2/28/11

Ce filme (n-)am mai văzut

La fel ca şi în 2010, anul ăsta am să spun pas peliculei care a cîştigat Oscarul pentru cel mai bun film. Nici acum nu mi-am revenit după şocul pe care l-am trăit atunci cînd The Hurt Locker a sărit din boscheţi şi i-a şutit premiul Avatarului (nu că ăla ar fi meritat Oscarul), deci nu mai risc cu titluri la care am alergie în principiu. M-am apucat de discurs de fix 3 ori, de fiecare dată am adormit, deci mort şi îngropat rămîne.

Am dat în schimb peste vreo cîteva titluri care au reuşit să mă convingă că ar trebui să le văd pînă la capăt. Asta ca să nu mă simt mai proastă decît atunci cînd le-am început. În cazul în care sunteţi amatori de thriller-uri psihologice & CO, puteţi arunca un ochi, doi peste:
Ordinea nu are absolut nici o importanţă. Dacă nu v-a plăcut Memento însă, nu le daţi jos de pe net.
.

2/25/11

Nevroza de vineri

Vă spuneam acum vreo 243 de scroll-uri că ai mei dragi părinţi au cablu TV de la doi furnizori de servicii diferiţi. Ei bine, mie-mi place mai mult furnizorul lui taică'miu, pentru că în grila lui de programe este şi acel minunat post numit Investigation Discovery (ID). Drept urmare, ori de cite ori jumătatea masculină de familie părăseşte incinta, eu stau lipită de teve pe respectivul canal. Şi nu ştiu cum se face că de fiecare dată taică' miu intră în cameră în mijlocul unui jaf, vede vreo scenă în care unul zace cu creierul întins pe faianţa din baie ori dă nas în nas cu vreun medic care îi taie capul cu fierastrăul vreunui pacient.

Mi-a tot ameninţat canalul cu extincţia dar niciodată nu s-a încumetat să mă aducă în pragul unui infarct. Pînă astazi cînd I.D. a dispărut din grila de programe. Nu am înţeles niciodată de ce mi padre are două telecomenzi pentru televizor. Drept urmare, nu m-am putut decide pe care să o folosesc, în încercarea de a-mi recupera postul preferat din marea de purici ce l-a înghiţit.

Iau două xanax-uri cu vodcă, dar cinci minute mai tîrziu mă apucă altă criză. Colac peste pupăză, aflu că programul ăsta nu poate fi urmărit online. Discovery my ass!
.

2/24/11

Bampirul din mine se manifestă

M-am trezit abia cînd am simţit ceva cald prelingîndu-mi-se din colţul buzei, înspre bărbie. M-am uitat buimacă în jur şi mi-am dat seama că aţipisem în fotoliu. Citeam în clipa în care Moş Ene mă pocnise cu bagheta fermecată peste ochi. Am dus mîna la gură şi mi-am dat seama că buza de jos îmi sîngera. Fusesem atît de concentrată asupra lecturii încit mi-am muşcat-o inconştient... şi-am aţipit cu ea prinsă între dinţi. Nici nu vreau să îmi amintesc ce bazaconii am visat de am sfîrşit prim a o molfăi cu poftă.
.

Avertisment!

De azi înainte, orice construcţie formată din (cuvinte legate de căsătorie + numele meu) nu vor mai fi permise. Cel puţin nu pe blogul ista. Se pare că apropourile din ultima vreme au fost prevestitoare: m-am ales cu rolul de domnişoară de onoare. Dintr-aia de trebuie să se îmbrace civilizat, în rochie, şi să poarte tocuri. Am fost atît de şocată la auzul veştii încît mireasa pesemne a crezut că mai bine m-aş sinucide decît să-i accept propunerea.

Pe calea aceasta, îmi cer scuze pentru lipsa de reacţie şi o rog din suflet - de pe acum - să nu arunce buchetul înspre mine!!!
.

2/23/11

Ştefan Regele. Cel Mare.

Cică "într-un sodaj recent, s-a estimat că din cinci persoane care citesc o carte în sălile de aşteptare ale aeroporturilor, în staţiile de autobuz sau în alte locuri publice, trei sunt cufundate într-un roman de Stephen King". Măi, aşa o fi, nu mă bag peste oamenii cu sondajele. Totuşi, mi-e cam greu să cred că cineva poate citi în metrou(ul din Reştibucu, de exemplu), un specimen mamut precum cel din imagine. Şi Dumnezeul Cărţilor e martor că majoritatea romanelor lui King sunt tipărite în format (atît de) mare.


