1/30/10

Următoarea pe listă (II)

                     
De AICI.

Bancul de dimineaţă

Te afli într-o cameră cu un crocodil, un leu  şi un manelist. Ai un pistol cu două gloanţe. 

Î: Ce faci?



                                                                          suspansul                                                                                             



R: Îl împuşti pe manelist de două ori.

Nu mă mut

Am căutat un tort galben de mi-a ieşit pe ochiul minţii. Acum că l-am găsit, pot să-i urez blogului un impăcat "la mulţi ani de 800 de postări!". Şi-am să dorm dublu-liniştită avînd în vedere că-n seara asta mi-am luat o piatră de pe inimă şi vreo două de pe rinichi :D.

1/28/10

Ce-mi mai fată mintea

De cîteva zile, Ţiţi, că despre ea este vorba:
  • se specializează în alergatul pe gheaţă după autobuz. Nu are nici o trîntă la activ.
  • participă la Campionatul de Ţinut Spatele Drept timp de 8 ore cîte le freacă la serviciu.
  • s-a apucat de citit o carte din cauza (deşi în timp s-ar putea transforma în "datorită") căreia are numai revelaţii monstruoase. Mai multe detalii pe parcursul secolului în curs. Nu, nici măcar numele cărţii nu vi-l spune.

1/27/10

Miercurea sunt cîrcotaşă

No, mă scuzaţi pentru poza asta de arată ca fiind făcută între două metrouri. Coincidenţă sau nu, am comis-o între Victoriei şi Aviatorilor (că acolo dau peste ea în fiecare zi în drum spre scîrbiciu).



Nu mi-au plăcut niciodată spoturile de la Lipton în mod deosbit. Din contră, mă cam enervau cu alergătura aia continuă pe plantaţiile de ceai cînd verde, cind negru, cînd roşu şi ce culori or mai fi.

Ideea acestui print (special creat pentru noul Lipton Temptation - Summer Fruits, da?!) am înţeles-o într-o oarecare măsură. Chiar şi aşa, nu trece zi în care să nu-l văd şi-n care să nu mă gîndesc la faptul că nu mi-ar placea de nici o culoare să găsesc în cana mea cu ceai o căprioară (dacă e Bambi e şi mai grav), o veveriţă sau o broască. Sau mai rău, o ceşcuţă - habar n-am de ce dar dezvolt o alergie foarte violentă la porţelan*.

steluţa verde = dacă mă înec cu ceai în timp ce-l beau dintr-o ceaşcă de porţelan, ţi-o dau de cap.

1/26/10

Ţiţi (se) întreabă

  • Crema de noapte ştie cînd e noapte? 
  • Şi dacă ştie, ce se întîmplă atunci cînd o aplici ziua? 
  • Nu-şi mai face efectul?
(Întrebări absolut cretine dar justificate în sinea lor - şi a mea :D. Nu am înţeles niciodată de ce în momentul în care foloseam în timpul zilei vreo cremă dintr-asta nocturnă, personajele feminine din jurul meu începeau să urle că: "bă, ai înnebunit, aia e de noapte bă!").

    1/25/10

    Să mi-o schimb, să nu mi-o schimb?

    Bine, dacă altfel nu se poate am zis să supunem la vot. Voi credeţi că ar trebui să-mi schimb tonul de apel pentru mesajele primite? Care este:



    Sonerie Belea De Belea, Ha!

    Deci mi se pare foarte simpatică. Colegă' mea însă spune că-i stres maCSim. Ce contează dacă primesc 1000 şi 100 de mesaje pe zi/ noapte şi soneria asta te scoală (nu te trezeşte) din morţi? Nu contează, ştiam eu. Deci?

    Erik Johansson şi perele de aur

    Pentru că un desktop cu palmieri şi nisip nu mă împiedică să mi-l aglomerez cu tot felul de pictograme inutile (din contră, parcă mai tare mă îndeamnă la destrăbălare virtuală), m-am gîndit să schimb placa. Păstrăm doar apa (pentru culoarea albastră, cine ştie cunoaşte). And that's how my new desktop looks like.



                                                              De AICI.

    1/24/10

    Tu dă Havaii

    O discuţie virtuală, între două fete care nu au nici un fel de personalitate (a se observa cît de uşor se influenţează una pe cealaltă). Dicriticele sunt de la mine, recunosc.


