Skip to main content

Posts

Showing posts from July, 2010

Să se facă dreptate

Că doar aşa se întîmplă. De fiecare dată cînd ma uit la televizor sigur trebuie să mă enerveze cîte ceva/ cîte două sau mai multe ceva-uri. După ce că Vincent D' Onofiro s-a îngrăşat vizibil de cînd n-am mai stat cu ochii cît cepele pe Hallmark, am văzut de vreo 700 de ori reclama aia cretină pentru nişte pastile româneşti. Aia de concluzionează că " femeile sunt diferite însă au în comun un singur lucru: DULCOLAX".

No, poate pe oamenii ăştia ar trebui să-i anunţe cineva că femeile se aseamănă în ceva mai multe privinţe. Dincolo de dotările fizice, capitol la care sunt trase la indigo mai toate muierile (nu-i băgăm în discuţie pe femeile wanna be), ele mai au un comun cîte o gură mare; per bucată, obiceiul de-a te scoate din sărite/ taia cheful de orice/ de-a te face să-ţi doreşti să nu te fi născut ori să le strîngi de gît.

Ori chiar şi aşa, se poate ca o reclamă să reducă femeile la o banală adunatură de constipate care nu-s în stare de aibă altceva în comun decît... un …

Alt banc adevărat

Pe timp de criză, 2 patroni stau la o bere şi discută de-ale lor:


- Mă, zice unul, ţie cum îţi merge?
- Prost tare, zice-al doilea. Dar ţie?
- Bă, prost, prost dar nu aşa... e criminală situaţia!
- Frate, dar tu le mai dai salariile angajaţilor?
- Nuuu!, de vreo trei luni. Dar tu le mai dai?
- Nici vorbă, de prin octombrie. Dar ai tai mai vin la muncă?
- Bă, m-am mirat şi eu da vin in fiecare dimineaţă, semnează condica, muncesc. Dar ai tăi?
- Si-ai mei vin mă la treabă!

Stau ei şi se gîndesc şi după cateva minute, unul dintre ei zice:
- Mă, ce-ar fi să le punem ăstora o taxă la intrare?!

Chiar. Noi să fim sănătoşi.

Pentru că de ce ţi-e frică de aia nu scapi... s-a dovedit că bisturiul e mai şmecher decît toate curele cu argilă din lume şi ecografiile lui Peşte.
Dar gata cu smiorcăielile, the show must go on. Vacanţă pe perioadă nedeterminată, pînă-mi revine cheful de făcut mişto (ssst, am zis vacanţă că să nu-i sperii pe ăştia mici). Şi cînd mă gîndesc că azi vroiam să mă leg de nesimţiţii ăia care nu-s în stare să-şi ducă gunoiul pînă la ghenă şi-l lasă în faţa uşii...
Of.

Mega-urgent, caut coleg/ ă de serviciu!!!

Nu aş vrea să mă plictisesc la noul job pentru care vreau să aplic, deci pentru cine mai doreşte, oferta (pe care am primit-o chiar azi pe e-mail) este următoarea:
"DESCRIEREA FIRMEI: S.C. Firmă Random S.R.L. este lider pe piaţa naţională în făcutul chestiilor. Activitatea firmei e aceea de a face chestii, lucru ce nu e chiar atît de uşor cum pare. Chestiile făcute de Firmă Random (de la chiloţi cu imprimeu de leopard pînă la freza lui Ştefan Bănică Jr.) sunt recunoscute ca fiind cele mai tari din industria chestiilor. Acum, pe timp de criză de nervi, Firmă Random scoate la concurs posturile de angajaţi.
DESCRIEREA POSTULUI: Angajatul trebuie să facă tot ce i se spune.
CERINŢE: Persoana pe care o căutăm trebuie: • Să facă să fie bine. • Să rezolve task-urile înainte să-i fie cerute, eventual înainte să fie gândite şi concepute. • Să ştie foarte bine www, css, asp, php, html, XML, omg, wtf, ffs, Flash, Photoshop, Premiere, Max, Maya, C++, C#, .NET, Java, MySQL, latină, arabă, chineză,…

Scoateţi farmaciştii din prospecte

De vreo cîteva zile urmez un tratament cu nişte medicamente ce evident sunt prea puternice pentru mine. Azi ameţeli, mîine dureri de cap, poimîine greţuri. La medic neputînd să ajung fix cînd îmi ardea mie de întrebari, mă gîndesc să intru într-o farmacie, că doar aşa zice reclama: "în caz de manifestări neplăcute adresaţi-vă medicului sau farmacistului'.