Pentru a avea un oarecare termen de comparaţie, am aruncat peste cel mai stufos exemplar pe care-l am în bibliotecă... o banală "carte de buzunar" de vreo 250 de pagini.
.

2/22/11

Englezii şi ideile lor

Marea Britanie vrea să dea toate ceasurile de pe insulă cu o ora înainte. Cel puţin aşa se scrie în cotidianul The Independent. Aplicarea ideii ar ajuta considerabil la reducerea emisiilor de dioxid de carbon, de vreme ce perioada de lumină din timpul zilei s-ar mări. Vorba aia, am trait să o văd şi pe asta.

Precedentul fiind creat, România ar putea propune ca toate ceasurile din ţară să fie date cu vreo 50 de ani înapoi. Măsura ne-ar putea ajuta să justificăm faptul că suntem atît de înapoiaţi.
.

2/20/11

Leapşă de week-end

Ca să nu existe confuzii, leapşa asta se duce la Mut Fuşte (pentru că sunt sigură că lepşele îl enervează şi nu l-am mai enervat de mult), Simona (pentru că ar fi a doua - de la mine - pe care nu ar da-o mai departe) şi la Gabi (pentru că nu am văzut pînă acum nici o leapşă la el pe blog; posibil să fiu chioară). Cine o mai vrea să o ia, că-i gratis - ca răceala :).

SUNT cea mai nehotărîtă persoană din Sistemul Solar.
VREA ca viaţa să aibă muzică de fundal.
PĂSTREZ tot felul de prospecte.
MI-AȘ FI DORIT să mă fi născut peste vreo 200 de ani .
NU ÎMI PLACE să mi se umple inboxul cu e-mailuri inutile.
TEM că într-o zi nu voi avea de unde să-mi cumpăr bilet RATB/ RATP şi că-mi voi lua amendă.
ÎMI PARE RĂU că nu mai pot cînta.
ÎMI PLACE să fac mişto de oameni.
NU SUNT (totuşi) atît de miştocară pe cît las impresia.
DANSEZ prin casă ori de cîte ori mă apucă.
CÎNT în gînd pentru că nu mai pot cu voce tare.
NICIODATĂ nu adorm fără să verific (de vreo 3 ori) dacă uşa de la intrare e încuiată.
RAR îmi încalc promisiunile.
PLÎNG la bancurile foarte bune.
SUNT CONFUZĂ în fiecare dimineaţă în care cerul e înnorat.
AM NEVOIE de cartea "How To Catch And Keep A Vampire" de Diana Laurence.
AR FI TREBUIT să beau mai multă apă astăzi.
PUTEA să ung felia de pîine pe ambele părţi, cu dulceaţă.

Leapşă culeasă de pe la Ionuţ.
.

2/18/11

Film pentru adormiţi

Persoana care mi-a trimis acum vreo 5 minute* e-mailul acela cu trei bancuri foarte lungi este rugată să îl re-expedieze. Cînd să mă apuc de citit glumele şi să mă holbez la numele expeditorului, m-am trezit din somn. Mulţumesc anticipat şi promit să nu mai aţipesc pînă la generic.

* adică în jur de ora 01:10, vineri dimineaţa.
.

2/17/11

Cîte idei nebuneşti


"Helward Mann trăieşte pe o planetă hiperboloid, într-un oraş care are strania particularitate de a se deplasa încet pe şine ferate. Pe măsura înaintării, Ghilda Liniilor demontează liniile situate în spatele oraşului şi le mută în faţă, în timp ce Ghilda Viitorului planifică traseul pe care trebuie să-l urmeze oraşul în lunga sa calătorie către punctul Optim. În acest punct, condiţiile de viaţă ale locuitorilor s-ar apropia cel mai mult de cele de pe Pământ. Chiar dacă oraşul va ajunge vreodată în punctul Optim, tot nu s-ar putea opri, fiindcă… Optimul însuşi se îndepartează mereu." De aici.
.

2/16/11

Ce înseamnă asta?

Reumatism la cel puţin trei degete sau cîte o lobotomie pentru toţi copiii retardaţi care fac schimb de liste de Messenger. Nu mă interesează că abia au descoperit Internetul, că se plictisesc sau că nu le cumpără părinţii jucării. Muriţi!
.