    "Ţiţi: fată mă fac stewardesă
    Ţiţi: vreau să văd elefanţi, girafe and shit
    Alinutza: fată vreau şi eu să mă fac!
    Alinutza: hai să facem ceva

    (...)

    Ţiţi: bine
    Ţiti: deci ne facem stuardeze
    Alinutza: dap
    Alinutza: ce tre' să facem?
    Alinutza: gioco di mano?
    Alinutza: =))
    Ţiţi: nu
    Ţiţi: tre' să fim secsi tot timpul
    Ţiţi: şi să nu ne fie frică de înălţime
    Alinutza: aaaaa...
    Ţiţi: să putem înota 75 de metri cu hainele pe noi
    Ţiţi: şi să şi aplicăm la un job pentru aşa ceva...".

    De ce nu, nu?

    1/21/10

    Ţiţi+Ugg=Love

    Ce au foarte multe fete şi-i naşpa? Nu herpes ci brandul Ugg. Sau mă rog, imitaţia acestuia. Spuneam cîndva că urăsc aceste cizme pentru două simple motive: arată total nefeminin plus că gagicile au ajuns să le poarte pînă le cade talpa.

    Mai spuneam însa şi că trec printr-o perioadă a deciziilor inutile. Şi cum nu am găsit nici o Ugg-eriţă care să-mi împrumute cizmele ei fabuloase pentru a testa senzaţia de-a încălţa aşa ceva... m-am decis să-mi iau o pereche. Mîine. Da!

    Doamne ajută să găsesc mov (că la galbene nu îndrăznesc să visez) pentru ca experienţa mega-tare să fie garantată. O sa fie triple shity: o dată pentru cizme, a doua oară pentru culoare şi-a treia oară pentru expresia aia cretină de mai sus.

    Succesuri. Y-haaa!

    Cum stăteam şi mă gîndeam

    Sunt la o singură postare trei postări dinstanţă de 800 şi nu cred c-am să mă mut definitiv pe blogul lu' Ţiţi. Tot ce pot să fac e să-mi schimb adresa de e-mail şi să sper că de data asta să mă ţină. Ideea mi se pare una bună avînd în vedere că ma aflu în perioada deciziilor absolut inutile... plus de asta nu o să mă mai întrebe nimeni ce înseamnă "uaic" din coada vechii adrese iar eu nu am să mai zic placă ai lungă cu "universitatea-alexandru-ioan-cuza".

    O să-mi fie destul de aiurea pînă am să-mi modific adresa de e-mail lăsată pe toate site-urile posibile şi imposibile dar măcar scap de zecile de "ştiri sîngeroase" pe care înca le mai primesc de la diferitele spitale din Iaşi. Trăiască vremea în care m-am prefăcut că-s jurnalistă. În fine, să-mi fie de bine.

    1/20/10

    O sută metri schiuri

    Ce ador în Reştibucu e că de cînd a venit iarna trebuie să înot (la propriu) pînă la serviciu. Mediile sunt puţine la număr, deci absolut plictisitoare. De fapt ai doar două posibilităţi: ori înoţi prin zăpadă, ori prin apa rezultată din topirea zăpăzii (doooh!). Nu tu înot în nisip - of plaja mea - , în ceai sau în biscuiţi Pepito. Nu-mi amintesc cum naiba era în Iaşi în astfel de perioade, de fapt mi s-a cam şers de pe creier tot ce-nseamnă anotimpul ăsta scîrbos în Moldeivia. Asta probabil pentru că ningea foarte puţin şi deci nu avem în ce piscină să mă bălăcesc în drum spre scîrbiciu, magazin, orice.

    Iar azi dimineaţă nu mică mi-a fost bucuria atunci cînd am realizat că nu mai am loc pe trotuar din cauza zăpezii (băieţii cu plugurile s-au asigurat s-o arunce pe toată aia de pe carosabil... aţi ghicit, pe trotuler; doar nu erau proşti s-o ia în buzunare, acasă). De la sporturi extreme se dă Ţiţi în lături? Nievăr! Dar cum eram senzaţional de obosită de la turele de bazin din zilele trecute mi-am băgat înotătoarele şi-am luat-o de-a dreptul (mai mult sau mai puţin) pe marginea şoselei.

