce zic asta? Azi îmi trimite un mail pentru a-mi reaminti că săptămîna asta (probabil vroia să zică viitoare, dar s-a încurcat cu toate fusurile orare) 11 prieteni îşi serbează ziua de naştere. Ce mai, Ţuchenberg ştie că lumea-i uitucă, noroc de el că ne mai atenţionează cînd se apropie vreo aniversare, două, unşpre.
Deja eram convinsă că m-am transformat în cea mai nesimţită fiinţă din galaxie de vreme ce nu-mi aminteam decit de ziua de naştere a maxim două persoane. Deschid ruşinată mailul şi-mi pică fisa. Ăia nouă oameni pînă la 11 habar nu aveam cine sunt, deci de unde naibii să fi ştiut că-i ziua lor? M-am liniştit, m-am uitat la numărul de "prieteni" pe care-l am pe Facebook, am văzut că trece de 450 şi iar m-au apucat palpitaţiile.
283 e o cifră simpatică!
.

Mult mi-a luat dom'le

Azi mi-am dat seama că la 14 ani puneam problemele textual şi habar nu aveam care-i şmecheria în alegerea unui nume de carte. Pe atunci îmi imaginam că romanul "De veghe în lanul de secară" prezintă povestea unui personaj care face întocmai ce spune titlul. Cred chiar că mi-am creat şi-o falsă amintire despre o carte pe care o aveam în bibliotecă şi pe-a cărei copertă era desenat un baiat ce stătea la pîndă într-un lan de cereale. Ciudat rău, vă zic! Am reluat lectura ieri şi recunosc, întîmplările lui Holden Caulfield mi-au plăcut la nebunie. Aproape că regret că nu le-am citit cu zece ani în urmă. 
Acum o înţelg pe biata maică-mea care se plîngea că numai bazaconii citeam. Ei, cu lecturile mele din clasa a 7-a (B) gen , "Vampiri şi vampirim", "Dracula" sau "Profeţiile lui Nostradamus" am să vă plictisesc, poate, cu altă ocazie. .

Ce tragem pe nas de sărbători?

"Medicii din Statele Unite sunt în alertă: tinerii americani au descoperit un nou drog sau, mai bine zis, o noua "plantă etnobotanică". Este vorba de un banal condiment cumpărat din magazin şi folosit adesea în acest sezon. Prizat în cantităţi mari, condimentul poate deveni un drog destul de puternic dar şi o otravă foarte periculoasă." Pseudo-ştirea asta am auzit-o azi în timpul Observatorului de la ora 13.00, pe Antena 1. Există chiar şi un mini-reportaj despre acest nou drog, însă, nu apare nicăieri numele celebrei mirodenii care a băgat spaima în medicii americani. Şi pentru ca acest material mega-interesant să se termine apoteotic, reporterul ne avertizează:"Sfatul medicilor este clar: tinerii să nu se lase tentaţi să prizeze condimentul şi să-l lase acolo unde îi este locul; în mîncărurile gătite de mamele lor". Le-am zis deja alor mei, să nu-i prind iarna asta cu mirodenii prin casă. Dacă  mă pune naiba să trag pe nas susanul de pe sărăţele? Ori…

Adio înghionteală

Translatorii care lucrează pentru Ţuchenberg pare-mi-se că au început să tragă tot mai des la măsea. Oare pot ciupi de unde vreau? Gabriel?!
.

Din memorie

"Cînd ajungem la un pod, îl trecem şi apoi îi dăm foc. Nimic nu arată că am trecut pe acolo, cu excepţia amintirii mirosului de fum şi a presupunerii că, odinioară, ochii noştri au vărsat o lacrimă". (George Bernard Shaw) . 

Frate, ce m-am speriat!

Cred că Pitic avea/ are dreptate. În seara asta, cineva a încercat să-mi spargă contul Facebook. Cineva din Nemţia mai exact. Pfiu, ce sudori m-au trecut cînd am văzut mesajul de la Ţuchenberg! Noroc că mi-am pus drept parolă citatul ăla super lung dintr-unul din episoadele din Criminal Minds...

Angajez bodyguard virtual!
.

Credeam că şti să scrii

.

Tu ce tastă apeşi?

Răspunsul robotului telefonic la un spital de psihiatrie: "Bună ziua, aţi sunat la Clinica de Psihiatrie! Dacă aveţi psihoză obsesiv-convulsivă, apăsaţi tasta 1 pînă la apariţia spasmelor. Dacă aveţi personalitate multiplă, apăsaţi simultan tastele 2 şi 3. Dacă aveţi complexul persecuţiei, stim deja cine sunteţi, ce faceţi în viaţă si ce vreţi de la noi aşa că rămîneţi pe linie pînă cînd vom putea stabili de unde telefonaţi.Dacă suferi de halucinaţii, apăsaţi tasta 4 şi (numai dumneavoastră) veţi vedea un crocodil portocaliu în dreapta.Dacă sunteţi schizofrenic, rugaţi-vă prietenul imaginar să apase tasta 5 pentru dumneavoastră. Dacă sunteţi depresiv, nu contează tasta ce tastă apăsaţi, oricum nu se va schimba nimic, sunteţi un caz pierdut.Dacă sunteţi indecis, lăsaţi un mesaj după semnalul sonor... sau în timpul semnalului... sau după... cum vreţi. Dacă suferiţi de lăcomie patologică, închideţi imediat, apelul se plăteşte şi costă 500 de euro pe secundă. Dacă aveţi stima de sin…

