Skip to main content

Posts

Showing posts from January, 2010

Următoarea pe listă (II)

De AICI.

Bancul de dimineaţă

Te afli într-o cameră cu un crocodil, un leu  şi un manelist. Ai un pistol cu două gloanţe. 

Î: Ce faci?



                                                                          suspansul                                                                                             



R: Îl împuşti pe manelist de două ori.

Nu mă mut

Am căutat un tort galben de mi-a ieşit pe ochiul minţii. Acum că l-am găsit, pot să-i urez blogului un impăcat "la mulţi ani de 800 de postări!". Şi-am să dorm dublu-liniştită avînd în vedere că-n seara asta mi-am luat o piatră de pe inimă şi vreo două de pe rinichi :D.

Ce-mi mai fată mintea

De cîteva zile, Ţiţi, că despre ea este vorba:
se specializează în alergatul pe gheaţă după autobuz. Nu are nici o trîntă la activ.participă la Campionatul de Ţinut Spatele Drept timp de 8 ore cîte le freacă la serviciu.s-a apucat de citit o carte din cauza (deşi în timp s-ar putea transforma în "datorită") căreia are numai revelaţii monstruoase. Mai multe detalii pe parcursul secolului în curs. Nu, nici măcar numele cărţii nu vi-l spune.

Miercurea sunt cîrcotaşă

No, mă scuzaţi pentru poza asta de arată ca fiind făcută între două metrouri. Coincidenţă sau nu, am comis-o între Victoriei şi Aviatorilor (că acolo dau peste ea în fiecare zi în drum spre scîrbiciu).



Nu mi-au plăcut niciodată spoturile de la Lipton în mod deosbit. Din contră, mă cam enervau cu alergătura aia continuă pe plantaţiile de ceai cînd verde, cind negru, cînd roşu şi ce culori or mai fi.

Ideea acestui print (special creat pentru noul Lipton Temptation - Summer Fruits, da?!) am înţeles-o într-o oarecare măsură. Chiar şi aşa, nu trece zi în care să nu-l văd şi-n care să nu mă gîndesc la faptul că nu mi-ar placea de nici o culoare să găsesc în cana mea cu ceai o căprioară (dacă e Bambi e şi mai grav), o veveriţă sau o broască. Sau mai rău, o ceşcuţă - habar n-am de ce dar dezvolt o alergie foarte violentă la porţelan*.

steluţa verde= dacă mă înec cu ceai în timp ce-l beau dintr-o ceaşcă de porţelan, ţi-o dau de cap.

Ţiţi (se) întreabă

Crema de noapte ştie cînd e noapte? Şi dacă ştie, ce se întîmplă atunci cînd o aplici ziua? Nu-şi mai face efectul?(Întrebări absolut cretine dar justificate în sinea lor - şi a mea :D. Nu am înţeles niciodată de ce în momentul în care foloseam în timpul zilei vreo cremă dintr-asta nocturnă, personajele feminine din jurul meu începeau să urle că: "bă, ai înnebunit, aia e de noapte bă!").

Să mi-o schimb, să nu mi-o schimb?

Bine, dacă altfel nu se poate am zis să supunem la vot. Voi credeţi că ar trebui să-mi schimb tonul de apel pentru mesajele primite? Care este:



Sonerie Belea De Belea, Ha!

Deci mi se pare foarte simpatică. Colegă' mea însă spune că-i stres maCSim. Ce contează dacă primesc 1000 şi 100 de mesaje pe zi/ noapte şi soneria asta te scoală (nu te trezeşte) din morţi? Nu contează, ştiam eu. Deci?

Erik Johansson şi perele de aur

Pentru că un desktop cu palmieri şi nisip nu mă împiedică să mi-l aglomerez cu tot felul de pictograme inutile (din contră, parcă mai tare mă îndeamnă la destrăbălare virtuală), m-am gîndit să schimb placa. Păstrăm doar apa (pentru culoarea albastră, cine ştie cunoaşte). And that's how my new desktop looks like.



                                                          De AICI.