    În prima zi am scăpat doar cu cîteva claxoane şi înjurături, mîine oi vedea. Dacă nici pe şosea nu mai am loc, o iau pe garduri. Ce-mi place în Reştibucu, mai ales în carter la je.

    P.S: A gustat careva zăpada? E sărată, aşa cum se spune?

    1/19/10

    Ignore



    N-ai venit cu păpădii. Am dedus că în final aveam dreptate. Iubirea mea s-a dovedit a fi o glumă proastă pentru tine. Ciudat e că rîdeai la gluma asta.

    Şi nici măcar nu ţi-am cerut să fie galbene.

     

    Flunk - Blind My Mind

    1/18/10

    Ţiţi şi piticii deprimaţi

    În timp ce îşi bea ceaiul de opium cel de toate dimineţile, Ţiţi Fursec a realizat că de vreo cîteva zile căzuse într-un soi de pasă cretină. De fapt, şi-a dat seama că-n 2010 a luat cu ea fix lucrurile pe care trebuia să le dea dracului în 2009. După o scurtă analiză (din perspective multiple) a situaţiei  şi-a dat seama că vaga ei stare de disconfort pishic (să nu-i zic lene de-a dreptul) era cauzată de trestii gen faptul că :
    • nu mai citea presa. De fapt nu mai citea nimic. Şi mai de fapt, era total ruptă de realitate. Plan number one: bookmark-uri pentru toate publicaţiile ce merită băgate în seamă aka reconectarea la realitatea aia naşpa.
    • mînca foarte mult junk food. Chir dacă la început rîdea de ideea că fast-foodul te face să te simţi deprimată, acum şi-a dat seama că povestea e pe cît se poate de adevărată. Nu doar că-ţi vine să mănînci în draci dar te simţi tot timpul ca o cizmă la gîndul c-o să-ţi crească curul cît o balie. Din vina ta. So fuck it uăi.
    • nu se mai plimba atît de des ca înainte. Pornind de la premisa că mersul pe jos se asorteză cu soarele, a scăpat din vedere faptul că iarna nu se prea pupă cu astrul ăsta de-ţi încălzeşte ţeasta (dacă ai una). Aşadar, de cîteva zile Ţiti nu mai ia autobuzul pînă acasă (după ce iese de la metrou). Îşi toceşte adidaşii de dragul mişcării cu care ne tot aburesc aştia la radio şi teve.
    • pierdea vremea cu aceiaşi oameni care în 2009 i-au tras ţeapă de vreo şapte bilioane radical dintr-un catralion de ori. Pentru motive gen "tre' să trag zahăr pe nas/ să-mi găsesc drumul spre absolut/ am uitat să plec de acasă". Ntz, ntz, ntz, cînd te înveţi minte wei Ţiţi?
    • adormea mult prea tîrziu după miezul nopţii. După ce lumea i-a văzut ochii injecţati în fiecare dimineaţă şi majoritatea cunoscuţilor au început să o bănuiască de consum de droguri, a lu' Fursec a încercat o cură de somn servit înainte de doişpe' noaptea. A funcţionat, doar că obiceiurile proaste dispar greu. Din seara asta Ţiţi revine la cura mai mult sau mai puţin minune. Asta pentru că nu-şi aminteşte nimic din primele ore pe care le-a petrecut azi la scîrbiciu. Ea presupune că a adormit de-a binelea pe scaun, dacă nu cumva şi-a pierdut cunoştinţa.
    Textul le este dedicat (pe rînd sau în acelaşi timp): Alinutzei, Memelushei, lui Dragoş, Philippo (sau Phillipo?) şi lui Andrei. Fără observaţiile lor aş fi continuat să-mi beau ceaiul de opium... fără să gîndesc în acelaşi timp :).

    1/15/10

    M-am mutat în Whatever Land

    Şi pentru că s-a dus dracului şi planul cu insula secretă-care-nu-era-chiar-atît de secretă (aţi auzit voi de vreo insulă secretă?), tot ce-mi rămîne de făcut e să reintru în cercul din care (cred că doar am avut impresia că) am ieşit şi să-mi umplu din nou agenda cu lucruri absolut inutile.

