Skip to main content

Posts

Showing posts from 2012

Carti! Te fac neprost!

Veni-mi-ar rau!

Pina azi respectam doar doua* nume feminine din industria muzicala romaneasca. Una era Loredana Groza, pe care nu am vazut-o niciodata si despre care habar nu am ce cinta dar am auzit ca asa e bine, sa o respecti, iar a doua era Corina. Era, da? Dupa ce i-am vazut din greseala ultimul videoclip, mi-am dat seama ca a intrat, fara mari sanse de scapare, in lumea prostitutiei muzicale. Ii doresc mult succes in noua cariera si sper ca peste vreo 15 ani, atunci cind baiatul ei va iesi la agatat, sa se inspire de oriunde altundeva numai din versurile maica'sii nu.

* de fapt sunt vreo trei voi, insa nu m-am lamurit daca solista de la Moonlight Breakfast e romanca ori ba.

Şoc cu Ş mare

Ziua de 10 noiembrie a fost incercuită în calendarul personal şi notată cu dublă cruce roşie. În sfărşit îmi place o trupă românească. Nu de dans, nu de teatru ci de muzică. Da, da. Vi-i prezint cei de la Moonlight Breakfast. După ce i-am ascultat vreo săptămînă fără să am habar de legătura lor cu ţara Mioriţei şi-a lui Dracula, le-am descoperit originile autohtone dînd peste profilul lor de Facebook. Nu ştiu de unde au găsit solista, nici nu ma interesează, cert e că sună prea bine ca să fie adevărat. Şi acum, o mostră din ceea ce sper să ajungă un gen de muzică tot mai difuzat pe radiourile noastre. XOXO


Top 3 filme idioate

Vazute toate in ultima luna. Inca nu m-am putut decide daca asta e ordinea in clasament, cert e ca toate trei mi s-au parut absolut imbecile.

3. Werewolf: the beast among us. O copie aproape fidela a filmului Red Riding Hood, in varianta romaneasca. Pentru ca da, majoritatea actorilor sunt romani iar locatia filmarilor e pe undeva prin Transilvania. Ce-o fi fost in capul alora de la Universal, nu stiu.
2. Project X. Ma gindeam ca nu am sa vad film mai prost decit Due Date, daaar, minunea s-a intimplat. Imaginati-va ca va uitati la un videoclip de vreo ora si jumatate, despre o petrecere organizata de niste pusti americani. Nimic mai mult, nimic mai putin. Aceleasi scene repetate timp de 88 de minute. De ce ar fi asta amuzant?
1. The Expendables 2. Serios acum, filmul ala a fost turnat dupa un scenariu? Si daca da, l-a vazut cineva in afara de mine (si Chuck Norris, evident, ca doar el ar putea rezista sa se uite la asa ceva fara sa orbeasca)?

Veste bună pentru... cine naiba?

Asociaţia Alcoolicilor Anonimi ditr-un sat din Bulgaria s-a hotărît să se mute în România. Membrii ei se plîng de faptul căşoselele sunt atît de înguste în ţara vecină iar atunci cînd se îmbată nu au nici măcar un şant în care să cadă. Producatorii de biciclete din zonă strîmbă din nas la auzul acestor veşti, spunînd că afacerea li se va duce de rîpă. "Totul a a mers pe doua roţi pînă acum. Neavînd loc de şanţuri, de fiecare dată cînd un beţiv cădea de pe bicicletă, tirurile i-o făceau praf deci el se vedea nevoit să îşi cumpere alta. Acum nu stiu ce-o sa ne facem...", a declarat Джордждефлираниколело, managerul celei mai mari fabrici de biciclete din zonă.

Autorităţile bulgare sunt însă în culmea extazului. Deşi vînzările de biciclete vor scădea, cel mai probabil, drastic, rata nataliţăţii va creşte pentru prima oară după mulţi ani. Hai noroc!

Ceva cu niste nameti

Cine s-ar uita la un documentar despre snowboarding? In afara de renii lui Mos Craciun si pasionatii acestui sport, cred ca mai nimeni. Cine s-ar uita insa la un documentar despre snowboarding, filmat intr-o super maniera si cu un soundtrack de ti-o iau timpanele razna la auzul lui? Pina si eu.
The Art Of Flight a trecut pe locul 1 in topul filmelor preferate la categoria imagine. Daca aveti sau nu timp de pierdut, merita vazut. Asta chiar daca uriti zapada si nici ruda cu Rudolph nu sunteti.

