7/28/10

Să se facă dreptate

Că doar aşa se întîmplă. De fiecare dată cînd ma uit la televizor sigur trebuie să mă enerveze cîte ceva/ cîte două sau mai multe ceva-uri. După ce că Vincent D' Onofiro s-a îngrăşat vizibil de cînd n-am mai stat cu ochii cît cepele pe Hallmark, am văzut de vreo 700 de ori reclama aia cretină pentru nişte pastile româneşti. Aia de concluzionează că " femeile sunt diferite însă au în comun un singur lucru: DULCOLAX".

No, poate pe oamenii ăştia ar trebui să-i anunţe cineva că femeile se aseamănă în ceva mai multe privinţe. Dincolo de dotările fizice, capitol la care sunt trase la indigo mai toate muierile (nu-i băgăm în discuţie pe femeile wanna be), ele mai au un comun cîte o gură mare; per bucată, obiceiul de-a te scoate din sărite/ taia cheful de orice/ de-a te face să-ţi doreşti să nu te fi născut ori să le strîngi de gît.

Ori chiar şi aşa, se poate ca o reclamă să reducă femeile la o banală adunatură de constipate care nu-s în stare de aibă altceva în comun decît... un laxativ?

7/24/10

Alt banc adevărat

Pe timp de criză, 2 patroni stau la o bere şi discută de-ale lor:


- Mă, zice unul, ţie cum îţi merge?
- Prost tare, zice-al doilea. Dar ţie?
- Bă, prost, prost dar nu aşa... e criminală situaţia!
- Frate, dar tu le mai dai salariile angajaţilor?
- Nuuu!, de vreo trei luni. Dar tu le mai dai?
- Nici vorbă, de prin octombrie. Dar ai tai mai vin la muncă?
- Bă, m-am mirat şi eu da vin in fiecare dimineaţă, semnează condica, muncesc. Dar ai tăi?
- Si-ai mei vin mă la treabă!

Stau ei şi se gîndesc şi după cateva minute, unul dintre ei zice:
- Mă, ce-ar fi să le punem ăstora o taxă la intrare?!

7/19/10

Chiar. Noi să fim sănătoşi.

Pentru că de ce ţi-e frică de aia nu scapi... s-a dovedit că bisturiul e mai şmecher decît toate curele cu argilă din lume şi ecografiile lui Peşte.

Dar gata cu smiorcăielile, the show must go on. Vacanţă pe perioadă nedeterminată, pînă-mi revine cheful de făcut mişto (ssst, am zis vacanţă că să nu-i sperii pe ăştia mici). Şi cînd mă gîndesc că azi vroiam să mă leg de nesimţiţii ăia care nu-s în stare să-şi ducă gunoiul pînă la ghenă şi-l lasă în faţa uşii...

Of.

7/16/10

Mega-urgent, caut coleg/ ă de serviciu!!!

Nu aş vrea să mă plictisesc la noul job pentru care vreau să aplic, deci pentru cine mai doreşte, oferta (pe care am primit-o chiar azi pe e-mail) este următoarea:

"DESCRIEREA FIRMEI:
S.C. Firmă Random S.R.L. este lider pe piaţa naţională în făcutul chestiilor. Activitatea firmei e aceea de a face chestii, lucru ce nu e chiar atît de uşor cum pare. Chestiile făcute de Firmă Random (de la chiloţi cu imprimeu de leopard pînă la freza lui Ştefan Bănică Jr.) sunt recunoscute ca fiind cele mai tari din industria chestiilor. Acum, pe timp de criză de nervi, Firmă Random scoate la concurs posturile de angajaţi.

DESCRIEREA POSTULUI: 
Angajatul trebuie să facă tot ce i se spune.

CERINŢE:
Persoana pe care o căutăm trebuie:
• Să facă să fie bine.
• Să rezolve task-urile înainte să-i fie cerute, eventual înainte să fie gândite şi concepute.
• Să ştie foarte bine www, css, asp, php, html, XML, omg, wtf, ffs, Flash, Photoshop, Premiere, Max, Maya, C++, C#, .NET, Java, MySQL, latină, arabă, chineză, klingoniană.
• Să nu fumeze, să nu bea, să nu mănânce, să-şi controleze dreacu’ vezica până ajunge acasă (Aceste vicii sunt calea către partea întunecată. Viciile duc la pauze, pauzele duc la relaxare, relaxarea duce la timp în care nu munceşti.)
• Să nu aibă blog, cont pe facebook, twitter, yahoo, forumuri etc.
• Să nu aibă păreri (tupeiştii care îşi vor permite să îşi dea cu părerea vor fi biciuiţi patru zile per părere).
• Să aibă maşină proprie, pe care să o folosească în interesul firmei.
• Să vină cu PC-ul de acasă şi să-şi cumpere programele pe care le foloseşte.
• Să nu comenteze când primeşte feedback negativ.
• Să nu întrebe de ce tot feedback-ul pe care îl primeşte e negativ.
• Să semneze contracte fără să le citească.
• Să nu fie nemulţumit (orice nemulţumire se pedepseşte cu moartea, iar la noi poţi să mori de mai multe ori, pentru că avem experţi Voodoo).
• Să aibă cel puţin cinci sau mai multe diplome de master sau doctorat (pentru că noi nu folosim hârtie igienică).
• Să nu fie urît, pentru că nu ne plac oamenii urîţi şi toată lumea ştie că îţi strici imaginea dacă stai de vorbă cu oameni urîţi. Plus că s-a dovedit ştiinţific că nivelul de competenţă e direct proporţional cu felul în care arăţi.