2/15/11

Nici déjà vu-ul nu mai e ce-a fost

Se dă teoria conform căreia universurile paralele există. Cel puţin aşa zice fizica cuantică. Şi se mai dă şi teoria ailaltă conform căreia deja vu-urile nu ar avea legătură cu trăirile dintr-o viaţă anterioară... ci mai degrabă cu cele dintr-un univers paralel. Destul de logică treaba. Dacă ar fi să ma iau după ipotezele astea două, aş ajunge la concluzia că Silviile din celelalte lumi nu diferă foarte mult de mine. Din cîte mi-am dat seama pînă acum ele se uită cam la acelaşi filme, citesc cam aceleaşi cărţi şi cască gura cam prin aceleaşi locuri. Mai mult decît interesant.
.

2/14/11

Eu una m-am rîs




E clar că n-am nici o treabă cu gătitul de vreme ce juma' de oră nu m-am putut opri din sughiţat.
.

Oumaigad!

Sailor Moon online? Am murit şi am ajuns în Rai!
.

2/10/11

Să-i înveţe cineva să vorbească

Ce rol au medicii legişti pe lumea asta? Adică ce naiba se tot prefac ei că investighează după ce dau oamenii Ortu' Popii, de vreme ce toţi mor din aceeaşi cauză: stop cardio-respirator. Nu mă credeţi? Uitaţi-vă la televizor, ascultaţi posturile de radio, citiţi ziarele. Cînd un medic este întrebat de ce a crăpat Cutărescu, suntem imediat lămuriţi, primind fără întîrziere acelaşi răspuns: "moartea pacientului a survenit în urma unui stop bla bla bla...". Poate careva de pe planeta asta să îl contrazică pe nenea în halat alb şi să-i spună că mortul nu a murit din cauză că nu mai respira? Clar nu, deci medicul e cel mai deştept.

Oare cînd or să priceapă  ăştia că acea cauză a morţii este de fapt cauza stopului cardio-respirator?
.

2/9/11

Chestionar auto 2011 cică 2008

1. Cum se trateaza rănile survenite în urma unui accident rutier?
a) se dezinfectează rana cu scuipat după care se curăţă cu peria de sîrmă;
b) se leagă rana cu sîrmă ghimpată pentru a se opri hemoragia;
c) se pupă în dreptul rănii pentru a ameliora durerea.

2. În urma unui accident auto, una dintre victime are hemoragii severe. Este indicat să o transportaţi la spital?
a) nu, deoarece vă murdareşte maşina de sînge iar în cazul în care moare nu vă mai poate despăgubi;
b) da, dar numai în portbagajul maşinii;
c) da, dar sunteţi obligat să lăsaţi victima să conducă autovehiculul.

3. Circulaţi regulamentar pe un pod cu circulaţie pe un singur sens, iar de pe contrasens se apropie un tir cu o viteză de 160km/h. Ce trebuie să faceţi în această situaţie?
a) măriţi viteza pentru a fi sigur că muriţi;
b) nu vă faceţi probleme, deoarece şoferul tirului procedează neregulamentar şi va suporta consecinţele legale;
c) aţi pus-o!!!

4. Circulaţi regulamentar şi observaţi că, din spate, conducatorul unui autoturism se pregăteşte să vă depăşească. Cum procedaţi?
a) măriţi viteza şi vă luaţi la întrecere cu respectivul conducator auto, pînă cînd renunţă să vă depăşească;
b) îl acroşaţi din lateral cînd este în dreptul dumnevoastră astfel încat să îl scoateţi de pe partea carosabilă;
c) iesiţi imediat de pe partea carosabilă, chiar în şant dacă este posibil, pentru a-i da de înţeles că sunteţi de acord să fiţi depăşit.

5. Circulaţi regulamentar şi observaţi că un biciclist se agaţă cu mîna de autoturismul dumneavoastră. Cum procedaţi?
a) măriţi viteza cît puteţi de mult, deoarece este posibil ca biciclistul să se grăbească;
b) măriţi viteza şi începeţi să circulaţi în zig zag, pînă cînd nu îl mai vedeţi pe biciclist;
c) scoateţi capul pe geam şi îl injuraţi pe biciclist.
  

Via Facebook.