S-a-ntimplat acum o luna

Prin facultate imi placea sa-mi arat dezinteresul fata de domeniul in care urma sa lucrez. Asadar, ignoram cu nesimtire tot e insemna televizor si presa scrisa. Ca habar nu avem ce se intimpla in tara nu mai mira pe nimeni, doar ca incepuse la un momentdat sa imi fie teama ca se va schimba presedintele tarii si eu nu as fi avut habar.
Uite ca anul asta fix asta s-a intimplat. Oare cit de rupta de realitate sunt daca abia recent am aflat de toata tarasenia cu Basescu? Adica aia cu refendumul? Stiu, era o intrebare retorica.

De la bere ni se trage

Pentru ca e un fel de last-summer-all-over-again. Pentru ca lumea se da de ceasul mortii ca Grecia e-n criza si se duce dracului. Si pentru ca noi (iar!) nu avem habar despre ce se intimpla in tara in care ne-am decis sa filmam al doilea episod din serialul "Sclavi pe plantatie dar unde-s palmierii?" - lipsa televizorului si slaba conexiune la Internet chiar fac diferenta.

Nu stiu cit de sanatos e pentru minte si suflet stilul asta de viata dar am un feeling ca in 2013 nu mai turnam nici un film pe genul asta.

Pentru fumătorii cu aripi

Hai chiar, cu aromă de Redbull? Pe cînd cu alea de vodcă sau bere?

V-am pupat din mers

Supărată fiind că am băut toţi banii şi n-am mai avut cu ce să-mi cumpăr pomi fructiferi ca să-mi trag livadă, m-am decis. Plec. Sper doar ca vara asta să las sictirul deoparte şi să scriu dracului ceva interesant pe blog. 

Dac-a zis medicul, se pune?

Astăzi am dat peste dentistul aproape perfect. De ce spun aproape, veţi afla imediat. În orice caz, puncte bonus pentru anestezia de toţi banii (deloc puţini). A ţinut aproape cinci ore, timp în care nu am fost nevoită să schimb vreun cuvînt cu bipedele din jurul meu.Ultima replică de dinainte de a-mi amorţi capul a fost: "Dom' doctor, fără glume. Mi-e că mă hlizesc şi-mi tăiaţi limba. NU SIMT ABSOLUT NIMIC!". Recunosc, după vreo trei ore de salivat în neştire m-am panicat. Telenovela a avut însă un final oarecum fericit, măcar nu m-am zvîrcolit pe podeaua cabinetului după ce-am coborît de pe Scaunul Groazei.

Mi-a dat în schimb o veste proastă: aceea că trebuie să renunţ la pierce-ul din limbă. Mi-a zis că e un must do, asta în cazul în care nu vreau să ajung cu dinţii într-o pungă, înainte de vreme. Fair enough, am băgat la cap. Presimt că-n noaptea asta se duce dracului singura mea relaţie de durată.

Sunteţi nişte vaci încălţate

Ministrul agriculturii declara azi că o mare parte din laptele din magazine e de fapt praf şi nu natural. No shit, noutatea care-i? Din cîte am învăţat la şcoală, asta este una dintre caracteristicile unei ştiri: noutatea. În fine. Chiar şi aşa, tot mai aud oameni care se miră: "Cuuum?! Laptele cutare nu e natural? Imposibil!". 

Bine mă cretinilor, cîte facultăţi trebuie să faceţi ca să vă prindeţi că laptele natural nu are cum să reziste jumătate de an, indiferent de cîţi conservanţi bagi în el? La muls cu voi, că de gîndit n-aveţi cu ce!

Prin absurd

În cazul în care ai de gînd să comiţi vreo crimă în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, trebuie să reţii un lucru foarte important. Atunci cînd vrei fi întrebat unde erai în momentul killerelii să nu spui sub nici o formă: "acasă, mă uitam pe Travel Channel".Postul se laudă cu mai mult de 30 de prezentatori, deci şansele de a-l nimeri pe ăla care într-adevăr se strîmba la TV fix în momentul în care tu strîngeai de gît pe careva sunt destul de mici, dacă nu chiar imposibile.

Dacă te-ai îndrăgostit totuşi de alibiul cu televizorul, spune şi tu că erai acasă dar că te uitai pe OTV. Mici şanse de-a te încurca în minciuni de vreme ce ai doar vreo 3 variante: să-l vezi pe Dan, pe Diaconescu sau pe Dan Diaconescu.