BENEFICII:
• Posibilitatea de a lucra peste program şi în weekend pentru tot restul vieţii.
• Pachet salarial amuzant (e atât de mic încât te face să rîzi).
• Şansa de a face să fie bine.
• Impozit de 87%.
• O dată la trei ani, oportunitatea de a se bate într-o arenă, pe viaţă şi pe moarte, pentru o mărire de salariu de 1,3%.
• Colegi degeaba care o lălăie toată ziua şi care nu-şi justifică salariul uriaş.
• Ocazia de a renunţa la viaţa personală în detrimentul firmei.
• Posibilitatea de a renunţa la drepturile legale garantate de Codul Muncii pe care le are ca angajat.

BONUSURI:
• Toaletă publică.
• Fluturaş de salariu.
• Aer gratis.
• Asigurare medicală (adică te asigurăm în fiecare zi că n-ai nici pe dracu’).
• Acces la limba română.
• Interneţi.

Persoanele interesate pot depune şpaga si CV-urile unde vor pînă când avem noi chef."

7/15/10

Scoateţi farmaciştii din prospecte

De vreo cîteva zile urmez un tratament cu nişte medicamente ce evident sunt prea puternice pentru mine. Azi ameţeli, mîine dureri de cap, poimîine greţuri. La medic neputînd să ajung fix cînd îmi ardea mie de întrebari, mă gîndesc să intru într-o farmacie, că doar aşa zice reclama: "în caz de manifestări neplăcute adresaţi-vă medicului sau farmacistului'.

Dau de o cucoană plictisită într-o farmacie de la Unirii II. În cele 2 minute în care i-am povestiti tîmpitei întîmplarea cu tratamentul, mă privea de parcă am întrerupt-o din timpul telenovelei pe care o urmăreşte în fiecare seară la 21.30. Total dezinteresată îmi aruncă un sec: "ia-le pînă se obişnuieşte organansimul cu ele". De ce dracu aş lua ceva care-mi face rău şi aş încerca să obişnuiesc corpul cu acel rău, nu am înţeles, dar mă rog. Îi explic că vomit, mai înghit o pastilă, iar vomit, iar pastila şi tot aşa... Dar mai ales că aş vrea dracu' să întrerup tratamentul pentru că-mi cedează ficatul. Tîmpita nu pare impresionată în nici un fel şi-mi spune să vorbesc cu medicul care mi-a prescris reţeta. Îi mai explic o dată că nu am cum să dau de medic la ora asta şi ca aş vrea tare mult să îmi spună ce se întîmplă în caz de nu mai iau pastilele. Ea îmi repetă placa cu medicul şi-mi recomandă să beau un ceai - poate suport mai bine situaţia - asta pentru că mai mult de atît nu-mi poate spune, nu ştie, nu e din localitate.

Deşi-mi venea să-i fut una direct între ochii aia plictisiţi, mi-am dat sema la timp că nu ar fi indicat nici măcar să o înjur de vreme ce farmacia avea paza asigurată. Am ieşit şi-am decis să nu mai iau pastilele, rămînînd să văd pe epiderma mea ce-o să se întîmple. Nu sunt la prima experienţă de genul acesta, probabil de aceea generalizez. Mi se pare însă că multe dintre individele pe care le vedem în spatele rafurilor din farmacii habar nu au mai multe mişcări decît acelea de a se întinde pînă la raft (după citirea unei reţete) şi a-ţi elibera un bon fiscal după ce au acţionat tacticos butoanele casei de marcat. 

Nu de alta dar mie incapacitatea asta de a da un SIMPLU sfat unui om care-ţi calcă pragul farmaciei nu-mi inspiră decît o nesimţită doză de incompetenţă.

7/14/10

Poate merităm

"În 1938, cînd versiunea radiofonică a romanului science fiction "Războiul lumilor" de H. G. Wells a fost transmis prin intermediul undelor de un post american, imediat s-a stîrnit o panică în masă: mulţi oameni au crezut povestea invaziei de pe Marte şi-au luat-o la fugă urlînd de groază, pentru că nu doreau să fie exterminaţi de monştrii vîscoşi. 

(...)

