Că tot plecăm la drum acuşi
"(...) Pînă cînd ajungi în camera ei, sexul este ultimul lucru la care te mai gîndeşti. Acum fata îţi pare ca un înger care te lasă să te întinzi pe pat şi îţi scoate pantofii din picioare. Extaz.
Să fii trezit cu o zdruncinatură nu pare corect. Te simţi de parcă fiecare terminaţie nervoasă îţi este conectată la un claxon, ca şi cum ai avea cuţite înfipte în tot corpul. Eşti în cadă. Este umplută aproape să se verse cu apă, suprafaţa fiind acoperită cu cu cuburi de gheaţă. Dacă nu ar fi fost acestea, ai fi crezut că ai luat foc. Pielea ţi-a devenit albastră. Într-o parte poţi vedea un bileţel, şi îi ceri braţului să îl ridice. Îţi spune să nu ieşi din cadă. Ambii rinichi ţi-au fost scoşi. Trebuie să suni la spital - numărul e scris la sfîrşitul biletului - şi să spui ce s-a întîmplat. Realitatea te loveşte ca un perete de cărămidă.
"Patrick Blackden- Capcane pentru turişti"
.
Lucian posted on May 2, 2011 7:38 PM
Sfatul meu, ai grija de tine, căci cum ai tu grija de tine, nu are nimeni! :)
reversed posted on May 5, 2011 11:21 AM
bai, daca cumva ne nemerim in acelasi tren/avion/feribot/SS starship, vezi ca eu o sa fiu aia cu tricou' ala fain, usor lalau si cazut pe-un umar, cu fermoare pe lateral.. nu de alta, da' vaz ne sincronizam in plecari, si sa stam si noi la o vorba, un blog, o dializa...ceva :)
Silvia Bogdan posted on May 5, 2011 3:49 PM
Dacă te nimereşti în vreun feribot spre Creta, peste cîteva zile, am să te recunosc for sure :D!
Post a Comment