12/10/11

Despre cărţile cu nume bombastic

Astea sunt ca şi trailerele filmelor de acţiune hollywoodiene. Le vezi, salivezi cîteva secunde şi eşti absolut convins/ă ca ai dat peste o adevărată comoară. Vorbesc desigur despre cartile în care te-ai aştepta să găseşti răspunsul la vreo întrebare existenţială iar la final îţi dai seama că titlul nu are nici o legătură cu ceea ce-ai găsit în cuprins. În cel mai bun caz, numele vine de la o replică spusă de unul dintre personaje în timp ce abera dupa o băută zdravănă/ avea o revelaţie/ era alergat de cîinii comunitari din Ghencea.

Conclzia? Singurele cărti în care te mai poţi încrede în ziua de astăzi sunt culegerile de matematică. Ce cauţi în ele fix aia găseşti. Numai probleme.
.

12/9/11

Despre întrebarea "cîţi îmi dai?"

În mod bizar, în adolescenţă toate fetele vor sa pară mai mature decît sunt în realitate. După ce trec de 25-30 de ani ar face absolut orice pentru a-şi ascunde adevărata vîrstă. Avînd în vedere că între manifestările acestor două mentalităţi nu există o perioadă de timp mai mare de 10-15 ani, nu pot decît să le suspectez pe femei de sindromul personalităţii multiple. Dar aici nu suntem la vreun curs de psihologie.

Ştim cu toţii scena în care reprezentanta sexului frumos se simte flatată atunci cînd cineva nu-i ghiceşte adevarata vîrstă, ba mai mult, îi spune că-i mai tînără decît pare. După ce o duduie primeşte cel puţin o dată un astfel de răspuns eronat, în capul ei se naşte ideea (haideţi, doar aţi văzut Inception) că fizic nu a ieşit din adolescenţă. Ce e de reţinut? În momentul în care vreo femeie pune întrebarea "cîţi ani îmi dai", trebuie să ştim DIN START că ea e absolut convinsă de un lucru: pare că are la bord mai puţini kilometri decît are în realitate. 

Pentru o convieţuire ulterioară cît mai paşnică, sfatul ar fi să inventaţi un răspuns pe cît se poate de absurd, gen "cred că nici n-ai terminat liceul, nu?". 


!!!
Există şi cazuri în care femeile vă întreabă ce vîrstă apreciaţi că ar avea, întocmai pentru că se cred mai bătrîne decît demonstrează buletinul. Desigur, aceste situaţii sunt atît de rare încît nu merită să facă obiectul vreunui studiu al oamenilor de ştiinţă britanici.
.



10/30/11

E dintr-un film, da?

Avem doi tipi. Unu' bun și unu' rau. De regulă, dar nu-i neapărat. Primul îl urmărește pe al doilea. Sau invers. N-am înțeles niciodată de ce (la început) lucrul ăsta se întîmplă într-o manieră cît mai disimulată (tipul din urmă face genuflexiuni prin boscheți, se cațăra pe stîlpi, se tîrăște prin canale) dacă într-un final ajung să se alerge unul pe celălalt  ÎN VĂZUL LUMII.

Asta apropo de Hanna, cel mai lipsit de sens film pe care l-am văzut în ultimul an. Ori m-am tîmpit și nu mai înteleg arta ori mi-au murit toate genele de cinefilă. Una din trei.
.

10/29/11

Moartea carierei

Columb nu ar fi descoperit niciodată America dacă ar fi fost căsătorit, pentru că nevastă' sa i-ar fi pus tot felul de întrebări cretine gen:
  • Unde te duci?
  • Cu cine?
  • De ce? 
  • Cu ce?
  • Ca să descoperi ce?
  • De ce tu?
  • Și eu ce fac dacă tu pleci?
  • Pot să vin cu tine?
  • Cînd te intorci?
  • Ce îmi aduci?
  • Se pare că ai un adevărat plan, nu???
  • Nu mă minți. De ce îți faci asemenea planuri?
  • Văd ca sunt din ce în ce mai multe în ultimul timp. De ce?
  • Te părăsesc. Și nu ma mai întorc niciodată. De ce nu mă oprești?
  • Nu înteleg de ce e atît de importantă chestia asta cu descoperirea. Și de ce nenorocita aia de regină îți dă toate vasele alea pe gratis? De ce? E mai frumoasă decît mine?
  • De ce te gîndești atît de mult și nu răspunzi? 
  • Întotdeauna călătorești și iar călătorești ... nu pot să înțeleg, ce naiba vrei să descoperi?!
Via Facebook
.

10/20/11

No, ba bine că nu!

Cu ce-am rămas? Cu:
  •  Mult mai puțini bani decît mi-am propus să adun (se pare că nici anul ăsta nu-mi cumpăr bicicletă marca Merțan).
  •  Cîteva regionalisme de pe la Bistrița și Cluj!
  •  Infirmarea unui mit legat de faptul că... (cine știe cunoaște, nu pot face public rezultatul studiului).
  •  Vreo treizeci de sacoșe cu mulțumesc, că mai greu cu tips-ul.
  •  Spulberera iluziei că munca în afară în vreo stațiune exotică însemnă numai party, party, disco, disco.
AMR 5 zile. No! 
.

7/24/11

Ni Hao Ma?

Pentru ca munca nu este niciodata prea multa, iar timp liber se gaseste intotdeauna la piata, Silvia (fosta Titi Fursec) s-a apucat de invatat chineza. Pentru subtitrari, va rog, contactati-ma pe e-mail!

6/28/11

Ma simt ca acasa, gen!

Imi aduc aminte ce de fiecare data cind vreun cintaret autohton se lauda ca s-a lansat peste hotare (in fara numar tari) ma pufnea risul. Ei bine, sa stiti ca nu-i nimic amuzant in chestia asta. 

Trei sferturi din muzica pe care o asculta grecii e intr-adevar romaneasca. Avind in vedere ca peste jumatate din staff-ul care lucreaza in hotel e din Romanica si ca Inna Hot rasuna din toate boxele teraselor/ cluburilor/ restaurantelor, ma simt ca si cum nici nu as fi parasit tara. 

Sper doar ca ziua in care voi auzi prima manea sa se amine pina in 2012. Pentru 22 decembrie 2012.

6/20/11

Scurte si la obiect

  •  le multumesc tuturor celor care nu m-au sters din blogroll;
  •  astazi, pentru prima data in mai mult de o luna mi s-a facut un dor nebun de casa. I miss Restibucu;
  •  am adunat atitea vinatai cite nu am avut in 25 de ani. Aventura continua. Problema e ca nu mai gasesc nici un loc nou in care as putea face o vinataie, doua, fara numar;
  •  cica anul asta e destul de frig in Grecia. Ma intreb ce inseamna sa fie foarte cald daca dupa jumatate de zi de munca storc hainele de pe mine;
  •  oare cit de ciudat e daca abia ieri am aflat ca astia se caftesc prin Atena si Salonic?

5/27/11

Si poza din balcon

Salutari de peste mare

  •  am fost la doi pasi de a-mi uita parola Blogger.
  •  grecii sunt, probabil, cei mai lenesi oameni pe care i-am vazut (dupa romanii care se prefac ca muncesc la noi in tara).
  •  dupa primele doua saptamani de munca la foc continuu, am jurat ca nu am sa ma mai uit niciodata urit la vreun chelner. 
  •  dupa acelasi principiu, jur ca nu am sa mai blestem vreodata conexiunea la Internet din tara mama.
  • avind in vedere ca peste jumatate de staff e din Romanica, preconizez ca in citiva ani Grecia va deveni un fel de a doua Italie. Nu incercati sa vorbiti engleza aici, riscati sa o macelariti pe cea pe care deja o stiti.
  •  poza cu privelistea din balcon nu vrea sa se incarce (vezi bulina nambar for), deci o lasam pe alta data. Cum ar veni, traiesc si va pup!