Exact ca-n telenovelă

Azi m-a sunat nesimţitul de Paraschiv. Nu că în iunie s-ar împlini fix doi ani de cînd nu mai ştiu absolut nimic de el. În fine, îi bun şi-asa. Nu de alta dar de la o vreme îl bănuiam c-a ajuns înaintea mea în China şi muream de invidie.Am acceptat să ne vedem cu o singură condiţie: aceea de a-mi spune care mama naibii e numele lui adevărat. După aproape 4 ani de prietenie în care nu a trebuit să-l suport (el fiind mai mult plecat), cred că merit măcar atît.

Vestea proastă e ca în drum spre mine Paraschiv a fost oprit de poliţie. După ce i-au tras trotineta pe dreapta, oamenii legii l-au pus să sufle în fiola de esenţă de rom. Ei spun că era băut. Degeaba le-a explicat Paraschiv că ţine un tratament cu produse gemoterapice şi că alea conţin 45% alcool. Nimic, i-au suspendat permisul de intrare la bibliotecă. Drept urmare n-am putut să ne vedem.

Dacă nici mîine nu-i aflu numele, îl dau pe mîna vrăjitoarelor. Io cînd am zis am zis!

Oare?

Pe o scară de la 1 la creierul-meu-e-total-prăjit, cam cît de gravă-i treaba dacă am început să-i confund pe foştii colegi din liceu cu cei din facultate şi invers?Era, desigur, o întrebare retorică.

Să am grijă ce-mi doresc?

Nevoia oamenilor de-a transforma orice gînd banal în status pe Facebook nu mai e nici un secret pentru nimeni. Cam acelaşi lucru se aplică şi în cazul Twitter-ului, dar asta e cu totul o altă poveste. 

Ma întreb însă ce se întîmplă atunci în care marea reţea de socializare nu mai funcţioneste? Cam cît de disperaţi devin utilizatorii care vor să-şi exprime frustrarea dar îşi dau seama că nu mai au nici o casetă goală, ce aşteaptă să fie umplută cu tîmpenii gen: "ningeee!!!", "a venit weeked-ul, yupiii!", "a căzut Feisbucul, la dracu'!"?

Pentru a evita astfel de momente de isterie printre toţi spălaţii pe creier, Ţuchenberg ar face bine să inventeze o nouă reţea de socializare, cum ar veni, de rezervă.  Acolo, lumea ar putea să-şi posteze gîndurile referitoare la intrările în comă ale Facebookului. Deci, are careva mailul lui Mark?

AMR o zi, start!

- Mîncatul ca o scroafă (aş fi zis ca o iepuroaică, dar nu prea are sens). Bifat. - Vizitatul rudelor de la A la Z (ştiu, exagerez; bine, de la C la M). Bifat. - Ză big scandalul specific sărbătorilor petrecute în familie. Bifat.
Aşadar, se poate spune că am trăit un Paşti cît de poate de normal. Ah, mă scuzaţi, mai am o zi.Ce-o să fie, ce-o să fie?

?asta cu zic să vrut Ce-am

!Silvia ,exerciţii la Marş .ciorne cu, jenant, umbla voi deci invers gîndesc să capul duce mă nu deocamdată că pare Se .carneţel cumpăr mîine-mi, Oricum .de-a-ndoaselea citeşti să amuzant pare se mi nu mie nici, idee Ca

Mă scuzaţi, dar sufăr

Da, ştiu, iar trag chiulul dar de data asta am o scuză mai mult decît plauzibilă. Cum să vă zic... m-am tăiat la un deget şi nu mai pot tasta. Unii dintre voi veţi spune că e normal, lumea se mai accidentează în timp ce găteşte, dar eu dragii mei nu prea intru în bucătarie. Mi-am despicat degetul mijlociu de la mîna dreaptă în timp ce încercam să iau o pastilă. Da, da, m-am tăiat în folia de aluminiu care învelea blisterul cu blestematele alea de buline roz. 

Plîng la fiecare cuvînt pe care îl tastez, pentru că, cine mă cunoaşte ştie că-mi place să abuzez de preţiosul deget mijlociu. Atunci cînd folosesc Enter-ul. Închei aici acest post incredibil de sec. Atît de sec încît era să adorm atunci cînd l-am recitit. E clar că invalidă nu am nici un haz. Deci, ne auzim cînd mă externez. 

Later edit: recunosc (sub tortură) că de fapt MI-E LENE să scriu! Dar degetul jur că mă doare!

De ce-as vrea sa vad asa ceva?