    Recent m-am apucat de făcut listă cu numele persoanelor care s-au lăsat/ vor să se lase de fumat de cînd s-au scumpit ţigările. Şi nu mă HLIZESC (vezi Alinutza?) ca un guru ajuns la a nu ştiu cîta treaptă de aerisire după o lungă perioadă de tras tutun pe toate orificiile... Dar chiar şi aşa, cine mă crede?

    Ideea e că pînă acum aproape jumătate dintre colegii de scîrbiciu au gînduri (aparent) serioase de-a intenta divorţ ţigării. Că nu merge si javra îi şantajează sentimental cu mare succes, asta-i partea a doua.

    După ce toţi vor fi trecuţi pe lista asta inutilă cel puţin o dată, îmi deschid casă de pariuri. Hîc!

    1/14/10

    Ajungem şi la chestiuni vesele



    Patrice - Soulstorm

    Dacă tot m-am (v-am) stresat atît cu imnul ăsta pe 2010 m-am gîndit că m-am întins suficient cu gluma (cîte posturi pot să mai inventez pe tema asta :D?). În luna ianuarie ăsta îmi este songul de căpătîi însă, nu răspund dacă pe parcursul celorlalte unşpe cîte mai sunt, altă piesă îi ia locul. 

    Şi-n dimineaţa asta (tot galbenă) mulţumirile se duc către Dragoş care l-a readus pe Patrice în atenţia-mi de acum descentrată. Happy, happy, joy, joy!

    Eu şi jobul meu murdar

    Pentru că Mircea Cel Bătrân (care jur că a înviat) se plînge că Ţiţi Fursec a cam dormit în bancă în ultima vreme, mi-am dat seama că tre' să dau publicităţii un material super-mega-senzaţional. 

    Sau măcar s-o las mai moale cu embedurile de pe-un site sau altul. Lume, inspiră-mă.

    P.S: Abia m-am abţinut să nu bag şi-o piesă. Marş la somn Ţiţi, mîine avem treabă.

    1/13/10

    Probabil imnul



     

    Simply Red - Fake 

    "Watching love drifting away
    And I feel like I'm someone else
    The hurting is rough
    Long are the days
    And you have hurt me enough


    Your mother she know
    That something is wrong with you baby
    How wondering grows
    As you drift away
    Here's what I say  

    I read a book
    And it's your face
    Fake, it's your face now
    Still my love for you was no mistake
    Fake, I will always love you
    Fake 


    Hoping for love
    Day after day
    And it's always someone else
    The hurting is rough
    Long are the days 

    And you have hurt me enough

    You're burning your hair
    On your cigarette, oh baby
    Turning your nose up
    At the clothes your girlfriend wears
    I don't care 


    Always, always, always I will love you ."

    1/12/10

    Haotic post

     
    Restul sunt detalii. Încă o pagină încheiată.

    Thx Coyote.


    Poison Dart feat. Warrior Queen - The Bug


                                                            And thx Cosmin.

    1/10/10

    O urare criminală

    Au mai rămas

    3

    zile.


    Ori morţi de beţi, ori morţi de-a binelea. Cum ar zice frate' miu.

    Ai două iubite

    Olanda: Ai două iubite. Te poţi însura cu amîndouă. Ele se pot căsători între ele.

    Moldova: Ai două iubite. Di la tini sî audi gîlşeava aia în fiecari noapti măi omuli?

    Rusia: Ai două iubite. Stalinskaya şi Moskovskaya.

    Pakistan: Ai două iubite. Cea mai în vîrstă are 6 ani...

    India. Ai două iubite. Budha nu ştie nimic.

    Turcia: Ai două iubite. Una îţi face mîncare, una îţi spală rufele, una îţi calcă hainele şi una le supraveghează pe celelalte. Chiar vroiai să te credem că ai numai două?

    China: Ai două iubite. Din cîteva miliarde de motive.

    Bulgaria: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Cînd cealaltă te întreabă "unde ai fost?", răspunzi "la Sofia!" şi esti în deplină siguranţă.

    Germania: Ai două iubite. Ambele blonde.

    Mexic: Ai două iubite. Vin hoţii şi fură jumatate. Îţi mai dă vecinul una. Împrumuţi trei din barul de vizavi. Vecinul îşi ia partea inapoi. Cîte ţi-au mai rămas?