5/6/11

Dacă nu murim în 2012

Dincolo de miştourile maică'mii şi crucile lui taică-miu vizavi de subiect, m-am gîndit că ar fi o chestie tare faină ca măcar o dată în viaţă să ajung la Wolong. N-am zis că mîine, poimîine, dar nici peste 30 de ani cînd (probabil) nu voi mai fi în stare să car nici trei crengi de bambus.

Mi s-ar părea o chestie super tare să mergi acolo ca voluntar şi nu ca simplu turist care se zgîieşte la urşi printre gratii. Adică, dacă tot străbaţi juma' de planetă pînă la chinezi, măcar să pui puţin osul la treabă. Ceea ce m-a mirat însă e faptul că pentru a putea deveni voluntar la Wolong... trebuie să plăteşti. Cam 100 de euro pe zi din ce am citit pe diverse site-uri.

Planul nu e complet abandonat însă nu-mi ies din cap cîteva imagini dintr-un documentar. Acelea ale unor turişti-voluntari care erau nemaipomenit de încîntaţi pentru că aveau ocazia UNICĂ de a aduna caca de panda. Evident, după ce au plătit pentru a putea face lucrul ăsta. Şi io sunt ciudată?
.

5/2/11

Că tot plecăm la drum acuşi

"(...) Pînă cînd ajungi în camera ei, sexul este ultimul lucru la care te mai gîndeşti. Acum fata îţi pare ca un înger care te lasă să te întinzi pe pat şi îţi scoate pantofii din picioare. Extaz.

Să fii trezit cu o zdruncinatură nu pare corect. Te simţi de parcă fiecare terminaţie nervoasă îţi este conectată la un claxon, ca şi cum ai avea cuţite înfipte în tot corpul. Eşti în cadă. Este umplută aproape să se verse cu apă, suprafaţa fiind acoperită cu cu cuburi de gheaţă. Dacă nu ar fi fost acestea, ai fi crezut că ai luat foc. Pielea ţi-a devenit albastră. Într-o parte poţi vedea un bileţel, şi îi ceri braţului să îl ridice. Îţi spune să nu ieşi din cadă. Ambii rinichi ţi-au fost scoşi. Trebuie să suni la spital - numărul e scris la sfîrşitul biletului - şi să spui ce s-a întîmplat. Realitatea te loveşte ca un perete de cărămidă.

Tot nu eşti impresionat? Mai vrei încă un mit urban? Cel puţin nu eşti mort. (...)"

"Patrick Blackden- Capcane pentru turişti"
.

4/29/11

F.A.Q


"- Cam cît de lipsit de ocupaţie tre' să fii pentru a sta călare pe TV şi-a te uita la nunta noastră?"

Prietenii mei care se ocupă cu cititul pe buze jură că fix asta a întrebat-o prinţul pe nevastă'sa. Acum că nici ei nu au găsit nimic mai bun de făcut decît să se binocleze la un "eveniment" ce ne afectează mai puţin decît pîrţul tras de turist japonez în timp ce traversează Canalul Mânecii... asta e altă poveste! Haideţi să get a life!
.

Vaaai, mi-e ruşine!!!

Fiind atît de ocupată cu absolut nimic, mi-am cam neglijat blogul în ultima vreme. În aşa hal mi-am băgat picioarele încit am uitat complet de ziua lui. Adică nu de aia de contorizează zecile sau sutele de postări, ci de aia care numără anii. 


Dragii mei, au trecut patru ani şi patru zile (fix) de cînd am început să aberez pe platforma .blogspot. La mulţi ani, blogule, ştii că te iubesc cel mai sincer de pe Terra!!! Dacă uit şi în 2012 să-ţi cumpăr tort, promit că te las să-mi scoţi doi dinţi din faţă! Să cînte muzica! Ştiu c-a mai fost o dată asta, dar e o pesă de suflet... deci ciocul mic că ascultăm ce vrea fibra mea! 

Simply Red - Fake
 
   

.

noi să fim serioşi

ştiţi voi ce-a răspuns jamie woon* cînd l-au întrebat nişte indivizi că de ce s-a apucat de cîntat? zicea că i-a fost frică să nu i se întimple ceva cu vocea si să nu mai poată face lucrul ăsta. 

acum nu ştiu dacă să zic "oau, ce mişto!" sau să mă deprim şi să mă gindesc că acelaşi lucru trebuia să-l fac şi eu, pînă să se întîmple frumosul episod cu operaţia de tiroidă.

haideţi că mi-a trecut repede supărarea, m-am resemnat de mult cu gîndul că mi-am ratat cariera de vedetă înternaţională. pentru asta o avem pe inna cea fierbinte, deci suntem acoperiţi pe domeniul ăsta.

acum să vă explic steluţa de mai sus. jamie woon e tipul cu care v-am tot făcut capul pătrat în ultima vreme. în altă ordine de idei, de ce nu mi-a zis nimeni că filmele asiatice (nu cele horror) sunt atît de şmechere? dar despre asta într-un post viitor.

renunţ la scrierea fără majuscule, înainte de-a o adopta oficial. mi-am amintit că nu suport punctuaţia haotică.
,

fără legătură cu filmele chinezeşti

rasa umană ar fi mult mai simpatică dacă muierile nu s-ar mai smiorcăi atît după diferiţi indivizi - acelaşi lucru este valabil şi-n cazul maciomenilor.

lumea e muuuuult prea mare şi mişto ca să stai într-un singur loc. din aceeaşi categorie, prefer să mă apuc de pescuit în hawaii decît să-mi mai rup ficaţii în birourile vreunei multinaţionale.

e mai mult decît sănătos ca din cînd în cînd să-ţi bagi picioarele în ei bani şi să-ţi faci cele mai cretine mofturi. dacă vreau să comand de pe internet o piatră dintr-o fîntînă din congo, de acum o voi comanda!!! 

cred că m-aş putea obişnui să scriu fără majuscule.
.

4/26/11

You gotta love Jamie Woon


.

Bă, care mi-aţi şutit talentul?!

Clanul Bogdan a făcut un sacrificiu şi s-a uitat azi noapte pe acelaşi post tv - lucru care se întîmplă cam o dată la paişpe ani. Partea proastă e că la finalul emisiunii "Românii au talent" am ajuns să-mi pară rău că am pierdut timpul pe PRO TV.

Partea bună e că ai noştri compatrioţi nu s-au dezminţit nici de această dată şi au demonstrat că suntem un popor care gîndeşte cu picioarele şi în nici un caz cu capul. Nu am să încerc să înţeleg motivele pentru care Adrian Ţuţu a cîştigat aceasta competiţie. Băiatul ăla are acelaşi talent cu cel al multor băieţi din ţara asta. Hip-hopul nu mai este de mult ieşit din comun, dar parcă altfel sună atunci cînd iese din gura unui orfan, nu-i aşa? Viitorul Eminem al României? Asta chiar a fost hilară. Într-o ţară în care manelele tind să îngroape tot ceea ce înseamnă muzica de valoare, nu mă mir că lumea nu înţelege ce înseamnă vocea rară a unui contratenor.

Sper doar ca pe viitor Narcis Ianău să aibă parte de recunoaşterea pe care o merită. Recunoaştere pe care românii i-au furat-o azi, puţin după miezul nopţii.
.

4/22/11

Din nou despre Allen Carr (În sfîrşit nefumător)

Răspuns pentru cei care s-au apucat zilele acestea să mă chestioneze vizavi de lăsatul de fumat. Da, tot nefumătoare am rămas. După un an jumătate de la terminarea cărţii, nu am avut în absolut nici o zi dorinţa incontrolabilă de a killeri pe cineva pentru vreo havană şi-o brichetă (chibriturile nu mi-au plăcut niciodată). Nu m-am îngrăşat, nu am vrut să mă sinucid şi nici nu mi-am dat dracului toţi prietenii fumători, de teama de a nu ceda ispitei. Deci, dormiţi liniştiţi :).
.

