Skip to main content

Posts

Showing posts from December, 2011

Despre cărţile cu nume bombastic

Astea sunt ca şi trailerele filmelor de acţiune hollywoodiene. Le vezi, salivezi cîteva secunde şi eşti absolut convins/ă ca ai dat peste o adevărată comoară. Vorbesc desigur despre cartile în care te-ai aştepta să găseşti răspunsul la vreo întrebare existenţială iar la final îţi dai seama că titlul nu are nici o legătură cu ceea ce-ai găsit în cuprins. În cel mai bun caz, numele vine de la o replică spusă de unul dintre personaje în timp ce abera dupa o băută zdravănă/ avea o revelaţie/ era alergat de cîinii comunitari din Ghencea.

Conclzia? Singurele cărti în care te mai poţi încrede în ziua de astăzi sunt culegerile de matematică. Ce cauţi în ele fix aia găseşti. Numai probleme.
.

Despre întrebarea "cîţi îmi dai?"

În mod bizar, în adolescenţă toate fetele vor sa pară mai mature decît sunt în realitate. După ce trec de 25-30 de ani ar face absolut orice pentru a-şi ascunde adevărata vîrstă. Avînd în vedere că între manifestările acestor două mentalităţi nu există o perioadă de timp mai mare de 10-15 ani, nu pot decît să le suspectez pe femei de sindromul personalităţii multiple. Dar aici nu suntem la vreun curs de psihologie.

Ştim cu toţii scena în care reprezentanta sexului frumos se simte flatată atunci cînd cineva nu-i ghiceşte adevarata vîrstă, ba mai mult, îi spune că-i mai tînără decît pare. După ce o duduie primeşte cel puţin o dată un astfel de răspuns eronat, în capul ei se naşte ideea (haideţi, doar aţi văzut Inception) că fizic nu a ieşit din adolescenţă. Ce e de reţinut? În momentul în care vreo femeie pune întrebarea "cîţi ani îmi dai", trebuie să ştim DIN START că ea e absolut convinsă de un lucru: pare că are la bord mai puţini kilometri decît are în realitate. 

Pentru o c…