Dacă da, nu vreau să ştiu

Se făcea că era sîmbătă, eram înainte de admiterea la facultate, Italia tocmai pierduse un meci de fotbal iar eu m-am făcut trotilă de necaz. Pe atunci aveam în cap să continui cu artele plastice iar pentru admitere îmi trebuia o mapă cu lucrări de care aveam de gînd să mă apuc după weekendul ăla. Beată şi deprimată fiind, m-am gîndit că nu ar fi rău să cad fix în degetul mare de la mîna dreaptă şi să mi-l rup. Aşa am rămas fără mapă, am ratat admiterea la Arte şi m-am apucat de jurnalism. Dar asta-i cu totul o altă poveste.
Ăla a fost momentul în care am decis că vreau să devin ambidextră însă, nu prea m-am ţinut de treabă. Azi aflu că bine am şi făcut, nu de alta dar cei care scriu cu mîna stîngă cică ar trai (în medie) cu şapte ani mai puţin decît cei care folosesc mîna dreaptă. Vă daţi seama cît de repede ar merli-o un ambidextru în condiţiile astea? Există totuşi veşti bune. Mă rog, o veste bună. Dacă îţi plac partenerii de viaţă ceva mai în vărstă dar îţi este teamă să nu dea co…

Postul despre cadouri

Moş Niciolaie s-a dat pe brazdă şi mi-a adus exact ce-am comandat, pardon, vrut anul ăsta. Puzzle-ul meu de 1.000 de piese a ajuns la subsemnata fix în momentul în care era pe jumătate moartă de plictiseală. Şi nu, chiar n-am fost cuminte anul ce-a trecut!

Later edit: Moş Niciolaie  staics ăghen!


Anul ăsta numai cadouri care nu încap în şoşoni. Dacă ştiam, dădeam comandă de-un Jason Gordon Hewitt!
.

Adio, femeie perfectă!

După aproape patru luni în care nu am putut să mă răstesc la antipaticul de frate-miu, azi dimineaţă am reuşit să lălăi mai mult de jumătate dintr-o piesă.
Pînă la urmă, se pare că cineva nu-si doreşte să fiu o soaţă prea tăcută!
.

Preocupări nocturne

Am observat că muzicienilor le cam place să-şi omoare partenerul de viaţă sau se sinucidă, de dragul artei. În videoclipuri băi, ce săriţi aşa? Mi-am amintit de Toni Braxton cu a ei piesă Un Break My Heart şi nu am putut să nu fac legătura: şi prietena lui Nelly a murit în cel mai recent videoclip al său. Ca să nu mai zic că Ne-Yo s-a aruncat în faţa unei maşini pentru a salva un băieţel de la moarte.

Mă străduiesc de vreo 20 de minute, însă nu-mi vine în minte nici un videoclip de genul ăsta de-al vreunui muzician alb. Call me crazy...
.

A nu ştiu cîta rugăminte

Pentru că toată ziua am umblat prin zăpadă (la Moldova ninge, yuhuuu!), pentru că mă aşteaptă Billy Blanks iar mai apoi toată gaşca din Criminal Minds, azi am chef să postez doar o melodie cu care mi-a făcut cunoştinţă Mut Fuşte  acum mult timp. Aceeaşi rugaminte ca şi pe FB, dacă are cineva (din întîmplare) o variantă mai lungă de patru minute jumate' v-aş fi foarte recunoscătoare :D!


Kings Of Leon - Knocked Up (Wheels & Disco Mix) .

S-o fi citind în zig-zag?

Mă pot obişnui cu multe pe lumea asta, iar cel mai concret exemplu a fost că mi-am învăţat corpul cu ţigările chiar dacă atunci cînd le-am fumat pe primele îmi scuipam plămînii. Alta este însă ideea (nu ştiu cum ajung tot timpul la tutun şi dintr-astea). Cum naiba să mă obişnuiesc cu aşa ceva? De unde şi cum să încep?

.

Necunoscute

Vorbeam recent cu cineva despre faptul că, în ultima vreme, numărul oamenilor implicaţi în relaţii de care sunt evident nemulţumiţi creşte. Sau cel puţin asta se întîmplă în cercul meu de cunoscuţi. Mulţi dintre ei ajung în situaţia în care recunosc că situaţia le displace, dar continuă să rămînă în relaţie invocînd motive precum teama de a-l răni pe celălalt, timpul şi banii investiţi ori obişnuinţa (frica de singurătate).
Ori sunt ei prea laşi, ori sunt eu într-atît de egoistă încît nu aş putea să fac un sacrificiu de genul ăsta pentru cineva la care AM ŢINUT cîndva...
.

O întrebare existenţială

Cele mai întîlnite comentarii referitoare la videoclipurile de pe Youtube (în afară de ăla cu "Adam Lambert e gay") sunt cele legate de Justin Bieber şi VEVO. Că pe Bieber nu-l înghite multă lume mai înţeleg la un anumit nivel (cu toate că nu pricep de ce indiferent de piesa postată pe Youtube, se face imediat trimiterea la puştiul ăsta) dar, care pana mea e faza cu VEVO? De ce suge*?

* există şi alte motive în afară de faptul că de pe VEVO utilizatorii nu mai pot downloada videoclipurile?
.

Dragostea nu durează 3 ani

Şi nu trebuie să citesc o carte cu nume ales strategic pentru a-mi da seama de asta. Dacă ar fi să mă iau după romanul lui Beigbeder, tipul de care m-am îndrăgostit acum mai mult de trei ani şi care la vremea respectivă începea relaţia cu actuala prietenă, ar fi trebuit să se plictisească de ea pînă acum. Sau ea de el. Sau ceva.
Marketing ieftin dom' le, se poate aşa ceva?!
.

Pentru cei neinteresaţi

Am ieşit din sala de cinema amorţită complet - trăi-ţi-ar, filmul a ţinut doo ore şi 25 de minute - dar foarte încîntată de efectele speciale văzute. Poate că-s puţin cam mare pentru Harry Potter dar pe mine m-a distrat teribil partea a şaptea a seriei. Ce am remarcat a fost foptul că Talismanele Morţii nu mai poate fi numit un film pentru copii, la unele faze aducînd cu un horror în toată regula. Ce nu înţeleg eu e de ce Potter nu a fost parolist şi nu apărut pe marile ecrane în varianta 3D. Chiar ţine bagheta aia magică degeaba?


.