Azi am descoperit un post TV despre care nici nu stiam ca-l am in grila de programe: Music Channel (sau asa ceva). La prima vedere, nimic neobisnuit. E un post atit de comercial incit depaseste limita suportabilului, dar cam atit. Insaaa... avea o chichita dom'le.

Mai sa-mi cada prombele (si am vreo citeva) in momentul in care am vazut ca melodiile (SI RECLAMELE) au subtitrare. Da, da, ca si filmele. In definitiv n-ar fi o idee chiar atit de iesita din comun. Cu ocazia asta mai invata si melomanii care stau prost la capitolul limbi straine, cite un cuvint, doua in engleza, franceza sau de ce nu, spaniola. Ce te faci insa in momentul in care vezi in josul ecranului versurile pieselor cintate de artistii mioritici, care o rup numai in engleza in ultima vreme?
Mie personal mi-a venit sa musc din telecomanda atunci cind am vazut ce idiotenii au pus compozitorii lui Peste pe hirtie. Drept urmare, am schimbat postul imediat dupa: "Zboara ca si cum o faci/ Ca si cum esti la inaltime/ …

Mai bine tac

Nu de multe ori vad (la finalul reclamelor pentru medicamente) avertismentul "doza zilnica recomandata este de un comprimat (178, 4.000 de comprimate) PE ZI".

Pai de ce si "pe zi daca" deja s-a mentionat ca doza este zilnica? Ori om fi atit de cretini incit fara sfirsitul ala de propozitie am fi luat o pastila la 7 zile?

Pe mine m-a convins

Premieră pe 2012 (aş exagera şi-aş zice pe ultimii 5 ani, dar nu vreau să mă bată Dumnezeul Filmelor de Groază). Am văzut un horror care CHIAR m-a speriat de m-au luat toţi dracii (am avut şi martori). E vorba despre The Woman In Black. Am zis că poate eram obosită prima oară cînd mi-am binoclat cepele la monitor, deci l-am revăzut. Acelaşi lucru. Am înjurat şi-am scuipat în sîn mai mult de juma' film. Dacă v-au plăcut The Grudge şi The Ring, merită să aruncaţi un ochi, doi şi peste ăsta.



P.S: Trailerul e unul dintre puţinele care nu dezvăluie foarte multe despre poveste şi nici nu o umflă cu nesimţire. Filmul are vreo cîteva clişee dar pot fi trecute cu vederea. Nu e nimic anormal dacă din cînd în cînd v-aţi aştepta ca Arthur să scoată bagheta magică şi să facă vreo vrajă. Well done, Mister Potter.

Nu stiu ce-a fost in capul meu

Se pare ca am preferinte oribile atunci cind vine vorba de pantofi (scumpi, as adauga eu). E de-nteles avind in vedere ca abia anul trecut mi-am cumparat prima pereche de incaltaminte cu o talpa mai groasa de un centimetru. Chiar si asa, m-am alarmat dupa ce ieri am ales, fix in ordinea asta: o pereche de pantofi pentru pitipoance proaste, una pentru doamnele care fac trotuarul si una pentru tarancile cu bani dar lipsite de simt estetic.

Noroc ca frate-miu are gusturi la dintr-astea, altfel ar fi trebuit sa-mi cumpar si costum porno pentru a ma asorta din cap pina-n toc.

Misterul duminicii ratate a fost elucidat

De ceva vreme, radiou-ul  nostru din bucătărie e blocat (cu japca) pe Europa FM. Nu-i bai, că-mi place postul, doar că observasem o chestie: duminică dimineaţă mă apucau nervii ori de cîte ori aveam aparatul deschis. Astăzi m-am şi prins de ce. Un anume doctor Liviu Harbuz, maestru şaolin veterinar, are emisiune şi cu ocazia asta răspunde la întrebările ascultătorilor (legate de animale, evident) după cum îl duce capul.După ce că vorbeşte exact cum se bîlbîie Băsescu atunci cînd e beat, te mai şi tratează de parcă eşti idiot/ idioată şi n-ai avut altceva mai bun de făcut decît să te apuci de sunat aiurea pe la posturile de radio.