Migrene cinematografice

Care ar fi fost şansele? Destul de mari se pare. Ecranizarile ultimelor două cărţi* pe care le-am citit au fost regizate de acelaşi Stanley Kubric. Nu ştiu exact dacă e fix treaba lui să aleagă soundtrack-urile, cert e că muzica din filmele astea a fost poate cea mai enervantă auzită vreodată. Încerc să-mi dau seama dacă mai tare mă doare capul din cauza imaginilor sau din cauza a ceea ce mi-a intrat pe-o ureche şi nu mi-a mai ieşit pe cealaltă. Încă mai dau cu banul...

* "Shining - Stephen King" şi "2001: Odiseea spaţială - Arthur C. Clarke"
.

2/8/11

Nebuneală precoce

Pregătirile văd că au început de pe acum. În consecinţă, pe 14 februarie nu are rost să citesc vreun blog de vreme ce peste tot am să vad doar posturi despre cît de mult urăsc/ iubesc oamenii ziua asta. 

Am plecat să casc...
.

Fără diacritice, despre căsătorie

Silvia Bogdan: deci sotul meu
alinutza: asa
Silvia Bogdan: trebuie sa aiba parul peste medie de lung
Silvia Bogdan: si sa fie blond
Silvia Bogdan: m-am decis
alinutza: da
alinutza: si sa se imbrace colorat
alinutza: fara gel
Silvia Bogdan: nuuuuu
alinutza: si?
alinutza: ce mai era?
Silvia Bogdan: nu colorat
Silvia Bogdan: la costum
alinutza: costum colorat?
Silvia Bogdan: nu
alinutza: ca in hawaii
alinutza: ?
Silvia Bogdan: fata
Silvia Bogdan: nu  
Silvia Bogdan: tu descrii opusul 
Silvia Bogdan: costum
Silvia Bogdan: clasic
alinutza: da  fata
alinutza: m-am prins
Silvia Bogdan: si io la costum linga el
Silvia Bogdan: evident
Silvia Bogdan: ioiii
Silvia Bogdan: ce aberez la ora asta
alinutza: asta nu o pot cred
alinutza: e
Silvia Bogdan: la costum de scafandru
alinutza: asa da
Silvia Bogdan: sau de astronaut
Silvia Bogdan: mi-au dat lacrimile
alinutza: sau de alpinist ca ai vazut ca se poarta
Silvia Bogdan: unde?
alinutza: aia de halloween
alinutza: de la wk
alinutza: remember?
Silvia Bogdan: da, da
Silvia Bogdan: chioampa cu gura mare
alinutza: da da da
Silvia Bogdan: dar aia e femeie... io vorbeam de sot
Silvia Bogdan: pf
alinutza: nu titi
alinutza: vb de costumul tau
Silvia Bogdan: deci ne intelegem separat
Silvia Bogdan: desi vorbim impreuna
alinutza: pai da
alinutza: ca intotdeauna
.

2/6/11

Filmele cu personaje dubioase

M-am uitat la 2001: Odiseea spaţială şi mi-am dat seama că aş fi înţeles fix o laie din el dacă nu aş fi citit cartea mai întîi. Ciudat, în alte filme l-am priceput pe Kubrick. Acestea fiind datele problemei, am zis să mă intorc la ceva mai soft şi-am ales nişte filme pe care le tot evit de vreo 10 ani. Trilogia Star Wars adicălea. 

Nu-mi pot garanta c-am să rezist măcar la o parte. Ideea e că, de acum, vreau să mă prind şi eu la glumele cu Luc Scai Ualcăr.
.

O telecomandă, două

Nu ştiu cum s-au învîrtit ai mei şi ce contracte au semnat de s-au trezit că au cablu TV de la doi furnizori de servicii de profil. Partea bună este că în casă există două televizoare, deci nici un conflict de interese. Cu ocazia asta, în fiecare seară - fără absolut nici o excepţie - sunt martora unei scene destul de bizare. Personajele sunt tot timpul aceleaşi: maică-mea şi taică-miu. Ea într-o cameră, el în alta. Amîndoi butonînd telecomenzile. Puţin mai tîrziu, holul devine pentru ei un soi de canal de comunicare. Discuţiile variază dar nu se abat nici o secundă de la subiectul "vezi că-i nu ştiu ce de văzut pe cutare post". De regulă maică-mea îl îndeamnă pe taică-miu ba cu un film, ba cu nu ştiu ce emisiune sau ştire de interes intelgalactic. În final ajung amîndoi să se uite pe acelaşi canal, dar folosind televizoare diferite.