Belea de belea

Yahoo Messenger face figuri. La modul că nu pot vedea nici ce scriu eu, nici ce-mi scriu alţii în fereastra aia curată şi luminoasă. Nu-i mare brînză în defintiv, că şi aşa nu mai rulez menta pe Mess în ultima vreme, însă chatul ăla nenorocit e singura modalitate prin care ţin legătura cu mafioţii de peste graniţă şi din ţară. Eu le-am tot zis că există şi alte servicii de mesagerie instant dar nu prea am cu cine să mă înţeleg. Sunt disperată, au devenit paranoici cum că vreau să le trag vreo ţeapa sau ceva, deci am început să mă cam tem pentru siguranţa mea şi-a familiei. Să nu mai vorbesc de faptul că afacerile mi se cam duc la vale deci în curînd nu voi mai avea cu ce să-mi plătesc abonamentul la mobil. Ce, am prepay? În fine!

Menţionez faptul că am încercat toate remediile găsite pe forumuri, am reinstalat Messul de atîtea ori încît m-am plictisit, mi-am scanat sistemul de toţi viruşii posibili. Nimic! Dacă v-aţi confruntat cu aşa ceva, spuneţi-mi vă rog ce model de pistol aţi fol…

Răsturnare de situaţie

În sfirşit i-a murit un pacient lui House (Doamne, ce sadic sună!). Chiar în momentele în care ajunsesem să cred că aşa ceva nu-i posibil (şi că serialul ăsta e chiar absurd), în spitalul în care lucrează antipaticul s-a întîmplat minunea. Repet, nu-i un motiv de bucurie că cineva a dat Ortu' Popii însă...
Cred ca House a început să devină suportabil. Şi nici pe holuri parcă nu mai e atît de întuneric...
.

Una cu pozele din cluburi

Observ că a devenit imperios ca orice club/ bar/ discotecă din deal să aibă pagină Facebook. Nimic ieşit din comun pînă acum, o idee bună în linii mari, orice loc de distracţie trebuie promovat într-un fel sau altul, nu? Măi, şi la secţiunea fotografii vedem sute de poze făcute la diverse evenimente organizate în locaţia cu pricina, foarte puţine dintre acestea fiind însă... instanatnee. Majoritatea par foarte aranjate, aproape studiate în oglindă.
Ce interes aş avea io (ca om care vrea să se distreze) să merg într-un loc în care lumea... stă (sau cel puţin aşa lasă impresia)? Tot ce pot banghi în pozele alea de doi lei artistice sunt indivizi care zîmbesc costipaţi, aşteptînd parcă să treacă momentul în care bliţul le sparge lentilele de contact. Păi io vreau să văd oameni pe boxe, băutură vărsată, sticle-n cap, liniuţe pe mese, lume care se zbînţuie! Bine, exagerez, dar aţi prins ideea. Ni se serveşte în schimb o frumoasă colecţie de haine, ultimele apariţii în materie de fa…

Ok, încercăm altul

M-am apucat de House, că doar aşa-s io, dacă nu mai am biscuiţi trebuie să-i înlocuiesc cu cicolată. Bine recunosc!, de fapt nu mai am sezoane din Gray la care să mă uit iar treaba asta cu episoadele la zi mă omoara psihic, nu alta. Inevitabil am început să fac comparaţii între astea două seriale şi tot ce pot să zic pînă  acum, adică pînă la episodul şase e că... House sucks. Sper să-mi schimb părerea altfel va trebui să găsesc un înlocuitor şi pentru ciocolată. Ce nu înteleg eu e de ce naiba e aşa de întuneric în spitalul în care lucrează House? Şi de ce are în subordine nişte doctori fără personalitate? Dar mai ales, ăia de ce nu fac tîmpenii care să te ţină cu sufletul la gură? De ce asistentele nu au aventuri cu medicii - aventuri care ne-ar distrage atenţia de la cazurile medicale nu exagerat de spectaculoase? De ce ar crede cineva că un medic, oricît de bun ar fi, poate face fiţele pe care le face House?
Repet, sper să intervină ceva mega-interesant pe parcurs, nu de alta dar m-…

Logică treaba (II)

Lovitură grea pentru toate rudele lui Toma Necredinciosul. Cei care nu vroiau să recunoască nici arşi c-un fier încins că Maşina Timpului există, ar face bine să se aşeze într-un colţ pe nişte coji de nuci. Cercetătorii pailandezi au găsit dovada clară a existenţei acestei invenţii. Iată cum un actor născut în 1982 se poate face cunoscut pentru un film din 1963. Ba mai mult, se poate întoarce în prezent unde le suflă vreo 11 premii altor colegi de breaslă. Ceva mai senzaţional de atît nici la nu cred că OTV nu găseam!

.

De asta le zice horror?

"Portiera şoferului fusese îndoită, dar Reuss reuşi să o deschidă tragînd de ea cu ambele mîini. Se aplecă înăuntru şi desfăcu centura de siguranţă, avînd de gînd să verifice actele de identitate. Întindea mîna spre haină, cînd observă că mortul purta cămaşă şi cămaşa făcea valurele, chiar deasupra cataramei de la curea. Făcea valurele... şi se umfla. Pete de sînge începură să înflorească acolo aidoma unor trandafiri siniştri. - Ce Hristos? Întinse mîna, prinse cămaşa mortului şi o trase în sus. Will Reuss se uita - şi striga. Deasupra buricului lui Halston, o gaură neregulată fusese făcuta cu ghearele în carne. Din ea se uită faţa alb cu negru, mînjită de sînge, a unei pisici, cu ochi mari şi privire intensă."
                                                                                         "Stephen King - La Asfinţit"
Care a fost ultima carte ce v-a ţinut treji o vreme, după ce s-au stins luminile?
.

Hai la mulţi ani!