Tu dă Havaii

O discuţie virtuală, între două fete care nu au nici un fel de personalitate (a se observa cît de uşor se influenţează una pe cealaltă). Dicriticele sunt de la mine, recunosc.


"Ţiţi: fată mă fac stewardesă
Ţiţi: vreau să văd elefanţi, girafe and shit
Alinutza: fată vreau şi eu să mă fac!
Alinutza: hai să facem ceva

(...)

Ţiţi: bine
Ţiti: deci ne facem stuardeze
Alinutza: dap
Alinutza: ce tre' să facem?
Alinutza: gioco di mano?
Alinutza: =))
Ţiţi: nu
Ţiţi: tre' să fim secsi tot timpul
Ţiţi: şi să nu ne fie frică de înălţime
Alinutza: aaaaa...
Ţiţi: să putem înota 75 de metri cu hainele pe noi
Ţiţi: şi să şi aplicăm la un job pentru aşa ceva...".

De ce nu, nu?

Ţiţi+Ugg=Love

Ce au foarte multe fete şi-i naşpa? Nu herpes ci brandul Ugg. Sau mă rog, imitaţia acestuia. Spuneam cîndva că urăsc aceste cizme pentru două simple motive: arată total nefeminin plus că gagicile au ajuns să le poarte pînă le cade talpa.

Mai spuneam însa şi că trec printr-o perioadă a deciziilor inutile. Şi cum nu am găsit nici o Ugg-eriţă care să-mi împrumute cizmele ei fabuloase pentru a testa senzaţia de-a încălţa aşa ceva... m-am decis să-mi iau o pereche. Mîine. Da!

Doamne ajută să găsesc mov (că la galbene nu îndrăznesc să visez) pentru ca experienţa mega-tare să fie garantată. O sa fie triple shity: o dată pentru cizme, a doua oară pentru culoare şi-a treia oară pentru expresia aia cretină de mai sus.

Succesuri. Y-haaa!

Cum stăteam şi mă gîndeam

Sunt la o singură postare trei postări dinstanţă de 800 şi nu cred c-am să mă mut definitiv pe blogul lu' Ţiţi. Tot ce pot să fac e să-mi schimb adresa de e-mail şi să sper că de data asta să mă ţină. Ideea mi se pare una bună avînd în vedere că ma aflu în perioada deciziilor absolut inutile... plus de asta nu o să mă mai întrebe nimeni ce înseamnă "uaic" din coada vechii adrese iar eu nu am să mai zic placă ai lungă cu "universitatea-alexandru-ioan-cuza".

O să-mi fie destul de aiurea pînă am să-mi modific adresa de e-mail lăsată pe toate site-urile posibile şi imposibile dar măcar scap de zecile de "ştiri sîngeroase" pe care înca le mai primesc de la diferitele spitale din Iaşi. Trăiască vremea în care m-am prefăcut că-s jurnalistă. În fine, să-mi fie de bine.

O sută metri schiuri

Ce ador în Reştibucu e că de cînd a venit iarna trebuie să înot (la propriu) pînă la serviciu. Mediile sunt puţine la număr, deci absolut plictisitoare. De fapt ai doar două posibilităţi: ori înoţi prin zăpadă, ori prin apa rezultată din topirea zăpăzii (doooh!). Nu tu înot în nisip - of plaja mea - , în ceai sau în biscuiţi Pepito. Nu-mi amintesc cum naiba era în Iaşi în astfel de perioade, de fapt mi s-a cam şers de pe creier tot ce-nseamnă anotimpul ăsta scîrbos în Moldeivia. Asta probabil pentru că ningea foarte puţin şi deci nu avem în ce piscină să mă bălăcesc în drum spre scîrbiciu, magazin, orice.

Iar azi dimineaţă nu mică mi-a fost bucuria atunci cînd am realizat că nu mai am loc pe trotuar din cauza zăpezii (băieţii cu plugurile s-au asigurat s-o arunce pe toată aia de pe carosabil... aţi ghicit, pe trotuler; doar nu erau proşti s-o ia în buzunare, acasă). De la sporturi extreme se dă Ţiţi în lături? Nievăr! Dar cum eram senzaţional de obosită de la turele de bazin din zilel…

Ignore

N-ai venit cu păpădii. Am dedus că în final aveam dreptate. Iubirea mea s-a dovedit a fi o glumă proastă pentru tine. Ciudat e că rîdeai la gluma asta.