Dau de o cucoană plictisită într-o farmacie de la Unirii II. În cele 2 minute în care i-am povestiti tîmpitei întîmplarea cu tratamentul, mă privea de parcă am întrerupt-o din timpul telenovelei pe care o urmăreşte în fiecare seară la 21.30. Total dezinteresată îmi aruncă un sec: "ia-le pînă se obişnuieşte organansimul cu ele". De ce dracu aş lua ceva care-mi face rău şi aş încerca să obişnuiesc corpul cu acel rău, nu am înţeles, dar mă rog. Îi explic că vomit, mai înghit o pastilă, iar vomit, iar pastila şi tot aşa... Dar mai ales că aş vrea dracu' să întrerup tratamentul pentru că-mi cedează ficatul. Tîmpita n…

Poate merităm

"În 1938, cînd versiunea radiofonică a romanului science fiction "Războiul lumilor" de H. G. Wells a fost transmis prin intermediul undelor de un post american, imediat s-a stîrnit o panică în masă: mulţi oameni au crezut povestea invaziei de pe Marte şi-au luat-o la fugă urlînd de groază, pentru că nu doreau să fie exterminaţi de monştrii vîscoşi. 
(...)
Presupunînd că, potrivit agenţiilor de ştiri, pe Pământ ar fi aterizat cu adevărat cîţiva cilindrii metalici, din care ar începe imediat să se prelingă fiinţe necunoscute monstruoase, pentru a-şi porni campania lor de distrugere a oamenilor, la fiecare al doilea post de radio german s-ar putea auzi ceva de acest gen:
Alex: Ei, Meike, ce părere ai că Parisul s-a stins în flăcări acum cinci minute? Meike: Nu-i nimic, stau cam prost cu franceaza. Alex: Din păcate, asta-i adevărul curat. (Se strîmbă de rîs, pe seama glumei lui formidabile.) Meike: Vai, ce bestie eşti! Şi faptul că Turnul Eiffel nu mai stă în picioare nu te afect…

WTF?!

Caut, caut, caut

ÎN SFÎRŞIT! Pantalonii cu buzunare (peste patru la număr) pe care-i găseam absolut oribili în trecut şi-au găsit însemnătatea şi în cazul meu pierdut. Datorită acestei inovaţii vestimentare care este, atunci cînd Ţiţi iese la alergat poate să-şi care după ea nu doar abonamentul RATB, cheia de la interfon, telefonul, spray-ul paralizant şi mp3-ul. Acum poate să îşi ia şi o cinzeacă de ceai de opium pe care s-o ţină în compartimentul de sub genunchiul strîmb, stîng adică. acum că două treimi din Moldova s-a mutat la Italea, aceeaşi Ţiţi Fursec caută un partener/ o parteneră de jogging. Nu o interesează dacă alergaţi cu spatele sau cu ţigara în gură ori dacă faceţi flotări cu o mînă şi cu cealaltă fandări, ideea de companie se subînţelege. Cred.  de azi m-am lăsat (iar) de citit ziare şi boldit ochii în televizor (mă reapucasem odată cu apariţia ghioceilor, pentru cine nu mai ştie). De fiecare dată cînd deschid site-ul vreunei agenţii de ştiri mai dau peste o tăiare de salariu, o majorar…

Încetează

Nu mai încerca să-i "salvezi" de fumuri, prafuri, bărbaţi fără minte, femei geloase şi anturaje dubioase. 
Cine ţi-a cerut s-o faci?
Dar mai ales, cui îi pasă atît-timp-cît-ai-cîte-doze-de-De-Phazz-vrei?

Nu-ţi dau nimic

- Un Kent patru vă rog...
Şi-i întind suta de mii.
- Încă nouă mii... - Încă ce? - Nouă mii... (Pfuai să-mi bag picioarele, aşa mult timp a trecut de cînd m-am lăsat de fumat?!!)
Cam de pe la şaptiştrei.