Da! Trebuie să recunosc faţă de Alinutza că aseară a avut dreptate. Fix acum un an în Reştibucu era o vreme de tot căcatul, nicidecum însorită aşa cum aş fi insinuat. Ai mei încă nu-mi aduseseră toate bagajele (ce includeau şi hainele groase), la serviciu încă spuneam gluma cu geaca mea de iarnă, în fine...
Îmi amintesc toate astea pentru că pe 17 noiembire 2009 m-am lăsat de fumat. Se zice că nu ai renunţat de tot la gest dacă reţii ca un obsedat (în cazul meu, o obsedată) ziua respectivă, însă eu am căutat-o în arhiva Messenger-ului din pură curiozitate. Nu-i ca şi cum am încercuit-o în calendar, no? Atunci am tras din ultima ţigară şi ţin minte că a avut gust de burete de vase îmbîcsit. Ei bine, nu ştiu dacă exact gustul ăla îl veţi simţi în cazul în care vă va macina curiozitatea şi veţi băga dinţii în buretele din bucătăria personală. Cert e că aia a fost conexiunea pe care a făcut-o creierul meu la vremea respectivă. Ploua cu butoiul, era frig, iar eu fumam afară, în curte, de ru…

Aleg metoda asta

.

Booon

Bine, bine, recunosc! E posibil să fi rîs de ăia care tot vin la sală şi îşi scapă greutăţile peste picioare în timp ce se admiră în oglindă cît de secsi şi puternici este ei...

Dar să-mi sparg nasul pentru atîta lucru? Pitic, m-ai injurat?!
.

Bance, că vin cîte trei

Moderatorul unui site cu iubita în dormitor:  M:- Dragă vreau să facem dragoste în noaptea asta... I: - Mă doare capul.  M: (o palmă peste bot). I: - Ce-a fost asta?!  M: - Warn pentru OFF Topic!

FBI-ul, CIA-ul şi LAPD-ul participă la un test. S-a luat un iepure şi s-a băgat într-o pădure iar oamenii legii trebuiau să-l găsească.
Intră CIA-ul, trec două luni, informatori, urmăriri, înregistrări... nimic! Concluzia: iepurele nu există.
Intră FBI-ul, trec 3 săptămîni, poliţişti sub acoperire, iar urmăriri, nimic! În final intră în pădure, omoară toate animalele şi incendiază totul. Oricum, asta merita iepurele ăla.
În sfîrşit, intră cei de la LAPD. După 2 ore, ies cu un urs bătut măr, care urla: "O.k, O.k, sunt un iepure!"

James Bond la Moscova. Intră într-un bar şi se prezintă barmanului: -I'm Bond... James Bond.
Barmanul răspunde:
-I'm Gay... Serghey.
.

About Facebook (for dummies)

Recunosc, a fost destul de ciudat să mă conectez pe Facebook după ce am văzut The Social Network. Mă simţeam de parcă abia urmărisem episodul din How It's Made - Doughnuts, şi-n tot timpul în care statusem cu ochii lipiţi de teve m-am îndopat cu gogoşi. Deosebirea era că Facebook nu-mi provoaca dureri stomacale şi nici nu mă făcea să arăt ca o balenă *.
* condiţiile ar fi: să nu pui botul la toate tîmpeniile pe care le vezi scrise online - aşa eviţi să faci ulcer; să nu stai non-stop în faţa P.C-ului - aşa eviţi să te transformi într-o balenă. 
.

Schema 1

se cumpară cît mai multă apă minerală; se downloadează (aproape) toate albumele Budhha Bar; se trece la trebă.Dacă schema 1 nu funcţioneză mă vad nevoită să chem întăriri. Staţi pe lîngă telefoane. 
.

În sfîrşit un film bun

Deşi a fost puţin plictisitor pe alocuri, m-a ţinut lipită de monitor chiar dacă nu mi-am dat seama exact de ce nu mi-am căutat altceva de făcut. Presărat cu replici bine alese (foarte multe dintre ele licenţioase), filmul satirizează politica internă şi politica externă ale Guvernului Marii Britanii şi ale Guvernului Statelor Unite ale Americii, în legătură cu începerea unui nou război în Orientul Mijlociu. Ministrul britanic face o gafă şi declară mass-mediei că razboiul este inevitabil, aruncă guvernul ţării sale într-o stare de haos şi de aici se declanşează o cascadă de situaţii stupide.
.

Anu' ăsta au bătut recordul

Acum vreo două săptămîni mă prefac că am treabă în Metro. Cînd ajung acolo, ce-mi văd ochii fix la intrare? Brazi de Crăciun + toate ornamentele aferente destrăbălarii vizuale ce urmează în sezonul rece. M-am uitat pe calendar, am văzut că-i octombrie, mi-am făcut trei cruci şi-am plecat mai departe.
Pe asta însă nu pot s-o mai îndur: azi am văzut bomboane de pom într-un supermarket. Dacă erau dintr-alea de ciocolată, poate gustam gluma şi-mi cumpăram şi io o cutie. Dar nu dom' le!

Propun o peţitie pentru scoatere din magazine a bombonelor de pom cu glazură dintr-aia colorată, cu gust ieftin!
.

Nat tu penic

Te afli în situaţia în care abia ai cunoscut pe cineva dar, evident, ai uitat aproape instantaneu ce nume a scos pe gură individul/ individa? Nu ştii cum de aţi ajuns să beţi cot la cot toată noaptea iar acum sunteţi la faza în care trebuie să faceţi schimb de numere de telefon? Ce-i de făcut pentru a nu te da de gol că habar nu ai cu cine stai de vorbă? Scoţi telefonul, aştepţi să ţi se dicteaze numărul apoi îţi cauţi prin buzunar cea mai serioasă faţă pe care o ai şi întrebi:
- Cum preferi să te trec în agendă?

Funcţionează în 99% dintre cazuri*.
* asta dacă nu cumva înainte de-a ajunge la secvenţa cu schimbul de numere aţi făcut mai multe decît să beţi toată noaptea cot la cot şi era musai să-i ţii minte numele. 
.