    Anglia:
    Ai două iubite. Absolut superbe. Iar ai băut prea mult...

    SUA: Ai două iubite. Una pe Facebook şi una pe Myspace. Nu le-ai văzut niciodată.

    Brazilia:
    Ai două iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo şi încă una.

    Dubai:
    Ai două iubite. Placate cu aur.

    Cuba: Ai două iubite. Nu eşti deloc Fidel.

    Suedia: Ai două iubite. În IKEA chiar găseşti orice...

    Spania: Ai două iubite. Mai tîrziu descoperi că ele sunt de fapt surori. Puţin mai  tîrziu afli că tu esti chiar fratele lor mort la naştere. Mai ai  un frate geamăn dezmoştenit de către soacra portarului, care  portar nu-şi mai aduce aminte nimic din copilarie. Viaţa ta e o  telenovelă.

    Grecia: Ai două iubite. Vecinul se cam dă la una dintre ele. Dimineaţă te trezeşti cu un cal mare de lemn în faţa casei. Mai bine fugi!

    1/8/10

    Piesa de azi, dragostea de mîine

    Următoarea pe listă



                                                             De AICI.

    Încotro?

    Combinaţia dintre sunetul maşinii-de-spălat, al televizorului şi-al mîncării-ce-sfîrîia-în-tigaie mi-a trezit un sentiment nebun. 

    Atunci, pentru o clipă m-am imaginat... aşteptîndu-l pe el acasă. Am fugit cît am putut de repede din tabloul acela groaznic de domestic şi mi-am dat seama că ideea mă dezamăgeşte din ce în ce mai evident.

    Asta poate pentru că în ultima vreme îi aud pe tot mai mulţi spunînd: "am obosit să stau lîngă el/ ea într-un timp atît de scurt".

    1/7/10

    9-9-09 (Nine)



    Încă un film(uleţ) din categoria "ne-o facem cu mîna noastră şi nu se cheamă lucru manual". Drăguţ foc.

    Operaţiunea "Petarda disperată"

    Cine e din Reştibucu şi mă poate ajuta cu minim zece petarde nici prea mici, nici prea mari (mijlocii cum ar veni) are promisiunea... că iarna viitoare le primeşte înapoi în număr dublu, dublu, triplu sau înzecit - depinde cum negociem.

    Apelul e cît se poate de serios (şi disperat) şi mai e valabil pînă pe data de 11 ianuarie -  maxim 12 ianuarie la ora 7 fără 10, atunci cînd trebuie plec la serviciu. Mulţumesc, speranţa moare ultima.

    P.S: În caz de nu găsiţi şi nu găsiţi dintr-alea mijlocii prin buzunare, accept orice model de petarde în condiţiile în care nu te scuipă ci fac ce ştiu ele mai bine să facă. Pocnesc :).

    Trebuia să comentez ceva

    Rar calc într-un salon de coafură atunci cînd nu pot convinge pe nimeni să mă însoţească la sluţitoare. Asta pentru că nu-mi plac discuţiile penibile dintre mine şi coafeză/ hair stilistă/ artistă sau ce-o mai fi individa care încearcă să-mi taie părul într-un fel asemănător cu ăla de mă chinui de fiecare dată să i-l explic.

    Aţi observat că tot timpul se ajunge la discuţii legate de ce-ar trebui să faci pentru ca părul să-ţi arate mai bine - automat tot ce ai făcut tu pînă atunci devine eronat? Să-l bat cu ou, să-l fac cu frişcă, să-l clătesc cu oţet, să nu-l bag în priză, să nu-l pun în mîncare pentru că nu-i comestibil etc. Nu c-aş avea acum pretenţii la prelegeri despre cum să dezmembrezi şi să reansamblezi un P.C fără să te electrocutezi însă...

    Ieri, în timpul unei incursiuni inopinate în lumea foarfecelor, a vopselelor şi-a plăcilor de păr am aflat de ce se bagă cofezele cu tine în seamă. Probabil că sunt un fel de dame de companie în acelaşi timp ce sunt şi artiste. De unde ideea asta?

    Pai dacă întreţinerea conversaţiei nu era inclusă în costul "operei de artă capilare", de ce avea bonul fiscal atît de mult volum?