Şi nici măcar nu ţi-am cerut să fie galbene.



Flunk - Blind My Mind

Ţiţi şi piticii deprimaţi

În timp ce îşi bea ceaiul de opium cel de toate dimineţile, Ţiţi Fursec a realizat că de vreo cîteva zile căzuse într-un soi de pasă cretină. De fapt, şi-a dat seama că-n 2010 a luat cu ea fix lucrurile pe care trebuia să le dea dracului în 2009. După o scurtă analiză (din perspective multiple) a situaţiei  şi-a dat seama că vaga ei stare de disconfort pishic (să nu-i zic lene de-a dreptul) era cauzată de trestii gen faptul că :
nu mai citea presa. De fapt nu mai citea nimic. Şi mai de fapt, era total ruptă de realitate. Plan number one: bookmark-uri pentru toate publicaţiile ce merită băgate în seamă aka reconectarea la realitatea aia naşpa.mînca foarte mult junk food. Chir dacă la început rîdea de ideea că fast-foodul te face să te simţi deprimată, acum şi-a dat seama că povestea e pe cît se poate de adevărată. Nu doar că-ţi vine să mănînci în draci dar te simţi tot timpul ca o cizmă la gîndul c-o să-ţi crească curul cît o balie. Din vina ta. So fuck it uăi. nu se mai plimba atît de …

M-am mutat în Whatever Land

Şi pentru că s-a dus dracului şi planul cu insula secretă-care-nu-era-chiar-atît de secretă (aţi auzit voi de vreo insulă secretă?), tot ce-mi rămîne de făcut e să reintru în cercul din care (cred că doar am avut impresia că) am ieşit şi să-mi umplu din nou agenda cu lucruri absolut inutile.

Recent m-am apucat de făcut listă cu numele persoanelor care s-au lăsat/ vor să se lase de fumat de cînd s-au scumpit ţigările. Şi nu mă HLIZESC (vezi Alinutza?) ca un guru ajuns la a nu ştiu cîta treaptă de aerisire după o lungă perioadă de tras tutun pe toate orificiile... Dar chiar şi aşa, cine mă crede?

Ideea e că pînă acum aproape jumătate dintre colegii de scîrbiciu au gînduri (aparent) serioase de-a intenta divorţ ţigării. Că nu merge si javra îi şantajează sentimental cu mare succes, asta-i partea a doua.

După ce toţi vor fi trecuţi pe lista asta inutilă cel puţin o dată, îmi deschid casă de pariuri. Hîc!

Ajungem şi la chestiuni vesele

Patrice - Soulstorm

Dacă tot m-am (v-am) stresat atît cu imnul ăsta pe 2010 m-am gîndit că m-am întins suficient cu gluma (cîte posturi pot să mai inventez pe tema asta :D?). În luna ianuarie ăsta îmi este songul de căpătîi însă, nu răspund dacă pe parcursul celorlalte unşpe cîte mai sunt, altă piesă îi ia locul.

Şi-n dimineaţa asta (tot galbenă) mulţumirile se duc către Dragoş care l-a readus pe Patrice în atenţia-mi de acum descentrată. Happy, happy, joy, joy!

Eu şi jobul meu murdar

Pentru că Mircea Cel Bătrân (care jur că a înviat) se plînge că Ţiţi Fursec a cam dormit în bancă în ultima vreme, mi-am dat seama că tre' să dau publicităţii un material super-mega-senzaţional.

Sau măcar s-o las mai moale cu embedurile de pe-un site sau altul. Lume, inspiră-mă.

P.S: Abia m-am abţinut să nu bag şi-o piesă. Marş la somn Ţiţi, mîine avem treabă.