Presupunînd că, potrivit agenţiilor de ştiri, pe Pământ ar fi aterizat cu adevărat cîţiva cilindrii metalici, din care ar începe imediat să se prelingă fiinţe necunoscute monstruoase, pentru a-şi porni campania lor de distrugere a oamenilor, la fiecare al doilea post de radio german s-ar putea auzi ceva de acest gen:

Alex: Ei, Meike, ce părere ai că Parisul s-a stins în flăcări acum cinci minute?
Meike: Nu-i nimic, stau cam prost cu franceaza.
Alex: Din păcate, asta-i adevărul curat. (Se strîmbă de rîs, pe seama glumei lui formidabile.)
Meike: Vai, ce bestie eşti! Şi faptul că Turnul Eiffel nu mai stă în picioare nu te afectează cu nimic?
Alex: Neee, important era doar să-mi stea mie toate la fix. (Se strîmbă de rîs, pe seama glumei lui formidabile.)
Meike: Tocmai am aflat că maşinăriile morţii acţionate de oamenii de pe Marte au început să transforme în cenuşă Londra, Atena şi Washington.
Alex: Oare de ce nu Berlin, Bonn şi Barcelona? (Se strîmbă de ris, pe seama glumei lui formidabile; De data asta i se alătură şi Meike.)
Meike: Şi acum să ascultăm puţina muzică. Vom reveni imediat alături de dumneavoastră! Vă promitem!
Alex: Sa nu schimbati postul, da? (După muzică.)
Meike: Avem acum legătura cu profesorul dr. Matthias Boschmannm, expert în ex... extra... extrate... extratereştrii... mă scuzaţi, ştiţi, nu le am deloc cu limbile străine, deci, expert în forme de viaţă din afara Pământului...
Alex: Poţi să spui de la bun început , domnul este marteolog. (Se strîmbă de rîs, pe seama glumei lui formidabile.)
Meike: Domnule profesor Boschmann, cum apreciaţi situaţia?
Boschmann: Crrrrrcrrrrr! Aaaaaaargh! Ajutor, ajutor!
Meike: Domnule profesor, abia înţeleg ce spuneţi. Poate aţi mîncat ceva şi nu v-a priit? (Se strîmbă de rîs, pe seama glumei ei formidabile.)
Boschmann: Ajutor! Arrrrrrgh! Crrrrrrr!
Alex: I-ai venit de hac. Da, din păcate nu este nimic de făcut. (Nu se mai strîmbă de rîs, căci în acest moment clădirea radioului este pulverizată, absolut justificat, de o rază a morţii trimisa de invadatori.)"

(...)

7/7/10

Caut, caut, caut

  • ÎN SFÎRŞIT! Pantalonii cu buzunare (peste patru la număr) pe care-i găseam absolut oribili în trecut şi-au găsit însemnătatea şi în cazul meu pierdut. Datorită acestei inovaţii vestimentare care este, atunci cînd Ţiţi iese la alergat poate să-şi care după ea nu doar abonamentul RATB, cheia de la interfon, telefonul, spray-ul paralizant şi mp3-ul. Acum poate să îşi ia şi o cinzeacă de ceai de opium pe care s-o ţină în compartimentul de sub genunchiul strîmb, stîng adică.
  • acum că două treimi din Moldova s-a mutat la Italea, aceeaşi Ţiţi Fursec caută un partener/ o parteneră de jogging. Nu o interesează dacă alergaţi cu spatele sau cu ţigara în gură ori dacă faceţi flotări cu o mînă şi cu cealaltă fandări, ideea de companie se subînţelege. Cred. 
  • de azi m-am lăsat (iar) de citit ziare şi boldit ochii în televizor (mă reapucasem odată cu apariţia ghioceilor, pentru cine nu mai ştie). De fiecare dată cînd deschid site-ul vreunei agenţii de ştiri mai dau peste o tăiare de salariu, o majorare de taxă, o scumpire de medicament. Mi-a ajuns. Şi de data asta dacă va fugi Băsescu din ţară, dacă or să cumpere americanii tot poporul român sau o să cadă Guvernul iar eu am să aflu ultima, zău că n-am să mă supăr. Prefer să fiu o ignorantă şi-o dezinformată. Menţionez că vreau şi coroniţă.

7/5/10

Încetează

Nu mai încerca să-i "salvezi" de fumuri, prafuri, bărbaţi fără minte, femei geloase şi anturaje dubioase. 

Cine ţi-a cerut s-o faci?

Dar mai ales, cui îi pasă atît-timp-cît-ai-cîte-doze-de-De-Phazz-vrei?

7/2/10

Nu-ţi dau nimic

- Un Kent patru vă rog...

Şi-i întind suta de mii.

- Încă nouă mii...
- Încă ce?
- Nouă mii... (Pfuai să-mi bag picioarele, aşa mult timp a trecut de cînd m-am lăsat de fumat?!!)

Cam de pe la şaptiştrei.

7/1/10

Ceva drăguţ



Graffiti 6 - Annie You Save Me. 

Thx to Undo, care e. Dacă mai e. Zi colorată să aveţi.