Domnu' Liviu, dacă cineva te-ntrebă de ce căţelul lui are probleme de echilibrul, tu nu-i spui că e cam bătrîn şi că PROBABIL e o chestie normală (chiar dacă aşa stau lucrurile). Îl trimiţi la doctor. La unul adevărat, pentru că şaolinul de tine numa' veterinar nu-i.

abfjr/)=((/)(/(=/(%%#&//(

Am reuşit să-i fac geloşi pe americani, asta după ce am întîlnit primul terorist din viaţa mea. Este vorba despre o duduie care a reuşit să îşi bîrfească socrii timp de două ore jumătate, fără pauze de respiraţie. Am încercat să sar din maşină dar blocase deja portierele. M-am prefăcut că ascult muzică dar mi-a smuls căştile din urechi. Am mimat chiar şi-un leşin dar a tras pe dreapta, m-a stropit cu oţet, după care şi-a reluat monologul (eu eram mai mult paralizată, deci n-am reuşit să articulez vreun cuvînt). Am plîns în momentul în care am ajuns la destinaţie şi am dat vina pe oţetul care chipurile, îmi intrase în ochi. Încă o experienţă dintr-asta şi mă vizitaţi la închisoare punct
.

Nasturi primiti?

Io: - Doamna, e a patra oara cind ma chemati pentru ecografia asta... as putea s-o fac azi?
Ea: - Da, da, doar ca suntem aglomerati!
Io: - Pai vreau sa o platesc, asa e bine?
Ea: - Nu, nu, noi suntem spital, nu lucram cu bani.

Cu trimiteri nu mergea, cu bani nici atit. Se pare ca lucrau doar cu injuraturi si ochi dati peste cap.
.

Va scriu de la nebuni

- Am venit cu asta mic la medic pentru ca nu aude bine si ramine in urma la scoala. La cuvintele scurte gen mama sau tata merge treaba dar nu poate desparti in silabe cuvintele mai lungi. De exemplu gheata. In loc sa zica ghe-a-ta el zice ghea-ta.
- ...?!


Sper ca macar doctorul a scuipat-o intre ochi.

Poveste fără sfîrşit

Schimb de replici între mine şi taică-miu, imediat după citirea rezultatului unei analize: - E bună, ce vrei să mai fac acum? - Să te măriţi, să faci un copchil, să-l laşi la noi iar tu şi bărbac'tu să plecaţi în lume şi să vă vedeţi de-ale voastre!

Cred că a venit timpul pentru discuţia aia legată de înfierea unui copil... .

Acum ce fac?

Urmînd logica celor de la Google, asta seară m-am transformat într-un robot. Şi asta pentru că mi-am luat-o în freză de la un cod vizual de verificare, bun prieten cu un comentariu lăsat pe nu ştiu ce blog. După ce n-am putut să o scot la capăt nici cu varianta audio, m-am resemnat cu ideea. Nu sunt decît o grămadă de fiare!
Aia e, nu mă plîng. Şi-aşa mă săturasem de mult să fiu umană. Tot ce sper e că nu m-am transformat în vreun robot de bucătărie... .

Din familia valurilor tsunami

Că tot aud pe la radio o reclamă în care se vorbeşte despre un "cârcel dureros" şi antidotul pentru  acest nenorocit, se dă următoarea definiţie:
CÂRCÉL ~i m. 1) Contracție involuntară a mușchilor însoțită de o durere acută. 
Cine dă nas în nas cu vreun carcel nedureros, sau mai grav, care provoacă plăcere de-a dreptul, este rugat să sune de urgenţă la Poliţie. .

Cea mai vegetariană vegetariană

În urmă cu vreo doi ani taică-miu bocea în pumni că nu vreau să gătesc nici să mă baţi cu biciul. Fiind o persoană atentă la doleanţele celor din jur (a se citi: din prea multă plictiseală) am început ca de-o bucată de vreme să pierd vremea şi prin bucătărie. Acum, acelaşi tată se dă de ceasul morţii că stric ingredientele aiurea şi că oricum niciodată nu-mi iese ceva comestibil. Aşa o fi, de mică bănuiam că m-au infiat iar adevăraţii mei părinţi sunt extratereştri - altfel nu-mi explic cum pot mînca toate necomestibilităţile.
Noroc cu 8 Martie. Cum maică-mea munceşte în învăţămînt, azi s-a întors acasă cu cel puţin două remorci de flori şi floricele. Suficiente cît să-mi gătesc vreo treij'de feluri de mîncare şi să-mi rămînă şi de-o salată pe mîine dimineaţă.

Şi da, am gătit şi florile primite de la taică'miu. Asta pentru că tot se plînge că-i toc munca. .