4/19/11

Urechile ştiu de ce

Pentru că uneori Gabi pare să-mi ghicească gîndurile, mă văd nevoită să scriu despre cele mai enervante piese de la ora actuală. La modul că încep să-mi apară bube pe faţă atunci cînd îmi intră pe-o ureche şi incerc disperată să le scot pe cealaltă. Ordinea nu este deloc întîmplătoare.

Nambăr oan: Roa - Ne Place (pentru că la început mi se părea cît de cît decentă, dar radiourile au avut grijă să o difuzeze atît de des încît mă apucă nervii numai cînd îi aud primele note). Fanii Şuie Paprude să se abţină.
Nambăr ciu: noua porcărie piesă a lui Jenifer Lopez. O evit pe cît posibil de frica să nu încep să urăsc Lambada.
Nambăr fri: pe locul ăsta trebuia să stea Sak Noel, dar cum am mai comentat despre el aici, ar fi fost de-a dreptul redundant să mă mai plîng o dată. Aşadar, poziţia cu numărul trei îi revine lui Enrique Iglesias pentru a lui melodie în care ne arată cît de macio men e . Tot am văzut în videoclip că-i plac poziţiile, deci după faptă şi răsplată.

Precizez că m-am abţinut pe cît posibil să lungesc topul cu piese de provenienţă autohtonă. Nu de alta dar ar fi însemnat să trec aici (aproape) toate numele trupelor româneşti şi-s destul de incultă la capitolul  ăsta.
.
.

Aşa că

Ce se întîmplă după juma' de an de stat acasă, pe spinarea alor tăi? Devii un fel de lichea. Şi după cum bine ştiţi, una dintre caracteristicile lichelelor este aceea că nu fac ochi mai devreme de ora 10:00. Aşadaaaaar, de cîteva zile am început să fac exerciţii de trezit cît mai de dimineaţă. Că se vede ori ba, asta nu mai ştiu. Cert e că în jur de ora 11:00 dorm pe mine. Apoi îmi amintesc că acelaşi lucru mi se întîmpla şi în perioada în care lucram, deci nu-i panică. Bună dimineaţa, cum ar veni!

P.S: Jamie Woon is a God!
.

O melodie pentru retardaţi

Sunt destul de tolerantă în ceea ce priveşte genurile muzicale. Nu-ţi sar din maşină dacă şoferul vreunui microbuz ascultă manele şi nici nu mă dau cu capul de pereţi dacă nimeresc pe undeva pe unde urlă din boxe vreo piesă rock. Dar de aici şi pînă la a putea asculta ceva atît de infect precum asta... e cale foarte lungă. Ce mă oftică însă cel mai mult e faptul că posturile tv/ radio de la noi o promovează de parcă ar fi vreo piesă reprezentativă pentru români. Haideţi sictir*! 

* avînd în vedere că nu am mai sictirit pe nimeni de mult, m-am văzut nevoită să-mi revizuiesc comportamentul. Ce bine a fost!
.

4/15/11

Hepi Bărdei, gen

Ce mişto e Gugăl. Adică azi, cînd îl aniversează pe Charlie Chaplin. Cu toate că nu înţeleg de ce lucrul ăsta se întîmplă cu o zi în avans - din cîte am văzut, actorul e născut pe 16 aprilie. M-am speriat puţin c-a trecut data scandentă pentru rata de la iaht. Ptiu!
.

Două bance lungi

O femeie la vreo 30 de ani, după ce şi-a rezolvat treburile în capitala de judeţ, voia să ajungă acasă şi nu mai avea bani. Se apropie de un taximetrist şi îi spune:
- Uite, tre' s-ajung si eu în Trescovenii de Sus dar nu am bani. Cum ajungem acolo ajungem noi la o înţelegere...
- Bine, las' că ne socotim noi pe drum!, zice taximetristul. Dupa vreo oră, bărbatul opreşte maşina pe un cîmp, scoate o pătură din portbagaj şi o întinde pe lucernă. Femeia, îngrijorată îi zice:
- Vai, dar nu pot să fac asta, sunt măritată, am doi copii acasă!
- Şi ce? Şi eu sunt însurat, am femeie, am copii, dar am şi 40 de iepuri de hrănit, aşa că taci si rupe lucerna!

Mecanicul unui metrou bucureştean are parte de o zi banală pînă cînd îşi face intrarea în cabină un tip tuciuriu cu un pistol în mînă care comandă scurt :
- La Beirut !
După ce-şi revine din şoc, vatmanul încearcă să-i explice agresorului:
- Domnule, ăsta-i metrou, nu avion, merge pe unde are şine. Doar nu credeţi în realitate că pot să vă duc la Beirut cu metroul.
Intrusul, însă, ştie una şi bună :
- La Beirut !
Vatmanul, resemnat, anunţă la microfon :
- Toată lumea în vagoane, se închid uşile, următoarea staţie : Beirut, cu peronul pe partea dreaptă.
Pe faţa agresorului înfloreşte un zâmbet : 
- Vezi, avea dreptate Ceauşescu: voi puteţi, mă, da' nu vreţi!
.

4/14/11

Ferice de cei fără juma' de creier

Cînd îi aud pe cei care trag mărar pe nas că fac chestia asta pentru a explora Absolutul, îmi vine să-mi dau două palme şi să-i spînzur de lustră. Băi, şi-l explorează o dată, de trei ori, de o mie de ori, pînă se plictisesc şi ei, te plictisesc şi pe tine dar... nu se vede nici o schimbare. Adică după atîtea doze de cunoaştere de sine cîte prizează generaţia etnobotanică, m-aş aştepta să dau numai de inteligenţi peste tot. Cînd, ce să vezi?, ei rămîn la fel de tîmpiţi.

Zicea bine Robintel odată. În final selecţia naturală îşi va face treaba. Băgaţi fraţilor cît mai puteţi că şi-aşa ne-am înmulţit în draci. Bivolaru fie cu voi!
.

4/12/11

Încă una pe-ncercate

Dacă tot suntem la capitolul "remedii" (bine, ştiu că nu suntem, dar e blogul meu aşa că treaba stă cum vreau eu), astăzi vă recomand un (alt) minunat tratament pentru... insomnie:


În prima seară am zis că-s chefless şi de aia mă fură somnul. A doua oară am dat vina pe ceaiul de tei. A treia pe coarda sărită cu cîteva ore înainte. A patra pe ora înaintată. A cincea n-am mai avut pe ce, pentru că după primul sfert de oră pot să jur că sforăiam. Deci, metoda cu cititul a fost devansată de asta cu belitul ochilor la stele. Valeriana Officinalis sucks once again!

P.S: Dacă rezişti măcar un sfert de episod, poţi afla chestii chiar foarte interesante. Mda, cine să mă mai bage în seamă?!
.

4/11/11

Tratament împotriva acneei - rezultate pe-ncercate

Am zis să scriu articolul asta în ideea în care cineva se va folosi de el pe bune. Adică, mi-aş fi dorit şi eu acum vreun an să găsesc un text de genul asta, text care m-ar fi ajutat probabil să economisesc sume considerabile de bani.

Bipedele care caută tratamente minune pentru acnee (în toate formele ei) ar trebui să ştie că există un remediu naturist foarte la îndemînă. La mine a funcţionat după jde' mii de creme şi antibiotice folosite, să nu mai vorbesc de nenumăratele vizite pe la dermatologi - şi nu numai. În culmea disperării am zis să încerc ceaiul de brusture (cumpărat DOAR de la Plafar, nu vă apucaţi voi să-l culegeţi, poate daţi în altele). Ceea ce nu am reuşit în mai mult de un an am reuşit în trei săptămini, cu două căni de ceai din mai sus numita plantă, băute zilnic. Vă avertizez, gustul este groaznic (adică GROAZNIC), dar merge înghiţit cu un cîrlig de rufe prins pe nas. Preţul unei cutii de ceai este absolut hilar, deci măcar nu veţi boci după bani în cazul în care îl veţi leorcăi degeaba.

Nu bag mîna în foc că remediul funcţioneşte în toate cazurile, dar merită încercat, mai ales daca aţi ajuns în culmea exasperării din cauza tratamentelor cu multe zerouri în coadă.