Deci Universul cîntă

Făcătură sau nu, cert este că muzica Jupiterului sună cam foarte ciudat. Aşa numitele "voci electromagnetice" au fost captate de satelitul Voyager şi prelucrate de către cei de la NASA, special pentru urechile unor muritori de rînd ca noi. O explicaţie mai detaliată a fenomenului găsiţi aici.
.

Sus-jos, da' mai ho!

Pînă acum m-am tot luat la trîntă cu diferie puzzle-uri. Credeam că am descoperit ce înseamnă isteria în momentul în care l-am dus la capăt pe unul de 1.000 de piese daaar... se pare ca m-am înşelat. Isteria am descoperit-o în seara asta cînd mi-am adus aminte de unul dintre jocurile ce mi-au marcat copilăria. Adică m-am tras mult de urechi cu frate'miu/ ne-am furat pionii şi zarurile reciproc/ ne-am băgat degetele în ochi din cauza lui. Vorbesc despre preistoricul "Sus-Jos!".

Ştiu că mai erau două exploatate la maxim, "Nu te supăra frate" şi "Piticot", jocuri care spre suprinderea mea, am observat că acum le găseşti (şi) în varianta online. Nu ştiu ce farmec or avea de vreme ce nu poţi arunca zarul sau înghiţi pionii dar mă rog, trăim în era tehnologiei. Drept urmare, mîine intenţionez să caut şi să cumpăr varianta originală "Sus-Jos!". Dacă s-o mai găsi.Voi cu ce jocuri de genul ăsta v-aţi pierdut zilele/ noţile cînd P.C-ul nu era încă în t…

Logică treaba

Schimbă frate reţeaua

Nu există horror fără expirata celebra fază în care unul dintre personajele ce urmează să dea ortu' popii încearcă să sune pe cineva, în speranţa că va scăpa din unghiile făcute la salon ale Morţii. Voi încercui în calendar ziua/ noaptea în care voi vedea că telefonul respectiv va suna şi nu se va împiedica de o banală lipsă de semnal/ descărcare a bateriei/ tăiere a cablului. Băi, ăla va fi cel mai bun horror văzut chiar dacă restul filmului va da pe din lături de clişee obosite.
Pînă atunci însă, condoleanţele mele personajelor care continuă să crape din cauză că aştia cu telefonia lor mobilă n-au avut bani de mai multe relee.

20 de întrebări nu chiar imposibile

Nu mă dau în lături de la lepşe deci n-am să fiu antipatică să o sar fix pe asta luată de la Envi. Aşadar, să purcedem:
1 . Esti într-o situaţie unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilinţă şi Bătaie. Tu ce alegi şi de ce?
Umilinţă. Îmi place să cred că mă descurc mai bine cu "violenţa" psihică decît cu cea fizică (am osele fragile). 
2. 3+4= 5 este posibil? 
Nu. Dar dacă există vreo şmecherie care face posibil rezultatul ăsta, aş vrea s-o aflu. Aş putea economisii foarte mulţi bani la şoping.
3. Dacă cineva mîine îţi pune pe masă 1 milion de euro şi îţi spune să omori pe cel mai bun prieten/ă, ai face-o? 
N-aş putea omorî nici un străin pentru banii ăştia, darămite un prieten? Dar cunosc pe cineva care poate fi plătit să o facă în locul meu.
4. Spui întotdeauna adevărul?
As minţi să spun că da.
5. Eşti la un pas să îţi realizezi cel mai mare vis al tău. Pentru a reuşi trebuie să faci un compromis pe care în mod normal nu l-ai face. De reţinut e că de nu …

Locul ăsta e real

Lençóis Maranhenses (care în traducere înseamnă „cearşafurile din Maranhão") este un deşert de poveste aflat în nord-estul Braziliei. Declarat parc naţional, el se întinde pe o suprafaţă de 1.550 kilometri pătraţi şi pare rupt dintr-un film al genului S.F. Mai multe informaţii legate de dunele de nisip alb aşa cum nu s-a mai văzut niciunde pe Terra găsiţi AICI.

Apropo de ideea de ieri

Ce-am făcut în timpul primului vis lucid pe care l-am avut? M-am chinuit să-mi salvez toţi tenişii în timp ce o ceaţă suspectă mi-a cuprins apartamentul din Reştibucu.

Se pare că nici în somn nu  mă pot abţine, deci tre' să trec urgent la fapte.

Trei filme pe care să adormi

The Lodger e povestea fără cap şi fără coadă a unui ucigaş în serie ce îl imită pe Jack Spintecătorul. Regizorul s-a gîndit că ar fi interesant să lase impresia că orice personaj din film e un potenţial suspect. Greşit. Pînă l-au prins pe adevăratul făptaş m-am plictisit şi am pierdut firul acţiunii. Chiar aşa, cine era criminalul?;I Hope They Serve Beer In Hell. Nu ştiu cum de m-am putut uita la un film cu un nume atît de lung. Oricum, dacă vreţi să vedeţi încă o poveste gen "petrecerea burlacilor ce se tranformă în ceva de-a dreptul eronat (din punctul de vedere al miresei)", vi-l recomand. Not!;He's Just Not That Into You. O peliculă cu multe nume mari ce a început promiţător dar care s-a terminat banal. Mai pe scurt, la fel ca orice comedie romantică. Se pare că americanii nu prea înghit finalurile realiste.Am nevoie de un horror îngrozitor... de bun.

Ochei, cum ar veni

Pentru că azi sunt fine. Pentru că nu-mi vine să iau pe nimeni peste picioare, ceea ce e o premieră în cazul meu. Dar mai ales pentru că niciodată pînă acum un costum nu a arătat atît de bine cum arată pe Joseph Gordon-Levitt (cine a văzut Inception poate să-mi dea dreptate). Mi-a venit o idee.