Probabil imnul

Simply Red - Fake

"Watching love drifting away
And I feel like I'm someone else
The hurting is rough
Long are the days
And you have hurt me enough

Your mother she know
That something is wrong with you baby
How wondering grows
As you drift away
Here's what I say

I read a book
And it's your face
Fake, it's your face now
Still my love for you was no mistake
Fake, I will always love you
Fake

Hoping for love
Day after day
And it's always someone else
The hurting is rough
Long are the days 
And you have hurt me enough

You're burning your hair
On your cigarette, oh baby
Turning your nose up
At the clothes your girlfriend wears
I don't care

Always, always, always I will love you ."

Haotic post

Restul sunt detalii. Încă o pagină încheiată.

Thx Coyote.


Poison Dart feat. Warrior Queen - The Bug


                                                    And thx Cosmin.

Ai două iubite

Olanda: Ai două iubite. Te poţi însura cu amîndouă. Ele se pot căsători între ele.

Moldova: Ai două iubite. Di la tini sî audi gîlşeava aia în fiecari noapti măi omuli?

Rusia:Ai două iubite. Stalinskaya şi Moskovskaya.

Pakistan: Ai două iubite. Cea mai în vîrstă are 6 ani...

India.Ai două iubite. Budha nu ştie nimic.

Turcia: Ai două iubite. Una îţi face mîncare, una îţi spală rufele, una îţi calcă hainele şi una le supraveghează pe celelalte. Chiar vroiai să te credem că ai numai două?

China: Ai două iubite. Din cîteva miliarde de motive.

Bulgaria: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Cînd cealaltă te întreabă "unde ai fost?", răspunzi "la Sofia!" şi esti în deplină siguranţă.

Germania: Ai două iubite. Ambele blonde.

Mexic: Ai două iubite. Vin hoţii şi fură jumatate. Îţi mai dă vecinul una. Împrumuţi trei din barul de vizavi. Vecinul îşi ia partea inapoi. Cîte ţi-au mai rămas?

Anglia:
Ai două iubite. Absolut superbe. Iar ai băut prea mult...

SUA: Ai două iubite. Una pe Fac…

Următoarea pe listă

De AICI.

Încotro?

Combinaţia dintre sunetul maşinii-de-spălat, al televizorului şi-al mîncării-ce-sfîrîia-în-tigaie mi-a trezit un sentiment nebun. 

Atunci, pentru o clipă m-am imaginat... aşteptîndu-l pe el acasă. Am fugit cît am putut de repede din tabloul acela groaznic de domestic şi mi-am dat seama că ideea mă dezamăgeşte din ce în ce mai evident.

Asta poate pentru că în ultima vreme îi aud pe tot mai mulţi spunînd: "am obosit să stau lîngă el/ ea într-un timp atît de scurt".

Operaţiunea "Petarda disperată"

Cine e din Reştibucu şi mă poate ajuta cu minim zece petarde nici prea mici, nici prea mari (mijlocii cum ar veni) are promisiunea... că iarna viitoare le primeşte înapoi în număr dublu, dublu, triplu sau înzecit - depinde cum negociem.

Apelul e cît se poate de serios (şi disperat) şi mai e valabil pînă pe data de 11 ianuarie -  maxim 12 ianuarie la ora 7 fără 10, atunci cînd trebuie plec la serviciu. Mulţumesc, speranţa moare ultima.

P.S: În caz de nu găsiţi şi nu găsiţi dintr-alea mijlocii prin buzunare, accept orice model de petarde în condiţiile în care nu te scuipă ci fac ce ştiu ele mai bine să facă. Pocnesc :).

Trebuia să comentez ceva

Rar calc într-un salon de coafură atunci cînd nu pot convinge pe nimeni să mă însoţească la sluţitoare. Asta pentru că nu-mi plac discuţiile penibile dintre mine şi coafeză/ hair stilistă/ artistă sau ce-o mai fi individa care încearcă să-mi taie părul într-un fel asemănător cu ăla de mă chinui de fiecare dată să i-l explic.

Aţi observat că tot timpul se ajunge la discuţii legate de ce-ar trebui să faci pentru ca părul să-ţi arate mai bine - automat tot ce ai făcut tu pînă atunci devine eronat? Să-l bat cu ou, să-l fac cu frişcă, să-l clătesc cu oţet, să nu-l bag în priză, să nu-l pun în mîncare pentru că nu-i comestibil etc. Nu c-aş avea acum pretenţii la prelegeri despre cum să dezmembrezi şi să reansamblezi un P.C fără să te electrocutezi însă...