Atacul suplimentelor alimentare

Numărul reclamelor la suplimente alimentare a crescut atît de mult încît nu mai pot ţine pasul cu ele. Ca să înţelegeţi ce vreau să zic, trebuie să recunosc că acum vreo săptămînă m-am lăsat prostită de una dintre ele şi-am plecat la farmacie, chitită să-mi cumpăr nu ştiu ce pastile verzi pentru un păr mai sănătos. 
Cînd să ies din casă, ce să aud la radio? Pînă să apuc să cheltuiesc banii pe prostii, apăruse deja O ALTĂ reclamă pentru un căcat, pardon, supliment şi mai şmecher. Indecisă din fire, am stat şi m-am scărpinat puţin în vîrful capului după care mi-am dat seama ce-i de făcut. Dacă tot există cîte o pilulă  bună pentru fiecare afecţiune posibilă şi imposibilă, de ce să nu obţin suplimentul bun la toate? Aşa c-am luat vreo treizeci de feluri de pastile dintr-astea, le-am amestecat pînă am obţinut o pastă de consistenţă potrivită după care m-am apucat s-o modelez în pastiluţe în formă de inimioare cu picioare. 
Treaba pare că merge bine. Mă simt mai plină de energie ca niciodată…

Asta chiar e din prea mult timp liber

Plictisiţi (dacă nu chiar enervaţi) de versurile idioate ale pieselor auzite la radio/ tv/ mai ştiu eu pe unde? Nimic mai simplu. Încercaţi să ascultaţi nişte muzică străină*. Aici mă refer la una lălăită într-o limbă complet necunoscută. Eu am început să o fac şi rezultatele sunt dintre cele mai bune. Avînd în vedere că nu înţeleg o iotă din ce cîntă soliştii, pot să-mi imaginez că versurile alea înseamnă absolut orice. Matematicianul poate să-şi închipuie că ascultă nu ştiu ce ecuaţii, profesorul nişte versuri de Eminescu, gagicile lista cu magazinele din mallu-uri care oferă reduceri et patati et patata. Partea şi mai bună e că la fiecare ascultare pot schimba povestea, deci e ca şi cum aş asculta o piesă nouă de fiecare dată.
*Pe bună dreptate, unele persoane ar putea specula că m-am apucat de ascultat muzică în chineză. Ei bine, nu.

.

Noi le urăm succes. Cercetătorilor.

Sacul fără fund există. El poate fi observat cel mai des sub forma genţilor purtate de personajele feminine din reclame. Astfel, în ele încap fără nici o problemă şampoane, detergenţi, odorizanţi de cameră/ budă, vopsele, căţei, pisici sau chiar ceşti de cafea pline, care nu se varsă. 

Cercetătorii încearcă acum să inventeze varinta sacului din care se poate scoate nelimitat, nu doar în care se pot îndesa chestii la infinit. Vorbim desigur despre portofelul fără fund.
.

N-am eu cap de scriitoare

Acum nu c-aș fi vreo mare autoare de opere literare, dacă e să ne luăm după definiția din DEX. Ideea e că m-am săturat de sterotipul ăla conform căruia, atunci cînd intră în criză inspirațională, Scriitorul se retrage în vîrful munților, în cea mai pădure dintre păduri sau pe fundul unui lac. Acolo cică, în liniștea aia care pe cei mai mulți dintre noi ne-ar face să ne căutam niște prieteni imaginari, el și-ar găsi muza. Și-ar scrie desigur ce-a mai literară operă literară posibilă.
Io am incercat și nu-mi iese. Păi dacă m-ai izolat, s-a dus naibii toată comedia. Drept dovadă și dezastrul din ultimul an în care am scris doar cînd... chiar așa, cînd am scris? În orice caz, faza asta cu locul rupt de lume cred că e doar un pretext pentru ca Scriitorul să se îndoape cu prafuri și marihuane, departe de ochii lumii. Trebuie să fie, altfel nu-mi explic unde vede el atîția balauri și extratereștrii, în locuri în care singurul lucru pe care poti să-l studiezi este creșterea firului de iarbă. N…

Viața mea fără Facebook (II)

De curînd mi-am dezactivat contul de Facebok (că de șters nu ți-l poți șterge decît dacă îți arunci calculatorul pe fereastră și nu mai folosești în veci și-n pururi Internetul). Că aveam să regret lucrul ăsta, eram destul de sigură, dar nu știam că asta se va întîmpla chiar atît de curînd. 
După ce am ratat ziua de naștere a unei persoane foarte dragi mie, pentru că nu mai avea cine să-mi trimită bărdei remindere, astăzi mi-am dat seama că am nevoie de anumite informații legate de-o prietenă. Și cum în Epoca Dependenților de Internet nu mai găsești astfel de informații decît pe pagina de profil a fiecăruia (nu se mai obosește nimeni să îți zică una, alta, că doar ce, ești prost?, nu vezi c-am scris deja pe Facebook?), am zis că e momentul să-mi reactivez contul și să caut respectivele chestii care ma interesau. Cînd, ce să vezi? Cică tre' să aștept 24 de ore pînă voi putea face lucrul asta. De ce, habar nu am și nici de Zuckerberg nu știu cum să dau, că i-aș spune vreo două. Cirea…