Poate nu-i de vină filmul

Ăsta-i filmul pe care l-am început de trei ori pînă acum şi de fiecare dată am adormit. Fire pasionată de orice subiect ce implică şi un atentat aş dormi, pardon, dori din tot sufletul să-l duc pînă la capăt. Ceaiul verde însă nu pare să mă ajute să ţin ochii deschişi. Cei care l-au văzut (dacă l-a văzut careva) şi au timp să risipească, să-mi spună dacă merită să beau cafea deşi mi-a fost interzisă. Mulţumiri mai mult decît anticipate.

Aventuri în Ţara Piticilor

De regulă părinţii nu fac nici un fel de modificare prin camerele odraslelor proaspăt plecate de acasă. Nu modifică absolut nimic un an, doi, trei, cinci, în speranţa că aceleaşi odrasle rătăcitoare se vor întoarce acasă brusc şi vor vrea să găsească lucrurile exact aşa cum le-au lăsat.
În cazul meu, ziua întoarcerii a fost 9 ani mai tîrziu. După aproape un deceniu mi-am dat seama că mobila e imposibil de neîncăpătoare. Mai ales dacă într-un an de zile petrecut în Reştibucu am adunat de cinci ori mai multe obiecte decît cele pe care le aveam în prima zi în care m-am mutat în marele oraş.
No Diacritice Land s-a transformat în Diacritice Land, deci de acum ne auzim de aici. Asta dacă mai termin vreodată cu depachetatul.

Run like hell

Da sau nu?

Slabe şanse (zic eu) să fiu paranoică dar va întreb şi pe voi, poate-mi dispare îndoiala. Mi se pare mie sau muzica din mall-uri te îndeamnă la cumpărături? Şi cînd spun cumpărături mă refer la a da banii pe chestii de care poate că nu ai nevoie dar pe care simţi nevoia nebună de-a le lua acasă.
Dacă mai fac şi-o paralelă gen spălarea creierelor o să ziceţi că-s nebună, deci mă întorc la serialul meu.

Am nevoie de...

Pentru că fix acum îmi vine să strîng pe cineva de gît!

Par, că alea impare s-au terminat

M-am trezit cu un ceas strain în casă. E negru şi-i de firmă, dar nu-i bai, îi schimb cureaua în caz logo-ul ăla bate prea tare la ochi. Dacă-i pe biroul meu înseamnă că rămîne la mine, nu contează că acum două zile stătea cuminte pe mîna unui coleg de serviciu. Fost. Mă rog. Am dedus că-i ca cadou (în gînd m-am rugat să nu mă fi apucat de furat chestii).
Azi am avut chef să mănînc pîine veche. Asta ca să meargă cu mahmureala şi durerea de cap pe care le experimentez acum. Am fost la Mega Image, am cautat cea mai tare pită cu putinţă, am intrat cu emoţie în bucătărie şi-am izbit-o de masă. Au sărit bucaţi din ea, vreo trei aşa. Atunci mi-am dat seama că pusesm mîna pe cea mai veche pîine din lume. Nici nu pot să mă gîndesc la valoarea pe care o va căpăta în cîţiva ani... Am stat sprijinită de frigider şi-am ronţăit cea-mai-veche-pită-din-lume meditînd la cit de gospodină pot fi uneori. Azi pînă şi eu m-am mirat de cît de bine nu ştiu să gătesc.

Bine, am semnat demisia

Filmele rămîn filme. Nu te muţi într-un oraş străin în speranţa că rănile de pe urma vreunei relaţii eşuate se vor vindeca. Nu te îndrăgosteşti de tipul cu care dai nas în nas în fiecare dimineaţă în tramvaiul pe care-l iei în drum spre serviciu. Şi-n nici un caz nu-ţi găseşti un job de vis la vreo revistă pe care-o citeai de cînd erai mică. Nu ai super colegi de apartament şi nici nu-ţi faci mulţi prieteni pe care-i poţi numi cu adevărat prieteni. Filmele au rămas filme. Pentru că singurul lucru cu adevărat bun pe care l-am facut în ultimul an a fost să mă las de fumat. 
Acum am să ies pe uşa aceea şi-am să mai intru o dată, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Aşteapta-mă căci nu ştiu cît timp o să-mi petrec în hol aranjîndu-mi hainele şi căutîndu-mi zimbetul de primă impresie. Or să-mi lipsească.


Moby - At Least We Tried
"Oh my baby, don't cry
Oh my babe, just say goodbye
Oh now baby, don't cry
Oh my babe, at least we tried
..."

Mi-a tremurat pixu'

Nici azi nu mi-am semnat demisia. Mîine nu mai am nici un motiv s-o dau cotită, chiar dacă îndoielile au început să-mi facă ochi dulci încă de azi de la amiază. Să fiu pe vreo post de conducere cred c-aş face atacuri de panică la fiecare decizie majoră pe care ar trebui s-o iau. Pfff!

Bine, glumeam

Traiască Google Images cu toata familia lui numeroasă. Am găsit blestematul ăsta de template după ce-am transpirat două săptămîni scotocind Internetul. Ştii cum e omul însă, cînd pune mîna pe ceva începe să strîmbe din nas şi să dea ochii peste cap a figuri. Aşa-s şi eu acum; dacă ma uit mai atentă la template-ul ăsta văd nu-i pe trei coloane, că nu pot să-i umblu sub capotă, să reglez o culoare, un font, să-i bag o bulină pe unde am chef.
Ce tot zic, ai dont cher. Are palmieri, are soare, are apă, Doamne ce-l iubesc! Mîine treaba cu blogroll-ul, dimineaţă avem uzină!


Later edit: băăăi, are buline. Clar, ne luăm!

Cîte drăcii mai sunt

Tratament psihologic pentru a ieşi din şoc şi a-mi putea accepta noua voce? În cazul în care vrei să-mi demonstrezi că am luat-o pe-un drum eronat să ştii că ai un mod tare ciudat de-a face asta!

P.S: Dacă nu-mi găsesc urgent un template vesel cred că mă deprim.

Probleme cu memoria?