P.S: Nu vă întrebaţi dermatologii despre acest tratament naturist, cel mai probabil vă vor ride în nas şi vă vor prescrie o cremă şi mai scumpă  decît precedenta.
.

4/9/11

Mii şi mii şi mii

Mi se pare mie sau ăştia de la Cosmote au exasperant de multe oferte la servicii? La început reclamele lor de la TV erau unele dintre cele mai mişto - la modul că erau destul de originale şi nu mă făceau să schimb postul atunci cînd le vedeam. Acum n-au rămas din ele ele decît nişte înşiruiri obositoare de mii de minute în reţea/ mii de prieteni din grup/ mii se sms-uri moca. Ştiu povestea aia cu diversitatea care e bună pentru consumatori (aşa au de unde alege) dar ce facem cu aia derutaţi, gen io? Mă gîndesc de ceva vreme să-mi iau şi-o cartelă pe Cosmote dar dacă azi mă hotărăsc asupra unei opţiuni, mîine garantat îmi dispare cheful pentru că şi apare o altă ofertă MUUULT mai avantajoasă decît precedenta. Clar, reţeaua asta nu-i pentru mine!
.

4/5/11

Triunghiul Bermudelor s-a mutat în România

Astăzi, dau să-mi cumpar un bilet pentru trenul Galaţi-Timisoara, cu intenţia de-a ajunge undeva prin Tîrgu Mureş. Scot banii din portofel şi-i spun duduiei de la ghişeu ce-mi doreşte sufleţelul. Ea mă priveşte cu ochi mari de căprioară şi mă anunţă sec:
- Ştiţi, există o problemă cu trenul...
- ???
- Nu ştim unde este...
- Cum adică nu ştiţi unde este?
- Adică i s-a stricat locomotiva şi habar nu avem pe unde a rămas. Tot ce pot să vă spun e că are deja peste o oră întîrziere...

Tăică-miu o roagă pe duduie să termine cu glumele proaste, ea îi răspunde că ştie c-a trecut 1 Aprilie, eu deja începusem să înjur în gînd - că de faţă cu ai mei mi-e ruşine. Am fost sfătuiţi călduros să revenim din cînd în cînd la ghişeu să cerem informaţii. Regretam amarnic că fix în dimineaţa asta nu-mi luasem cu mine cortul pentru a-l instala în faţa gării. Nu de alta dar să fac naveta casă-gară, o dată pe oră, ca să cer relaţii despre un tren care teoretic nu există, poate fi destul de obositor.

Noroc că mă duceam în Tîrgu Mureş să beau o cafea în mall şi nu la vreun control medical. Vă daţi seama cam cît de tare mă enervam atunci, nu?! M-aş c*ca pe ea de ţară bananieră!
.

4/3/11

Am închis prăvălia

Pentru că atunci cînd eşti îndrăgostit nu te deranjează nimic şi nu-ţi vine să te iei de nimeni. Iar eu nu pot să scriu despre elefanţi roz şi Iepuraşul de Paşti. Aşa că ne luăm o bine-meritată pauză, de data aceasta pe o perioadă nedeterminată. La fel cam cum mi-aş dori să fie contractul meu de muncă în cazul în care m-aş angaja.

(Sper) pe curînd!
.

3/27/11

Aici mi-s!

N-am murit daaaaar... nici nu m-am măritat. Să zicem doar că încerc să-mi plănuiesc (cu cap) Marea Evadare. Şi cum bătrîneţea a început să-şi spună cuvîntul şi nu-mi mai permite să fiu multi-tasking, recunosc, cam neglijez blogul. Momentan vă las c-un tip absolut genial:

.

3/10/11

Voi cît de grozavi aţi fost azi?

Ca un adevărat fost-jurnalist ce sunt, am aflat abia acum (adică la 4 minute distanţă de miezul nopţii) că astazi a fost ziua lui Chuck Norris. De fapt e-n fiecare an, dar vorba vine. Băi nene, omul asta are 71 de ani?!! Ceva fantastic. Poate de aia, tot pe fiecare 10 martie a anului, oamenii cică sărbătoresc The International Day Of Awesomeness. La cît de informată mă prefac a fi, pe asta chiar că n-am ştiut-o.
.

3/9/11

Băga-şi-ar asigurarea în c*r!

După ce acum vreo 4 luni am avut parte de cel mai scurt control medical din lume - 3 minute, cu tot cu şpagă - azi am bătut recordul. Jur cu mîna pe pistol că nu am stat mai mult de 1 minut şi 20 de secunde în cabinetul unui gastroenterolog. Cît am aşteptat la uşa duduiei care nu s-a sinchisit să vină la timp, că doar de aia e plătită? 3 ore!!! Rezonabil raportul timp de aşteptare/ timp de examinare, n-am ce zice. Păi să nu-i ia dracu cu tot cu sistemul lor medical de stat?!
.

3/8/11

Asta nu-i urare de 8 Martie



Doar că nu am mai postat de mult vreun iutub şi oricum n-am chef de scris.
.

3/4/11

Ele zic că nu există

Cucoanele de prin tîrg. Că ba-s pretenţioasă, ba nu mă poate mulţumi nimeni, ba nu există absolut nici un macho man care să îmi poată suci minţile. Greşit! Singurul bărbat de pe Terra (că pentru restul Sistemului Solar nu pot băga mîna în foc) care mă încîntă pînă dincolo de limitele legale e Mircea Badea. Nu vă pun vreun link explicativ că de bine de rău îl cunoaşte tot poporul. Cred. Şi partea cea mai bună în toată afacerea asta e că nici măcar nu trebuie să fie în aceeaşi încăpere cu mine pentru a mă face să rîd ca dementa pînă mă apucă sughiţurile. Aşa că zîrţ*, doamnelor! 

* interjecţie despre care nu-mi amintesc dacă am înventat-o sau am preluat-o de prin faţa blocului. Cum ar veni, e un fel de sinonim pentru sictir. Am încheiat steluţa.
.

Pentru a mia oară, despre cîinii comunitari

Dincolo de naivitatea (să nu spun altceva) celor care au impresia că eutanasierea cîinilor comunitari va rezolva problema lor, nu pot să nu rămîn şocată de atitudinea descreieratei de Udrea. Cum e posibil ca un ministru al turismului să fie incapabil de-a anticipa impactul pe care îl va avea această măsură asupra imaginii ţării? Imagine despre care ştim toţi că e deja vai mama ei.

Mai şocant decît asta este faptul că românul nu poate vedea dincolo de salamul şi bidonul de ulei oferit ca şpagă în preajma alegerilor de orice fel. Ar fi cumplit ca animalele străzii să fie omorîte în masă în timp ce majoritatea închide ochii, vrăjită de un nou val de promisiuni ce put de la o poştă. Astfel, nenorociţii care au băgat în buzunare banii destinaţi ţinerii sub control a situaţiei vor avea la îndemînă cea mai uşoară cale de-a şterege urmele furtului. 

Oficial, am ajuns să imi fie ruşine că trăiesc în România. Mă gîndesc cu groază la clipa în care ne vom transforma din nişte ţigani mîncători de lebede în măcelarii Europei.

"Non-violenţa duce la cea mai înaltă formă de etică, adică scopul evoluţiei. Pînă cînd nu vom înceta să rănim alte vieţuitoare, tot primitivi suntem. - Thomas Edison"
.

3/3/11

Gata cu amorţeala

După ce timp de vreo două săptămîni m-am lăsat dominată de o monumentală lene  - atitudine ce s-a simţit şi pe blog, cred - astăzi m-am reapucat de desenat. Am reuşit să duc la capăt vreo 3 schite şi-o mîzgîlitură. Lucrul care într-adevăr m-a făcut să simt că ziua nu a trecut degeaba a fost fişierul Word ce reprezintă prima pagină a cărţii pe care intenţionez să o scriu. I-am găsit titlu, nu contează care, avînd în vedere că şansele ca această carte să nu fie scrisă vreodată sunt de vreo 4 catarlioane de ori mai mari decît să o scriu. Am început mijlocul săptămînii bine.
.