Visele împlinite sunt nașpa

Unii sau altele își doresc ba o mașină nouă, ba o trusă de farduri cu cît mai multe culori sau de ce nu, termopane. Dar n-ar vrea nimeni mai multă minte, de exemplu. Iar am deviat... Așa, io mi-am dorit mult, mult, dar foarte mult, un DSLR.
Zis și făcut. Am băut mai puțină cafea, m-am dus doar o dată pe săptămînă la coafor și nu de 3, cum făceam în mod normal, am renunțat la injecțiile cu botox, la abonamentul la sală și nu în ultimul rînd, la ieșirile în Bamboo. Chinul ăsta nu a durat foarte mult, pentru că nu vroiam o cameră foto de fițe (să nu zic profi), așa că în scurt timp m-am putut reîntoarce la fel de veselă în cluburi.
Au trecut vreo 4 luni de cînd mi-am cumpărat scula mult visată și nu cred ca am folosit-o de zece ori. O mut dintr-un dulap în altul, îi curaț lentilele, o strîng în brațe din cînd în cînd, dar nimic mai mult. Oi fi eu mai timidă, nu știu care-i treaba. Iar ea oricum face pe-a inabordabila, deci zău că nu știu cum să salvez relația asta. Am intrat pe diferite fo…

Îndrăgostită de-un panou publicitar

.

Prisencolinensinainciusol

Adriano Celentano a compus prin anii 70 un întreg cîntec format exclusiv din cuvinte fără înţeles. Partea bizară este că pentru un om care nu vorbeşte engleza, acesta sună exact de parcă ar fi cîntat în mai-nainte-menţionata limbă de circulaţie internaţională. Destul de mişto, nu? Asta-mi aduce aminte de vremurile în care fredonam piese ale căror versuri nu le înţelegeam şi-o dădeam în lălăieli care aduceau a engleză dar erau mai degrabă rupte din klingoniană.


Via un site abia descoperit. .

Viaţa mea fără Facebook - Începutul

Se făcea că eram plecată din ţară. Şi se mai făcea că îmi cărasem laptopul după mine, ca orice dependentă de Internet care se respectă. Nu ajung bine la Grecea, unde îmi vîndusem sufletul pentru a avea şansa unică de-a ma certa cu clienţii unui hotel pentru juma' de an, că dau imediat să ma loghez pe Facebook. Ca orice obsedată care nu se dezminte, desigur.
Conectîndu-mă dintr-o altă ţară, nu am putut să-mi accesez profilul imediat ci a trebuit să fac dovada că io sunt Ţiţi Fursec (pe atunci) şi ca Osama bin Laden nu mi-a hecărit contul (gura, că la vremea aia trăia). Drept urmare, trebuia să recunosc mutrele unor prieteni, în nişte fotografii ce mi se învîrteau random pe monitor (ştiţi voi, ca aia cu întrebarea secretă atunci cînd îţi uiti parola de e-mail). Nimic mai simplu, am zis io. Ce te faci însă cînd mai mult de jumătate din lista ta de prieteni... e plină de necunoscuţi? Evident că nu am putut să recunosc pe nimeni din nenorocitele alea de fotografii, pentru că habar nu av…

De trei ori cuvîntul horror

Astăzi am văzut primul film horror în care unul dintre personaje CHIAR a aprins becul în momentul în care a auzit sunete ciudate în casă. E vorba despre serialul American Horror Story. Fiind foarte şocată de întîmplare, am uitat cam instantaneu în al cîtelea episod era scena cu pricina, deci dacă vă macină curiozitatea, mă tem că va trebui să vă uitaţi la toate cele 12 cîte are prima serie. Glumesc, e în episodul 9. Sau era 8?

Spoiler alert: pentru cei care încă mai speră că vorbesc despre un film de comedie englezesc (deci cu titlul pus fix la mişto), trebuie să precizez. E un serial horror. Gen. .

Bai, ce frumoasa-i limba portugheza!

.