Acum m-am convins, rasa umană are (pe bună dreptate) o existenţă horror. Nu mulţi sunt cei care pot rezista unor încercări disperate de a-şi aminti nenorocita aia de zi din septembrie. Să nu mai vorbesc de adresa web a Youtube-ului sau mai rău, de tehnica "fă-ţi inima să se simtă ca o mănuşă".

Cam aşa arată...

3:04

Cînd lucrurile nu mai merg nici să le stropeşti cu tămîie, băgăm replica aia ieftină cu "totul se întîmplă pentru un motiv". Ce căcat mai e şi ăsta?Am obosit, mă retrag.

Nu pot scăpa de-un negru

Ce-am avut şi ce-am pierdut. Caut un template cu palmieri. A mai fost, nu mai este, parcă l-a înghiţit Internetul. Sunt tristă pentru că nu pot scăpa de întunericul asta de pe blog. Dacă azi nu-mi (re)găsesc copacii cu moţ mă apuc să mi-i desenez cu markerul.

Unul cu evrei

Isaac evreul se află pe patul de moarte şi începe să-şi cheme membrii familiei: - Sara, nevasta mea, eşti aici, lîngă mine în ultimele mele clipe de viaţă? - Da soţul meu, aici sunt, lîngă tine... - Jonas, fiule, şi tu eşti lîngă mine? - Da tata, aici sunt... - Abraham, fraţiorul meu, şi tu? - Da, fratele meu drag, şi eu sunt aici lîngă tine. - ATUNCI CINE DRACU’ ARE GRIJĂ DE MAGAZIN?!!

Nu-i cum vreau eu

vorba unui cunoscut, dacă mai slăbesc mult o să încetez să mai exist;încep să mă trezesc tot mai devreme. Azi dimineaţă am bătut recordul cu incredibil de matinala oră 5:00. În curînd nu va mai fi nevoie să mă duc la culcare;numărul vizitelor la doctor bate să-l depăşească pe cel al filmelor văzute. Şi mă uit la al dracului de multe filme. Pfff!

Eclipsă mintală la nivel naţional

Noroc cu cicolata ROM şi cu aşa zisa campanie de rebranding, altfel nu s-ar mai fi trezit niciodată patriotismul în noi. Reacţia internauţilor (şi nu numai) care se isterizau de parcă dăduse Băsescu ordin să se înlocuiască Arcul de Triumf cu o copie după Statuia Libertăţii m-a amuzat teribil. Nu s-ar fi agitat romanul pentru ceva care-l afectează în mod direct dar era tare suparat, săracul, pentru că-i furaseră aştia ambalajul de la ciocolată. Care ciocolată dacă e să mă întrebaţi pe mine, n-o mănînc foarte des nici cu steagul pe ea. De ce? Pentru că mi se pare un produs medicru!

Îmi creşte inima gîndindu-ma că acum e linişte în casele oamenilor care au aflat că în final totul a fost o glumă proastă (a cîta pe anul ăsta?). Românii se pot întoarce fără grijă la ocupaţia lor de bază, spartul seminţelor... ROM-ul a rămas la ei. Asta pînă la următoarea acţiune din ciclul "Hai să ne-agităm degeaba!".

M-am îndrăgostit

Nu vă duceţi niciodată la culcare ascultînd Burial. Dacă faceţi totuşi lucrul ăsta, nu alegeţi sub nici o formă albumul lansat în 2006. După trei ore de somn m-am trezit cu creierul întors pe dos. Damn, ce fel de drog e ăsta?!


Burial - Near Dark

Doar făcea prezenţa

Ziua în care Facebook nu a vrut să-mi spună de fapt nimic.

De azi sunt antisocială

Mă, ce-oi fi avînd de mă iau de toată lumea în ultimele zile?! Am plecat să dezleg misterul. Dacă nu mă întorc pînă luni, anuntaţi pe careva de la serviciu că n-am intrat în medical (IAR), aşa cum ameninţam miercuri deci nu trebuie să mă mai plătească nimeni pentru zilele de absenţă.
Da, ăsta e un task. De fapt e un ordin!

Pur interes

Mi-am găsit căţelul. Am zis că ăsta e un lucru foarte bun iar lucrurile bune trebuie sărbătorite (zic şi eu, aşa am văzut prin filme). Am făcut ordine, am băut apa plată (în condiţiile în care nu pun în gură aşa ceva decît dacă mă aflu în deşert şi nu găsesc nici o oază cu apă carbogazoasă), mi-am aranjat pînă şi patul (ăla de n-am chef niciodată să-l fac la şase jumate dimineaţa). Pentru ce? Ca să-l întorc pe dos cîteva ore mai tîrziu? C' mon!
E plin de nasturi prin casă iar mîine (adică azi) tre' să mă trezesc cu noapte în cap pentru că mă duc să mă bat cu chinezii. Offf, ce nu-mi place să fac patul după-amiaza. Te îndeamnă la somn! Şi la promisiuni făcute din obligaţie!

Aşa-s io, superficială

Am ieşit din criză, m-am apucat de lucruri ciudate, am găsit muzică mişto... dar despre toate astea într-un post viitor (momentan trebuie să stau degeaba).Pînă una alta, o piesă ce nu face parte din categoria "celor bune descoperite recent" dar care mă încîntă fix acum (mîine nu se ştie):


Sia - Buttons (Markus Schulz Coldharbour Remix)

(A little bit) later edit: unele guri vorbesc (că doar de asta le-a lăsat God pe Pământ) despre faptul c-ar fi prea mult negru pe-al meu blog. Chiar este?

M-am nevrozat, gata!

Poze mişto n-am, melodii faine nu am mai găsit de ieri şi pînă azi... aşa că am să vă las să vorbiţi între voi şi să vă înţelegeţi separat. Asta pînă mîine cînd sper c-am să ies din criză.

Cineva mă iubeşte

Munca cu hîrţoagele e sadic de plictisitoare. Însă e aşa de bine să nu te frece nimeni la cap reamintindu-ţi constant de targetul lunar pe care nu l-ai mai atins de atît de muuult timp.
În sfîrşit putem vorbi de colegi de scîrbiciu drăguţi  :D.