Mda, cine să-i înţeleagă pe oamenii mari?
.

2/4/11

Chipurile, a început războiul

Nu-mi place să rămîn cu datorii, aşadar am zis să-mi onorez partea de înţelegere şi să-l "atac" pe Andrei care probabil a şi adormit în post pînă m-am adunat eu prin bucătarie. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, (cică) suntem în război iar momentan ne batem în reţete. La alegere. Iniţial optamsem pentru două ochiuri. Dar, pentru că m-am trezit bine-dispusă am zis să încropesc o chestie care să aducă a mîncare gătită şi nu a ceva aruncat în tigaie din avion. Am ales nişte paste bolognese fără carne, doar intenţionam să le şi mănînc. Aşadar, se ia o pungă de spaghete mai mult sau mai puţin întreagă (depinde de cîte scapi de lîngă oală) şi se aruncă în apa ce deja fierbe, bla, bla, bla...


Se ia şi un borcan de ciuperci fierte, se amestecă cu ceapă, usturoi şi mirodenii cu nume ciudate şi se pun la rumenit într-o tigaie. Pentru un gust original, în timp ce ingredinetele mai sus menţionate se zvîrcolesc în ulei, persoana care face pe-a bucătăreasa - adică io - poate să-şi caute de treabă prin baie (de exemplu să-şi aplice nişte crema pe faţă) iar ciupercile să se ardă. Chiar şi aşa, nu e nevoie să ne panicăm, luăm nişte apă, o aruncăm peste amestec cu intenţia de a stinge incendiul şi ne vedem liniştiţi de treabă.


În timp ce spaghetele se desfăşoară calme în apa clocotită, adăugăm în tigaie şi sosul bolognes (gata cumpărat, ce, aţi înnebunit?) dar şi o nouă tură de mirodenii exotice. De astă dată este esenţial să evităm incendierea tigăii, de aceea păzim sosul cu sfinţenie pînă fierbe suficient. În cazul meu, "suficient" înseamnă pînă cînd are gust bun.


Se strecoară pastele fierte, se ornează cu sos - modelul trebuie să fie musai în formă de steluţă - după care se aruncă în farfurie cîteva fire de pătrunjel. Ele trebuie să fie potrivit de mari pentru a putea fi îndepărtate cu uşurinţă pentru că, decorul nu se mănîncă.






Sincer, nu vă recomand să luaţi ca punct de reper această reţetă. Cu atît mai mult să mîncaţi rezultatul. Eu încă trăiesc dar nu bag mîna în foc că voi sunteţi la fel de rezistenţi ca şi mine.
.

2/3/11

Noapte lună!

După vreo cîteva săptămîni în care am tot înghiţit pilule şi fierturi de burieni care-mi promiteau Somnul cel mai somn, am rezolvat buba. Cum? Citind. Sunt absolut sigură că nu am să pot menţine norma de o carte pe zi, însă în ultimele 48 de ore am reuşit să termin două romane. Efectul este cît se poate de blurat. Nici miezul nopţii nu-i şi deja sunt mai ameţită decît după o doză zdravănă de tranchilizante pentru cai. Mă simt ca un elev care abia îşi ţine ochii deschişi în timpul unei ore super plictisitoare de matematică. 

Partea bună e c-am rezistat pînă la ultima pagină a cărţii şi-am descoperit cum a rămas treaba. Partea rea e că tot cu ocazia asta am aflat despre existenţa unui al doilea volum, pe care nu îl am  în bibliotecă. 
.

Ţi-ar fi catargul de cap

Duşmanii or să fie dezamagiţi. Nu am terminat barca de unde rezultă că nu am plecat la pescuit de unde rezultă că nu m-am înecat. Din contră, am dat-o naibii de treabă. După ce că per total m-ar costa vreo cinşpre bulioane, galionul ar putea fi scos pe apă peste vreo doi ani. Că abia atunci am să pot aduna cele 100 de piese din care-i format. Păi cu banii aştia îmi iau mai mult ca sigur o Dacia 1310 la mîna a cincea.

Vreun monocilcu cu şa dublă are careva de vînzare?
.