2/28/11

Ce filme (n-)am mai văzut

La fel ca şi în 2010, anul ăsta am să spun pas peliculei care a cîştigat Oscarul pentru cel mai bun film. Nici acum nu mi-am revenit după şocul pe care l-am trăit atunci cînd The Hurt Locker a sărit din boscheţi şi i-a şutit premiul Avatarului (nu că ăla ar fi meritat Oscarul), deci nu mai risc cu titluri la care am alergie în principiu. M-am apucat de discurs de fix 3 ori, de fiecare dată am adormit, deci mort şi îngropat rămîne.

Am dat în schimb peste vreo cîteva titluri care au reuşit să mă convingă că ar trebui să le văd pînă la capăt. Asta ca să nu mă simt mai proastă decît atunci cînd le-am început. În cazul în care sunteţi amatori de thriller-uri psihologice & CO, puteţi arunca un ochi, doi peste:
Ordinea nu are absolut nici o importanţă. Dacă nu v-a plăcut Memento însă, nu le daţi jos de pe net.
.

2/25/11

Nevroza de vineri

Vă spuneam acum vreo 243 de scroll-uri că ai mei dragi părinţi au cablu TV de la doi furnizori de servicii diferiţi. Ei bine, mie-mi place mai mult furnizorul lui taică'miu, pentru că în grila lui de programe este şi acel minunat post numit Investigation Discovery (ID). Drept urmare, ori de cite ori jumătatea masculină de familie părăseşte incinta, eu stau lipită de teve pe respectivul canal. Şi nu ştiu cum se face că de fiecare dată taică' miu intră în cameră în mijlocul unui jaf, vede vreo scenă în care unul zace cu creierul întins pe faianţa din baie ori dă nas în nas cu vreun medic care îi taie capul cu fierastrăul vreunui pacient.

Mi-a tot ameninţat canalul cu extincţia dar niciodată nu s-a încumetat să mă aducă în pragul unui infarct. Pînă astazi cînd I.D. a dispărut din grila de programe. Nu am înţeles niciodată de ce mi padre are două telecomenzi pentru televizor. Drept urmare, nu m-am putut decide pe care să o folosesc, în încercarea de a-mi recupera postul preferat din marea de purici ce l-a înghiţit.

Iau două xanax-uri cu vodcă, dar cinci minute mai tîrziu mă apucă altă criză. Colac peste pupăză, aflu că programul ăsta nu poate fi urmărit online. Discovery my ass!
.

2/24/11

Bampirul din mine se manifestă

M-am trezit abia cînd am simţit ceva cald prelingîndu-mi-se din colţul buzei, înspre bărbie. M-am uitat buimacă în jur şi mi-am dat seama că aţipisem în fotoliu. Citeam în clipa în care Moş Ene mă pocnise cu bagheta fermecată peste ochi. Am dus mîna la gură şi mi-am dat seama că buza de jos îmi sîngera. Fusesem atît de concentrată asupra lecturii încit mi-am muşcat-o inconştient... şi-am aţipit cu ea prinsă între dinţi. Nici nu vreau să îmi amintesc ce bazaconii am visat de am sfîrşit prim a o molfăi cu poftă.
.

Avertisment!

De azi înainte, orice construcţie formată din (cuvinte legate de căsătorie + numele meu) nu vor mai fi permise. Cel puţin nu pe blogul ista. Se pare că apropourile din ultima vreme au fost prevestitoare: m-am ales cu rolul de domnişoară de onoare. Dintr-aia de trebuie să se îmbrace civilizat, în rochie, şi să poarte tocuri. Am fost atît de şocată la auzul veştii încît mireasa pesemne a crezut că mai bine m-aş sinucide decît să-i accept propunerea.

Pe calea aceasta, îmi cer scuze pentru lipsa de reacţie şi o rog din suflet - de pe acum - să nu arunce buchetul înspre mine!!!
.

2/23/11

Ştefan Regele. Cel Mare.

Cică "într-un sodaj recent, s-a estimat că din cinci persoane care citesc o carte în sălile de aşteptare ale aeroporturilor, în staţiile de autobuz sau în alte locuri publice, trei sunt cufundate într-un roman de Stephen King". Măi, aşa o fi, nu mă bag peste oamenii cu sondajele. Totuşi, mi-e cam greu să cred că cineva poate citi în metrou(ul din Reştibucu, de exemplu), un specimen mamut precum cel din imagine. Şi Dumnezeul Cărţilor e martor că majoritatea romanelor lui King sunt tipărite în format (atît de) mare.


Pentru a avea un oarecare termen de comparaţie, am aruncat peste cel mai stufos exemplar pe care-l am în bibliotecă... o banală "carte de buzunar" de vreo 250 de pagini.
.

2/22/11

Englezii şi ideile lor

Marea Britanie vrea să dea toate ceasurile de pe insulă cu o ora înainte. Cel puţin aşa se scrie în cotidianul The Independent. Aplicarea ideii ar ajuta considerabil la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, de vreme ce perioada de lumină din timpul zilei s-ar mări. Vorba aia, am trait să o văd şi pe asta.

Precedentul fiind creat, România ar putea propune ca toate ceasurile din ţară să fie date cu vreo 50 de ani înapoi. Măsura ne-ar putea ajuta să justificăm faptul că suntem atît de înapoiaţi.
.

2/20/11

Leapşă de week-end

Ca să nu existe confuzii, leapşa asta se duce la Mut Fuşte (pentru că sunt sigură că lepşele îl enervează şi nu l-am mai enervat de mult), Simona (pentru că ar fi a doua - de la mine - pe care nu ar da-o mai departe) şi la Gabi (pentru că nu am văzut pînă acum nici o leapşă la el pe blog; posibil să fiu chioară). Cine o mai vrea să o ia, că-i gratis - ca răceala :).

SUNT cea mai nehotărîtă persoană din Sistemul Solar.
VREA ca viaţa să aibă muzică de fundal.
PĂSTREZ tot felul de prospecte.
MI-AȘ FI DORIT să mă fi născut peste vreo 200 de ani .
NU ÎMI PLACE să mi se umple inboxul cu e-mailuri inutile.
TEM că într-o zi nu voi avea de unde să-mi cumpăr bilet RATB/ RATP şi că-mi voi lua amendă.
ÎMI PARE RĂU că nu mai pot cînta.
ÎMI PLACE să fac mişto de oameni.
NU SUNT (totuşi) atît de miştocară pe cît las impresia.
DANSEZ prin casă ori de cîte ori mă apucă.
CÎNT în gînd pentru că nu mai pot cu voce tare.
NICIODATĂ nu adorm fără să verific (de vreo 3 ori) dacă uşa de la intrare e încuiată.
RAR îmi încalc promisiunile.
PLÎNG la bancurile foarte bune.
SUNT CONFUZĂ în fiecare dimineaţă în care cerul e înnorat.
AM NEVOIE de cartea "How To Catch And Keep A Vampire" de Diana Laurence.
AR FI TREBUIT să beau mai multă apă astăzi.
PUTEA să ung felia de pîine pe ambele părţi, cu dulceaţă.

Leapşă culeasă de pe la Ionuţ.
.

2/18/11

Film pentru adormiţi

Persoana care mi-a trimis acum vreo 5 minute* e-mailul acela cu trei bancuri foarte lungi este rugată să îl re-expedieze. Cînd să mă apuc de citit glumele şi să mă holbez la numele expeditorului, m-am trezit din somn. Mulţumesc anticipat şi promit să nu mai aţipesc pînă la generic.

* adică în jur de ora 01:10, vineri dimineaţa.
.