A aparut primul telefon "Transformers" din lume

Compania Mokia a lansat astazi primul telefon mobil de tip Transformers. Este vorba de terminalele cu touch-screen care la nevoie se pot metamorfoza in modele clasice (pentru cei care s-au nascut direct cu aifonu' in mina, trebuie mentionat ca telefoanele pe stil vechi erau/ sunt half-qwerty). Reprezentantii companiei Mokia au spus ca ideea le-a venit dupa ce tot mai multi clienti s-au plins ca touch-ul nu functioneaza in conditii de frig. "Noile modele se folosesc foarte simplu. In momentul in care observati ca telefonul nu mai reactioneaza, nu mai este nevoie sa-l trintiti de calorifer, asa cum probabil faceati inainte. Il bagati intr-un pahar cu ceai fierbinte si se transforma instantaneu intr-un telefon de generatie mai veche. Pentru a-l aduce la forma intiala, se repeta procedeul", a declarat purtatorul de cuvint al companiei.
Deocamdata nu se stie cit va costa inventia. Am incercat sa luam legatura cu fondatorul Mokia insa din surse nesigure am aflat ca a fost dat d…

Turiştii plîng în hohote pe Transfăgărăşan

Aproximativ 7 milioane de turişti ce se îndreptau nerăbdători către Bâlea Lac au fost nevoiţi să facă drum întors, după ce au aflat că inaugurarea Hotelului de Gheaţă a fost amînată. Autorităţile au declarat că măsura a fost luată din cauza temperaturilor extrem de scăzute şi a căderilor masive de zăpadă (după cum bine ştim, zăpada nu se prea înţelege cu gheaţa).
Decizia finală a fost aceea ca inagurarea hotelului să se re-programeze pentru data de 1 iunie 2012. Cică atunci termometrul ar arăta temperaturi mai prietenoase iar turiştii vor împusca doi iepuri dintr-un foc. Ies din hotel şi sar direct în lac, unde se vor putea bălaci în voie. .

Codul portocaliu a fost prelungit pina la primavara

Satui  de faptul ca nu prea le ies sincronizarile cu prelungirea Codului Portocaliu, reprezentatii ANM au luat cea mai drastica masura din ultimii ani. L-au prelungit defintiv pina prin luna aprilie, pentru a fi siguri ca macar o data treaba va merge si lumea nu-i va mai acuza de prostii precum dezinformarea. Astfel, cind calendarul dumneavoastra va arata data de 1 aprilie, va trebui sa va uitati pe fereastra si veti vedea cum cerul se va insenina instataneu. 
In cazul in care nici de aceasta data progonoza meteo nu se va adeveri, ANM a promis ca va concedia pictorul responsabil cu obtinerea codurilor colorate si va inceta sa importe acuarele din China. .

Hoţul din aspirator (II)

Omenii legii s-au luat aiurea cu protestele românilor din ultimele zile şi au uitat complet de jaful nostru. Dar, ca nişte jurnalişti responsabili ce suntem, am stat pe capul lor pînă ne-au dezvăluit deznodămîntul poveştii.
În urma anchetei s-a stabilit că perioada în care bătrîna se apuca de curăţenie coincidea cu cea în care postul Acasă difuza telenovele ei preferate. Astfel, individa fiind mai atentă la Esmeraldele şi Jose Armanzii de pe ecranul televizorului, nu observa cînd maşinăria responsabilă cu de-ale curăţeniei îi înghiţea diverse de prin casă (ulterior s-a descoperit că aspiratorul fusese proiectat de inginerii N.A.S.A şi imita comportamentul unei găuri negere).
Pufulete, care era mai-mai să moară din cauza prafului înghiţit, este acum în afara oricărui pericol. Politiştii continuă să caute piciorul scaunului şi speră să-l găsească înainte ca fondurile alocate anchetei să fie epuizate.  .

SENZATIONAL! Hotul din aspirator (I)

Autoritatile ne recomanda sa cascam ochii atunci cind cumparam produse de la diferiti vinzatori ambulanti. O batrina care a achizitionat un aspirator de la un nene ce umbla din usa-n bloc, a observat ca din locuinta au inceput sa-i dispara diverse: perdeaua din sufragerie, piciorul de lemn al unui scaun stricat si chiar pechinezul, pe numele lui Pufulete.

Anchetatorii sositi la fata locului au eliminat imediat ipoteza conform careia vinzatorul s-ar fi ascuns in aspirator, cu scopul disimulat de a o jefui pe femeia in virsta. El a fost astfel scos de pe lista principalilor suspecti. Mai multe detalii despre acest caz, maine, dupa ce agentii de politie care se ocupa de caz vor reintra in tura.

[TO BE CONTINUED]