    Text legat de zile

    • Am folosit bucătăria după vreo 11 zile în care nici măcar nu am deschis aragazul. Am şi gătit, nu doar am aruncat ceva în coşul de gunoi sau mi-am spălat cana de cafea.
    • Dacă este să ma iau după vestea pe care am primit-o azi (pe căi mai mult sau mai puţin oficiale), cea mai bună decizie pe care am luat-o în 2009 a fost să mă mut în Reştibucu. Te aprob DECI!!! Alinutza însă reţine, decizia e favorabilă pe un singur plan :p. Pînă acum.
    • De trei zile fix mă simt ca într-un thriller prost. Mult suspans ce parcă văd că anunţă două finaluri cretine.
    • Cred că am uitat de numărătoarea inversă.
    • Aşadar, reluăm numărătoarea inversă. Au mai rămas 6 zile.

    1/5/10

    Două bancuri misogine

    Jur că ma mai apucă uneori. Mă rog :)).

    Î: De cîţi bărbaţi e nevoie ca să schimbi un bec în baie?
    R: De nici unul, proastele spală şi pe întuneric... 

    Şi bancul numarul doi, doooh:

    Î: De ce au femeile curu' mai mare decît capul?
    R: Să nu cadă de pe balcon atunci cînd stau la bîrfă.

    Tocmai mi-am rascumpărat libertatea

    M-am îndrăgostit iremediabil de păpuşile Momiji. Şi de un anume magazin din Reştibucu :).


                                                         De AICI.

    1/4/10

    În pas alergător, marş!

    Ţiţi fursec nu mai avea nici o scuză deci de azi s-a reapucat de:
    • flotări
    • abdomene
    • sărit coarda (tot în casă, tot încercînd să evite mobila şi lustra :D).
    Iar pentru moblizare are ceva vechi da' bun, întocmai ca sticla de vin pe care-o ţine pe pervaz:



    Paul Oakenflod - Ready Steady Go

    De (re)văzut?

    Pentru că filme foarte interesante nu au mai apărut în ultima vreme m-am reîntors la cele mai vechi în speranţa c-am să găsesc ceva nu foarte plictisitor la care să mă holbez. Din 2006 am găsit destul de ciudăţelul A Scanner Darkly, o poveste  despre abuzul de droguri şi tot felul de urmări dubioase pe care excesul de genul acesta le implică. Îl recomand atît pentru mesaj cît şi pentru maniera aparte de realizare (animaţie rotoscopică) deşi, trebuie să recunosc că pe alocuri poate deveni destul de obositor şi confuz.



    Ar mai fi de menţionat:
    • Super Size Me (2004). O peliculă ce-i drept puţin exagerată, pe alocuri şocantă dar care m-a făcut ca după prima porţie de KFC - consumată post vizionare - să mi se facă rău. Oi fi eu mai uşor impresionabilă, nu-i exclus nici asta.
    • Charlie And The Chocolate Factory (2005). Pe ăsta m-am încăpăţînat să nu-l văd însă frate-miu m-a convins că merită să-mi arunc ochii peste el. Un film dulce, colorat, ce m-a umplut instant de bună dispoziţie.

    1/3/10

    Începe numărătoarea inversă

    Aşadar:

    8

    Font mai mare n-au aştia?

    Later edit:
     
    9 (că nu-i trecut de ora 12).

    Zzz de la Zizi

    • welcome back to Diacritice Land.
    • de mîine la scris.
    • şi la prins viaţă :). 
    Deocamdată noapte bună si Clint Mansell.

    1/1/10

    Operatiunea anti-mutarea

    De parca Titi nu ar fi suficient de nervoasa pentru ca traieste o perioada fara diacritice... Azi a descoperit ca multa lumea s-a mutat de pe un blog pe altul incepind cu intii ianuarie 2010.

    Daca e un fel de trend ma declar anti-curent si de data asta, deci imi bag picioarele in ea migrare. Cel putin pina la 800. Cum ma poate suporta planeta asa nehotarita? 

    De fapt... asa razgindita :D.

    A ta merita :)?

                                                                   De AICI.

    One Republic - All The Right Moves



    "It don't matter what you see, I know I could never be
    Someone that'll look like you
    It don't matter what you say, I know I could never fake
    Someone that could sound like you...".