2/17/11

Cîte idei nebuneşti


"Helward Mann trăieşte pe o planetă hiperboloid, într-un oraş care are strania particularitate de a se deplasa încet pe şine ferate. Pe măsura înaintării, Ghilda Liniilor demontează liniile situate în spatele oraşului şi le mută în faţă, în timp ce Ghilda Viitorului planifică traseul pe care trebuie să-l urmeze oraşul în lunga sa calătorie către punctul Optim. În acest punct, condiţiile de viaţă ale locuitorilor s-ar apropia cel mai mult de cele de pe Pământ. Chiar dacă oraşul va ajunge vreodată în punctul Optim, tot nu s-ar putea opri, fiindcă… Optimul însuşi se îndepartează mereu." De aici.
.

2/16/11

Ce înseamnă asta?

Reumatism la cel puţin trei degete sau cîte o lobotomie pentru toţi copiii retardaţi care fac schimb de liste de Messenger. Nu mă interesează că abia au descoperit Internetul, că se plictisesc sau că nu le cumpără părinţii jucării. Muriţi!
.

2/15/11

Nici déjà vu-ul nu mai e ce-a fost

Se dă teoria conform căreia universurile paralele există. Cel puţin aşa zice fizica cuantică. Şi se mai dă şi teoria ailaltă conform căreia deja vu-urile nu ar avea legătură cu trăirile dintr-o viaţă anterioară... ci mai degrabă cu cele dintr-un univers paralel. Destul de logică treaba. Dacă ar fi să ma iau după ipotezele astea două, aş ajunge la concluzia că Silviile din celelalte lumi nu diferă foarte mult de mine. Din cîte mi-am dat seama pînă acum ele se uită cam la acelaşi filme, citesc cam aceleaşi cărţi şi cască gura cam prin aceleaşi locuri. Mai mult decît interesant.
.

2/14/11

Eu una m-am rîs




E clar că n-am nici o treabă cu gătitul de vreme ce juma' de oră nu m-am putut opri din sughiţat.
.

Oumaigad!

Sailor Moon online? Am murit şi am ajuns în Rai!
.

2/10/11

Să-i înveţe cineva să vorbească

Ce rol au medicii legişti pe lumea asta? Adică ce naiba se tot prefac ei că investighează după ce dau oamenii Ortu' Popii, de vreme ce toţi mor din aceeaşi cauză: stop cardio-respirator. Nu mă credeţi? Uitaţi-vă la televizor, ascultaţi posturile de radio, citiţi ziarele. Cînd un medic este întrebat de ce a crăpat Cutărescu, suntem imediat lămuriţi, primind fără întîrziere acelaşi răspuns: "moartea pacientului a survenit în urma unui stop bla bla bla...". Poate careva de pe planeta asta să îl contrazică pe nenea în halat alb şi să-i spună că mortul nu a murit din cauză că nu mai respira? Clar nu, deci medicul e cel mai deştept.

Oare cînd or să priceapă  ăştia că acea cauză a morţii este de fapt cauza stopului cardio-respirator?
.

2/9/11

Chestionar auto 2011 cică 2008

1. Cum se trateaza rănile survenite în urma unui accident rutier?
a) se dezinfectează rana cu scuipat după care se curăţă cu peria de sîrmă;
b) se leagă rana cu sîrmă ghimpată pentru a se opri hemoragia;
c) se pupă în dreptul rănii pentru a ameliora durerea.

2. În urma unui accident auto, una dintre victime are hemoragii severe. Este indicat să o transportaţi la spital?
a) nu, deoarece vă murdareşte maşina de sînge iar în cazul în care moare nu vă mai poate despăgubi;
b) da, dar numai în portbagajul maşinii;
c) da, dar sunteţi obligat să lăsaţi victima să conducă autovehiculul.

3. Circulaţi regulamentar pe un pod cu circulaţie pe un singur sens, iar de pe contrasens se apropie un tir cu o viteză de 160km/h. Ce trebuie să faceţi în această situaţie?
a) măriţi viteza pentru a fi sigur că muriţi;
b) nu vă faceţi probleme, deoarece şoferul tirului procedează neregulamentar şi va suporta consecinţele legale;
c) aţi pus-o!!!

4. Circulaţi regulamentar şi observaţi că, din spate, conducatorul unui autoturism se pregăteşte să vă depăşească. Cum procedaţi?
a) măriţi viteza şi vă luaţi la întrecere cu respectivul conducator auto, pînă cînd renunţă să vă depăşească;
b) îl acroşaţi din lateral cînd este în dreptul dumnevoastră astfel încat să îl scoateţi de pe partea carosabilă;
c) iesiţi imediat de pe partea carosabilă, chiar în şant dacă este posibil, pentru a-i da de înţeles că sunteţi de acord să fiţi depăşit.

5. Circulaţi regulamentar şi observaţi că un biciclist se agaţă cu mîna de autoturismul dumneavoastră. Cum procedaţi?
a) măriţi viteza cît puteţi de mult, deoarece este posibil ca biciclistul să se grăbească;
b) măriţi viteza şi începeţi să circulaţi în zig zag, pînă cînd nu îl mai vedeţi pe biciclist;
c) scoateţi capul pe geam şi îl injuraţi pe biciclist.
  

Via Facebook.

Migrene cinematografice

Care ar fi fost şansele? Destul de mari se pare. Ecranizarile ultimelor două cărţi* pe care le-am citit au fost regizate de acelaşi Stanley Kubric. Nu ştiu exact dacă e fix treaba lui să aleagă soundtrack-urile, cert e că muzica din filmele astea a fost poate cea mai enervantă auzită vreodată. Încerc să-mi dau seama dacă mai tare mă doare capul din cauza imaginilor sau din cauza a ceea ce mi-a intrat pe-o ureche şi nu mi-a mai ieşit pe cealaltă. Încă mai dau cu banul...

* "Shining - Stephen King" şi "2001: Odiseea spaţială - Arthur C. Clarke"
.

2/8/11

Nebuneală precoce

Pregătirile văd că au început de pe acum. În consecinţă, pe 14 februarie nu are rost să citesc vreun blog de vreme ce peste tot am să vad doar posturi despre cît de mult urăsc/ iubesc oamenii ziua asta. 

Am plecat să casc...
.

Fără diacritice, despre căsătorie

Silvia Bogdan: deci sotul meu
alinutza: asa
Silvia Bogdan: trebuie sa aiba parul peste medie de lung
Silvia Bogdan: si sa fie blond
Silvia Bogdan: m-am decis
alinutza: da
alinutza: si sa se imbrace colorat
alinutza: fara gel
Silvia Bogdan: nuuuuu
alinutza: si?
alinutza: ce mai era?
Silvia Bogdan: nu colorat
Silvia Bogdan: la costum
alinutza: costum colorat?
Silvia Bogdan: nu
alinutza: ca in hawaii
alinutza: ?
Silvia Bogdan: fata
Silvia Bogdan: nu  
Silvia Bogdan: tu descrii opusul 
Silvia Bogdan: costum
Silvia Bogdan: clasic
alinutza: da  fata
alinutza: m-am prins
Silvia Bogdan: si io la costum linga el
Silvia Bogdan: evident
Silvia Bogdan: ioiii
Silvia Bogdan: ce aberez la ora asta
alinutza: asta nu o pot cred
alinutza: e
Silvia Bogdan: la costum de scafandru
alinutza: asa da
Silvia Bogdan: sau de astronaut
Silvia Bogdan: mi-au dat lacrimile
alinutza: sau de alpinist ca ai vazut ca se poarta
Silvia Bogdan: unde?
alinutza: aia de halloween
alinutza: de la wk
alinutza: remember?
Silvia Bogdan: da, da
Silvia Bogdan: chioampa cu gura mare
alinutza: da da da
Silvia Bogdan: dar aia e femeie... io vorbeam de sot
Silvia Bogdan: pf
alinutza: nu titi
alinutza: vb de costumul tau
Silvia Bogdan: deci ne intelegem separat
Silvia Bogdan: desi vorbim impreuna
alinutza: pai da
alinutza: ca intotdeauna
.