Ieri, în timpul unei incursiuni inopinate în lumea foarfecelor, a vopselelor şi-a plăcilor de păr am aflat de ce se bagă cofezele cu tine în seamă. Probabil că sunt un fel de dame de companie în acelaşi timp ce sunt şi artiste. De unde ideea…

Text legat de zile

Am folosit bucătăria după vreo 11zile în care nici măcar nu am deschis aragazul. Am şi gătit, nu doar am aruncat ceva în coşul de gunoi sau mi-am spălat cana de cafea.Dacă este să ma iau după vestea pe care am primit-o azi (pe căi mai mult sau mai puţin oficiale), cea mai bună decizie pe care am luat-o în 2009 a fost să mă mut în Reştibucu. Te aprob DECI!!! Alinutza însă reţine, decizia e favorabilă pe un singur plan :p. Pînă acum.
De trei zile fix mă simt ca într-un thriller prost. Mult suspans ce parcă văd că anunţă două finaluri cretine.Cred că am uitat de numărătoarea inversă.Aşadar, reluăm numărătoarea inversă. Au mai rămas 6zile.

Două bancuri misogine

Jur că ma mai apucă uneori. Mă rog :)).

Î: De cîţi bărbaţi e nevoie ca să schimbi un bec în baie?
R: De nici unul, proastele spală şi pe întuneric... 

Şi bancul numarul doi, doooh:

Î: De ce au femeile curu' mai mare decît capul?
R: Să nu cadă de pe balcon atunci cînd stau la bîrfă.

Tocmai mi-am rascumpărat libertatea

M-am îndrăgostit iremediabil de păpuşile Momiji. Şi de un anume magazin din Reştibucu :).


                             De AICI.

În pas alergător, marş!

Ţiţi fursec nu mai avea nici o scuză deci de azi s-a reapucat de:
flotăriabdomenesărit coarda (tot în casă, tot încercînd să evite mobila şi lustra :D).Iar pentru moblizare are ceva vechi da' bun, întocmai ca sticla de vin pe care-o ţine pe pervaz:



Paul Oakenflod - Ready Steady Go

De (re)văzut?

Pentru că filme foarte interesante nu au mai apărut în ultima vreme m-am reîntors la cele mai vechi în speranţa c-am să găsesc ceva nu foarte plictisitor la care să mă holbez. Din 2006 am găsit destul de ciudăţelul A Scanner Darkly, o poveste  despre abuzul de droguri şi tot felul de urmări dubioase pe care excesul de genul acesta le implică. Îl recomand atît pentru mesaj cît şi pentru maniera aparte de realizare (animaţie rotoscopică) deşi, trebuie să recunosc că pe alocuri poate deveni destul de obositor şi confuz.



Ar mai fi de menţionat:
Super Size Me (2004). O peliculă ce-i drept puţin exagerată, pe alocuri şocantă dar care m-a făcut ca după prima porţie de KFC - consumată post vizionare - să mi se facă rău. Oi fi eu mai uşor impresionabilă, nu-i exclus nici asta.Charlie And The Chocolate Factory (2005). Pe ăsta m-am încăpăţînat să nu-l văd însă frate-miu m-a convins că merită să-mi arunc ochii peste el. Un film dulce, colorat, ce m-a umplut instant de bună dispoziţie.

Wanna come?

De AICI.

Operatiunea anti-mutarea

De parca Titi nu ar fi suficient de nervoasa pentru ca traieste o perioada fara diacritice... Azi a descoperit ca multa lumea s-a mutat de pe un blog pe altul incepind cu intii ianuarie 2010.

Daca e un fel de trend ma declar anti-curent si de data asta, deci imi bag picioarele in ea migrare. Cel putin pina la 800. Cum ma poate suporta planeta asa nehotarita? 

De fapt... asa razgindita :D.

A ta merita :)?

De AICI.