Trei lucruri...

... aflate pe "to do list"-ul personal la începutul fiecărei zile dar pe care nu le duc la îndeplinire: să-mi caut cartela ce-mi permite accesul în clădirea în care lucrez;să-mi cumpăr baterii pentru ceasurile de mînă;să mut odorizantul de cameră (cu senzor de mişcare) din faţa oglinzii pentru că-n fiecare dimineaţă îmi pufăie în gură/ între ochi/ în cana cu ceai.

Drepturi de autor ciu-ciu

Pentru că astăzi mi-am făcut curat în telefon şi-am dat peste cinevatare simpatic... vă prezint o gagică pe care o foarte îndrăgesc. Ea e Ştuţii!

Vă miră?

Pe lîngă virusul gripal (cu care dacă nu v-aţi întîlnit pînă acum fiţi siguri că veţi da nas în nas foarte curînd) a început, mai nou, să circule un virus cu manifestări cel puţin bizare. Se pare că acesta le determină pe fete să petreacă mai mult timp în bucătărie. Şi cînd spun mai mult timp mă refer la ore tîrzii gen unu, două, chiar trei dimineaţa.
De vină pentru răspîndirea acestui virus sunt temperaturile scăzute din ultimele zile. Se pare că frigul le-a determinat pe gospodinele lu' Peşte să stea mai mult pe lîngă aragaz... pentru a se încălzi!

Ce vă strîng de gît!

Majoritatea dintre voi ştiţi (trebuie să ştiţi pentru că numai din cauza asta mă plîng) că-n urma operaţiei de tiroidă suferite recent, corzile mele vocale de pe parte stîngă s-au gîndit c-ar fi mai bine să ma ignore şi să se ducă la culcare. Că sper să nu fie vorba despre somnul cel veşnic asta e altă poveste...

Ideea este că de cînd cu tăietura ninja sunt cea mai liniştită muiere din familia Bogdan. Nu tu vorbărie multă şi degeaba, nu tu ţipete, nu tu cîntat sub duş. Pesemne că voi fi o nevastă tare calmă dacă lucrurile nu se vor schimba. Gurile rele ale colegilor de serviciu (care sper că vor scăpa de mine în curînd) spun că din vechea Silvie a rămas doar "un suflet mare cu o gura mică". Un compliment gratuit făcut pesemne de teama zilelor în care-mi va reveni vocea şi mă voi apuca iarăşi de zbierat la ei.

Aşadar şi prin urmare, de azi m-am înscris la nişte cursuri de tortură prin telepatie în cadrul Universităţii "Şpriţu' Hamlet"!

Care-i cel mai rău mod de-a muri?

O peliculă nu incredibil de proastă, de departe bună dar care mie mi-a captat atenţia. A primit un plus pentru faptul că nu mi-am putut da seama cine va trăi/ muri decît abia în final - deci nu pot spune că acţiunea a fost exagerat de previzibilă. Încă o dovadă că poţi face un film din aproape orice.

Despre metrouri şi ciobani

Nu înţeleg cum naibii poţi să: mănînci în metrou tot felul de chestii care put (pufuleţii cu aromă de brînză sunt un caz fericit) deşi e înghesuială iar călătorii se sufocă (deja) reciproc; ieşi din acelaşi metrou şi să te apuci de scuipat peste tot;începi să arunci pe unde apuci ambalajele de la pufuleţii/ snacks-urile pe care le-ai mîncat pînă să cobori.

Îmi plînge stomacul eco

Primul suc băut după ce am făcut o pauză de vreo cîteva luni (cînd fumam şi aveam draci îmi aprindeam o ţigară; acum că m-am lasat, ori îmi cumpăr ceva gen fast-food ori beau vreo chestie acidulată).
Jur că mă doare stomacul şi n-am apucat să dau pe gît nici măcar un pahar din bidonul de doi litri. Aveam o părere mai bună despre aşa-zisul suc de fructe. Nu-i nimic, îl torn la flori!

Vorba aia cu life sucks

Cariera mea de centralistă luat sfîrşit fix în momentele în care eram în plină ascensiune. Aşadar, nu-mi rămîne decît să mă apuc de învăţat franceza ori de sperat că Anglia se va transforma peste noapte într-o ţară tropicală. Muzica!

Bisul bisului

Azi toţi bloggerii care au fost la concertul celor de la Morcheeba vor scrie despre el. Vor comenta întocmai de parcă ar fi fost vorba despre alegerile parlamentare, scăderea salariilor cu 25% ori protestele sindicaliştilor. Se va scrie pentru că au fost nemaipomeniţi - pe mine (care sunt la prima întîlnire live cu englezii) m-au cucerit definitiv.

Data viitoare, bilete la lojă, pentru zbînţuială maximă!

Decizia de la miezul nopţii. Aproape.

A început să-mi placă să trag chiulul la serviciu (sper că şefii nu mi-au descoperit încă blogul). L-am tras săptămîna trecută, l-am tras azi, am să-l trag şi mîine (fără a avea însă vreo legătură cu protestele sindicaliştilor). Maică' mea zice că-i ok şi că mă pot întoarce oricînd în Pailanda unde mă pot reapuca de plantat bostani. Uat tu ciuz, uat tu ciuz?!


Şi da, bostan e un regionalism (asta pentru că o văzusem deja pe Alinutza care-şi ridică sprînceana de bucureşteancă)!

Revelaţia de duminică

Cele mai enervante semne pe care mi le poate trimite God sunt coincidenţele. Multe şi din toate direcţiile. Inevitabil, mă întreb dacă nu cumva au fost timpul acolo însă am fost mult prea ocupată pentru a le vedea.
Băi, să auzi din gura unui doctor cuvintele "ai scăpat" (chiar dacă-s urmate de-un bine subliniat "deocamdată") poate fi mai frumos decît să asculţi o declaraţie de dragoste! 
Doamnelor, domnilor, Morcheeba:

Recipe For Disaster