2/6/11

Filmele cu personaje dubioase

M-am uitat la 2001: Odiseea spaţială şi mi-am dat seama că aş fi înţeles fix o laie din el dacă nu aş fi citit cartea mai întîi. Ciudat, în alte filme l-am priceput pe Kubrick. Acestea fiind datele problemei, am zis să mă intorc la ceva mai soft şi-am ales nişte filme pe care le tot evit de vreo 10 ani. Trilogia Star Wars adicălea. 

Nu-mi pot garanta c-am să rezist măcar la o parte. Ideea e că, de acum, vreau să mă prind şi eu la glumele cu Luc Scai Ualcăr.
.

O telecomandă, două

Nu ştiu cum s-au învîrtit ai mei şi ce contracte au semnat de s-au trezit că au cablu TV de la doi furnizori de servicii de profil. Partea bună este că în casă există două televizoare, deci nici un conflict de interese. Cu ocazia asta, în fiecare seară - fără absolut nici o excepţie - sunt martora unei scene destul de bizare. Personajele sunt tot timpul aceleaşi: maică-mea şi taică-miu. Ea într-o cameră, el în alta. Amîndoi butonînd telecomenzile. Puţin mai tîrziu, holul devine pentru ei un soi de canal de comunicare. Discuţiile variază dar nu se abat nici o secundă de la subiectul "vezi că-i nu ştiu ce de văzut pe cutare post". De regulă maică-mea îl îndeamnă pe taică-miu ba cu un film, ba cu nu ştiu ce emisiune sau ştire de interes intelgalactic. În final ajung amîndoi să se uite pe acelaşi canal, dar folosind televizoare diferite.

Mda, cine să-i înţeleagă pe oamenii mari?
.

2/4/11

Chipurile, a început războiul

Nu-mi place să rămîn cu datorii, aşadar am zis să-mi onorez partea de înţelegere şi să-l "atac" pe Andrei care probabil a şi adormit în post pînă m-am adunat eu prin bucătarie. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, (cică) suntem în război iar momentan ne batem în reţete. La alegere. Iniţial optamsem pentru două ochiuri. Dar, pentru că m-am trezit bine-dispusă am zis să încropesc o chestie care să aducă a mîncare gătită şi nu a ceva aruncat în tigaie din avion. Am ales nişte paste bolognese fără carne, doar intenţionam să le şi mănînc. Aşadar, se ia o pungă de spaghete mai mult sau mai puţin întreagă (depinde de cîte scapi de lîngă oală) şi se aruncă în apa ce deja fierbe, bla, bla, bla...


Se ia şi un borcan de ciuperci fierte, se amestecă cu ceapă, usturoi şi mirodenii cu nume ciudate şi se pun la rumenit într-o tigaie. Pentru un gust original, în timp ce ingredinetele mai sus menţionate se zvîrcolesc în ulei, persoana care face pe-a bucătăreasa - adică io - poate să-şi caute de treabă prin baie (de exemplu să-şi aplice nişte crema pe faţă) iar ciupercile să se ardă. Chiar şi aşa, nu e nevoie să ne panicăm, luăm nişte apă, o aruncăm peste amestec cu intenţia de a stinge incendiul şi ne vedem liniştiţi de treabă.


În timp ce spaghetele se desfăşoară calme în apa clocotită, adăugăm în tigaie şi sosul bolognes (gata cumpărat, ce, aţi înnebunit?) dar şi o nouă tură de mirodenii exotice. De astă dată este esenţial să evităm incendierea tigăii, de aceea păzim sosul cu sfinţenie pînă fierbe suficient. În cazul meu, "suficient" înseamnă pînă cînd are gust bun.


Se strecoară pastele fierte, se ornează cu sos - modelul trebuie să fie musai în formă de steluţă - după care se aruncă în farfurie cîteva fire de pătrunjel. Ele trebuie să fie potrivit de mari pentru a putea fi îndepărtate cu uşurinţă pentru că, decorul nu se mănîncă.






Sincer, nu vă recomand să luaţi ca punct de reper această reţetă. Cu atît mai mult să mîncaţi rezultatul. Eu încă trăiesc dar nu bag mîna în foc că voi sunteţi la fel de rezistenţi ca şi mine.
.

2/3/11

Noapte lună!

După vreo cîteva săptămîni în care am tot înghiţit pilule şi fierturi de burieni care-mi promiteau Somnul cel mai somn, am rezolvat buba. Cum? Citind. Sunt absolut sigură că nu am să pot menţine norma de o carte pe zi, însă în ultimele 48 de ore am reuşit să termin două romane. Efectul este cît se poate de blurat. Nici miezul nopţii nu-i şi deja sunt mai ameţită decît după o doză zdravănă de tranchilizante pentru cai. Mă simt ca un elev care abia îşi ţine ochii deschişi în timpul unei ore super plictisitoare de matematică. 

Partea bună e c-am rezistat pînă la ultima pagină a cărţii şi-am descoperit cum a rămas treaba. Partea rea e că tot cu ocazia asta am aflat despre existenţa unui al doilea volum, pe care nu îl am  în bibliotecă. 
.

Ţi-ar fi catargul de cap

Duşmanii or să fie dezamagiţi. Nu am terminat barca de unde rezultă că nu am plecat la pescuit de unde rezultă că nu m-am înecat. Din contră, am dat-o naibii de treabă. După ce că per total m-ar costa vreo cinşpre bulioane, galionul ar putea fi scos pe apă peste vreo doi ani. Că abia atunci am să pot aduna cele 100 de piese din care-i format. Păi cu banii aştia îmi iau mai mult ca sigur o Dacia 1310 la mîna a cincea.

Vreun monocilcu cu şa dublă are careva de vînzare?
.

1/30/11

Mă apuc de pescuit

Am zis că dacă nu am de gînd să-mi cumpăr maşină, n-ar fi rău să-mi fac totuşi un cadou. Elicopter nu (că mi-e frica de înălţime), tren nici atît (or să-mi fure ţiganii şina de cale ferată). Ce-a mai rămas în discuţie? Un vapor, desigur. A intervenit problema banilor şi mi-am dat seama că de iaht nu am finanţe deci va trebui să mă mulţumesc cu o ambarcaţiune modestă, din lemn. Coincidenţa a fost că aveau aştia de la De Agostini un galion de vînzare, deci m-am băgat pe felie gen. Pun mîna pe telefon şi sun editură, acolo. Cer cu directorul care mă lămureşte că aştia vroiau să-mi vîndă corabia pe bucăţi. Săptămîna asta puteau să mă servească cu o punte de toată frumuseţea. Am zis:

- Bine mă, o iau şi pe bucăţi, nu-i bai, dar cum adică puntea e la preţul promoţional de NUMAI 6, 90 RON? Adică mai încolo vă nesimiţiţi şi băgaţi pentru fiecare piesă un scor mai mare de 12 RON sau ceva?

Directorul nu a ştiut ce să-mi răspundă, a întors-o că astea-s informaţii confidenţiale şi c-am să văd pe parcurs cum stă treaba. Apoi m-a convins. 

- Ştiţi, avem şi o linie telefonică specială. În cazul în care vă poticniţi cu ansamblarea galionului, rămîneţi spînzurată de catarag sau vă rătăciţi prin cală, ne daţi un telefon iar specialiştii noştri or să vă rezolve cît aţi spune "barcă"!

Linie telefonică specială, sunteţi nebuni? Păi unele primării de prin creierul munţilor nici măcar nu au telefon iar ei... N-am sunat niciodată la pompieri să fac vreo farsă dar ăstora tot le dau un ţîr să-i intreb ce-i de făcut dacă mi-a murit echipajul după ce mi s-a scufunadat galionul în cadă.
.

1/29/11

Dacă la Oscar nu se poate

Aseară am văzut o fază de-a dreptul halucinantă într-un film horror. Se făcea că un individ era urmărit de un criminal în serie. Cumva, el reuşeşte să pună mîna pe-o maşină în care întîmplător găseşte o puşcă (era o maşină a poliţiei), scapă de psihopat ieşind de pe şosea într-un şant după care, ce credeţi că face? Nu îşi rupe gîtul înspre cea mai apropiată secţie de poliţie (doar avea o maşină), nu se întoarce să-l caute şi să-l împuşte pe criminal (doar avea o armă) ci... se gîndeşte că nu ar fi rău să tragă un pui de somn! Băi, deci am început să rîd. Îmi făceam cruce şi rîdeam cu lacrimi la un horror. Cît de tîmpit poţi să fii ca regizor, să filmezi o asemenea scenă, neintuind că toţi cei care vor vedea aberaţia te vor înjura sau vor face mişto pe seama ta de parcă ai fi ultimul prost în viaţă?


Eu n-am înţeles un lucru la scenariştii/ regizorii ăştia. Cu atîtea catralioane de materiale referitoare la clişeele şi penibilităţile din filme, de ce nu evită naibii fazele alea? Adică pana mea, să se adune echipa de filmare cu lista de idei ce exasperează publicul în faţă şi să zică: "băi frate, noi nu suntem oligofreni ca oligofrenii ăştia dinaintea noastră deci asta cu împiedicatul în timp ce te urmăreşte cineva o tăiem. Nu-i trimitem pe rînd să-şi caute prietenii dispăruţi în pădure fără să anunţe politia mai întîi, doar n-o să avem personaje atît de retradate. Şi chiar dacă avem, clişeul ăsta e pe lista aşa că îl tăiem din start. Nu le mai descărcăm ăstora telefoanele şi-i trimitem să se omoare într-o zonă cu semnal, că să poate da naibii un telefon în caz de urgenţă". Şi tot aşa pînă ajung la capătul listei. Simplu nu?  Martori suntem însă că ei se încăpăţînează să re-filmeze aceleaşi idei expirate şi de-a dreptul enervante, sub un alt titlu. De parcă s-au resemnat că nu mai există alte scenarii decît alea de acum 100 de ani.

Parcă-i şi văd pe toţi, înainte de începerea filmarilor, întrebîndu-se între ei: "băieţi şi fete, pentru porcăria asta cu cîte kile de Zmeură credeţi că plecăm acasă?".
.

1/28/11

Fîşul la control

(...) Urăsc oamenii îmbrăcaţi în fîş care merg în spatele meu. Făcînd o adaptare la zicala "ştiţi ce-ascunde mîţa?" v-aş întreba: "ştiţi ce-ascunde fîşul?". Nici eu, tocmai de aia mi-e teamă de ei. Prietenei mele îi este frică de tocuri. Nu ştiu ce-ar putea ascunde un toc, dar nu-i exclus ca tantea din spatele tău, posesoare de chestii trăncănitoare, să devină şi posesoarea biletelor tale de tramvai ori a cardurilor cu cîte trei lei pe ele (dacă era suma multiplu de 10 puteau fi goale).
 
Împreună ne-am dat seama că paranoia/ teroarea/ groaza supremă ar fi indusă de cineva îmbrăcat în fîş care în acelaşi timp ar purta tocuri. Faceţi un scurt exerciţiu de imaginaţie: fîş, poc, fîş, poc, fîş, poc... Deci, un fîş-poc sau un poc-fîş continuu plus miliarde de scenarii de atac. Insuportabil.

Traiască  spray-urile paralizante şi mp3-playerele! (...)

Re-editare din 2006-2007 sau ceva. Oricum, din trecut.
.

1/27/11

De ce? De vacă!

Nutriţionistul cu care am început să colaborez odată ce-am trecut pe diete (mai) sănătoase e super de deştept, n-am ce zice. Şi ca orice om cu un aichiu impresionant care se respectă, el se ocupă printre altele şi cu diverse studii. Ştiţi voi, ca englezii. Azi m-a luat pe nepregătite şi-ntre două reprize de clipit artistic m-a întreabat ce fel de mîncare regret cel mai mult acum că m-am lăsat de carne. Nefiind atît de inteligentă ca el, desigur că nu mi-am pus niciodată întrebarea asta, deci mi-a luat ceva timp pînă am găsit răspunsul. Apoi, revelaţia! Mi-e foarte dor de ciorba de picioare în burtă. Mai dor decît mi-e de mici sau de mîncarea de la KFC. 

Of, de azi am să mă gîndesc în continuu la asta şi-am să salivez ca o epileptică. Cît de adevărată e zicala "ceea ce nu ştii nu te poate răni". Tot azi mi-am concediat nutriţionistul. Păi cine naiba îl pune să gîndească atît de mult? De nervi am şi uitat să-l întreb cum se numea studiul...
.

Pe principiul "fucking..."

Observ că tîmpiţii arieraţii devin tot mai receptivi cînd vine vorba de umorul vulgar. Aplaudă la unison inepţiile unor indivizi care nu pot lega trei cuvinte fără a aduce în discuţie vreun organ reproducător, dar care se consideră mari scriitori şi-au pretenţii să publice cărţi. Unii chiar au reuşit. Naivii, cei care cred că o descriere se mai poate face folosindu-te de clasicele figuri de stil, au devenit brusc nişte inadaptaţi.

"Povestea poveştilor" are concurenţă serioasă. Deosebirea este că lumea regretă moartea lui Creangă.
.

1/24/11

Imdb-ul şi poligloţii

Lingviştii au confirmat astăzi ultimele zvonuri: limba engleză a devenit oficial un fel de chineză. Adică, un singur cuvînt din limba germanică mai sus-menţionată se poate traduce adapta în română printr-o întreagă propoziţie. Nu mă credeţi? Exerciţiu: ce înseamnă "the dilemma"? Răspuns greşit, se vede că aţi chiulit la orele de engleză! Nota 4! Varianta de nota zece o găsiţi fix aici.

Later edit: e posibil ca unii cititori în stele să nu nimerească unde trebuie după accesarea link-ului aferent răspunsului de nota zece. Drept urmare am  postat un print-screen cu ce ar trebui să vadă toată lumea. Gabi, mersi de observaţie.


.

Nu ştiu dintr-astea

A avut careva probleme cu logarea pe Scribd? De vreo lună încerc să-mi accesez contul dar site-ul are pentru mine un singur mesaj. Cel de mai jos. Am crezut că reuşesc să-l păcalesc cu browsere diferite dar n-a mers. Vreo idee?

1/22/11

Tinereţe fără bătrîneţe my ass


Se dau două fotografii. În cea din dreapta e Jeff Bridges aşa cum ni se înfăţişează în filmul Tron: Legacy. În cea din stînga este acelaşi Jeff Bridges, aşa cum arată el în realitatea. Uitîndu-mă la fotografiile astea nu pot decît  să exclam un sincer OMG!!! Cred că principala întrebare pe care şi-o puneau oamenii după ce părăseau sala de cinema era: "bă, da' oare ăsta nu mai îmbătrîneşte?".

Mai tîrziu am aflat că "transformarea" a fost intenţionată si nu a avut rolul de a-l face pe actorul principal să pară mai sexos, de dragul fanelor amorezate. Oricum, de acum am să fiu vigilentă şi cînd va veni vorba de filmări nu doar în cazul fotografiilor mega-photoshopate ale vedetelor. După succesul înregistrat de cîntăreaţa hologramă Hatsune Miku, nu m-aş mira să vedem în curînd primul film realizat exclusiv cu ajutorul proiecţiilor actorilor. Aaa, acum ar trebui să zic ceva despre Tron. Soundtrack-ul la care au lucrat cei de la Daft Punk s-a  mulat perfect pe efectele speciale ce m-au ameţit la propriu. Vizual e fantastic, ba recunosc cu mîna pe inimă, mi-a plăcut mai mult decît Avatar. Povestea însă e una destul de plictisitoare şi deşirată iar acţiunea specifică SF-urilor lipseşte. 

Deşi la capitolul intrigă pelicula nu a excelat, ea nu se încadrează în categoria celor de "văzut acasă" (chiar dacă aveţi ochelari 3D în dotare). Aştept cu sufletul la gură partea a doua a filmului despre care se auzeau zvonuri că ar fi deja confirmată.
.