4/28/12

V-am pupat din mers

Supărată fiind că am băut toţi banii şi n-am mai avut cu ce să-mi cumpăr pomi fructiferi ca să-mi trag livadă, m-am decis. Plec. Sper doar ca vara asta să las sictirul deoparte şi să scriu dracului ceva interesant pe blog. 

4/26/12

Dac-a zis medicul, se pune?

Astăzi am dat peste dentistul aproape perfect. De ce spun aproape, veţi afla imediat. În orice caz, puncte bonus pentru anestezia de toţi banii (deloc puţini). A ţinut aproape cinci ore, timp în care nu am fost nevoită să schimb vreun cuvînt cu bipedele din jurul meu. Ultima replică de dinainte de a-mi amorţi capul a fost: "Dom' doctor, fără glume. Mi-e că mă hlizesc şi-mi tăiaţi limba. NU SIMT ABSOLUT NIMIC!". Recunosc, după vreo trei ore de salivat în neştire m-am panicat. Telenovela a avut însă un final oarecum fericit, măcar nu m-am zvîrcolit pe podeaua cabinetului după ce-am coborît de pe Scaunul Groazei.

Mi-a dat în schimb o veste proastă: aceea că trebuie să renunţ la pierce-ul din limbă. Mi-a zis că e un must do, asta în cazul în care nu vreau să ajung cu dinţii într-o pungă, înainte de vreme. Fair enough, am băgat la cap. Presimt că-n noaptea asta se duce dracului singura mea relaţie de durată.

4/23/12

Sunteţi nişte vaci încălţate

Ministrul agriculturii declara azi că o mare parte din laptele din magazine e de fapt praf şi nu natural. No shit, noutatea care-i? Din cîte am învăţat la şcoală, asta este una dintre caracteristicile unei ştiri: noutatea. În fine. Chiar şi aşa, tot mai aud oameni care se miră: "Cuuum?! Laptele cutare nu e natural? Imposibil!". 

Bine mă cretinilor, cîte facultăţi trebuie să faceţi ca să vă prindeţi că laptele natural nu are cum să reziste jumătate de an, indiferent de cîţi conservanţi bagi în el? La muls cu voi, că de gîndit n-aveţi cu ce!

Prin absurd

În cazul în care ai de gînd să comiţi vreo crimă în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, trebuie să reţii un lucru foarte important. Atunci cînd vrei fi întrebat unde erai în momentul killerelii să nu spui sub nici o formă: "acasă, mă uitam pe Travel Channel". Postul se laudă cu mai mult de 30 de prezentatori, deci şansele de a-l nimeri pe ăla care într-adevăr se strîmba la TV fix în momentul în care tu strîngeai de gît pe careva sunt destul de mici, dacă nu chiar imposibile.

Dacă te-ai îndrăgostit totuşi de alibiul cu televizorul, spune şi tu că erai acasă dar că te uitai pe OTV. Mici şanse de-a te încurca în minciuni de vreme ce ai doar vreo 3 variante: să-l vezi pe Dan, pe Diaconescu sau pe Dan Diaconescu.

4/19/12

Exact ca-n telenovelă

Azi m-a sunat nesimţitul de Paraschiv. Nu că în iunie s-ar împlini fix doi ani de cînd nu mai ştiu absolut nimic de el. În fine, îi bun şi-asa. Nu de alta dar de la o vreme îl bănuiam c-a ajuns înaintea mea în China şi muream de invidie. Am acceptat să ne vedem cu o singură condiţie: aceea de a-mi spune care mama naibii e numele lui adevărat. După aproape 4 ani de prietenie în care nu a trebuit să-l suport (el fiind mai mult plecat), cred că merit măcar atît.

Vestea proastă e ca în drum spre mine Paraschiv a fost oprit de poliţie. După ce i-au tras trotineta pe dreapta, oamenii legii l-au pus să sufle în fiola de esenţă de rom. Ei spun că era băut. Degeaba le-a explicat Paraschiv că ţine un tratament cu produse gemoterapice şi că alea conţin 45% alcool. Nimic, i-au suspendat permisul de intrare la bibliotecă. Drept urmare n-am putut să ne vedem.

Dacă nici mîine nu-i aflu numele, îl dau pe mîna vrăjitoarelor. Io cînd am zis am zis!

4/17/12

Oare?

Pe o scară de la 1 la creierul-meu-e-total-prăjit, cam cît de gravă-i treaba dacă am început să-i confund pe foştii colegi din liceu cu cei din facultate şi invers? Era, desigur, o întrebare retorică.

Să am grijă ce-mi doresc?

Nevoia oamenilor de-a transforma orice gînd banal în status pe Facebook nu mai e nici un secret pentru nimeni. Cam acelaşi lucru se aplică şi în cazul Twitter-ului, dar asta e cu totul o altă poveste. 

Ma întreb însă ce se întîmplă atunci în care marea reţea de socializare nu mai funcţioneste? Cam cît de disperaţi devin utilizatorii care vor să-şi exprime frustrarea dar îşi dau seama că nu mai au nici o casetă goală, ce aşteaptă să fie umplută cu tîmpenii gen: "ningeee!!!", "a venit weeked-ul, yupiii!", "a căzut Feisbucul, la dracu'!"?

Pentru a evita astfel de momente de isterie printre toţi spălaţii pe creier, Ţuchenberg ar face bine să inventeze o nouă reţea de socializare, cum ar veni, de rezervă.  Acolo, lumea ar putea să-şi posteze gîndurile referitoare la intrările în comă ale Facebookului. Deci, are careva mailul lui Mark?

4/16/12

AMR o zi, start!

- Mîncatul ca o scroafă (aş fi zis ca o iepuroaică, dar nu prea are sens). Bifat.
- Vizitatul rudelor de la A la Z (ştiu, exagerez; bine, de la C la M). Bifat.
- Ză big scandalul specific sărbătorilor petrecute în familie. Bifat.

Aşadar, se poate spune că am trăit un Paşti cît de poate de normal. Ah, mă scuzaţi, mai am o zi. Ce-o să fie, ce-o să fie?

4/12/12

?asta cu zic să vrut Ce-am

!Silvia ,exerciţii la Marş .ciorne cu, jenant, umbla voi deci invers gîndesc să capul duce mă nu deocamdată că pare Se .carneţel cumpăr mîine-mi, Oricum .de-a-ndoaselea citeşti să amuzant pare se mi nu mie nici, idee Ca

4/6/12

Mă scuzaţi, dar sufăr

Da, ştiu, iar trag chiulul dar de data asta am o scuză mai mult decît plauzibilă. Cum să vă zic... m-am tăiat la un deget şi nu mai pot tasta. Unii dintre voi veţi spune că e normal, lumea se mai accidentează în timp ce găteşte, dar eu dragii mei nu prea intru în bucătarie. Mi-am despicat degetul mijlociu de la mîna dreaptă în timp ce încercam să iau o pastilă. Da, da, m-am tăiat în folia de aluminiu care învelea blisterul cu blestematele alea de buline roz. 

Plîng la fiecare cuvînt pe care îl tastez, pentru că, cine mă cunoaşte ştie că-mi place să abuzez de preţiosul deget mijlociu. Atunci cînd folosesc Enter-ul. Închei aici acest post incredibil de sec. Atît de sec încît era să adorm atunci cînd l-am recitit. E clar că invalidă nu am nici un haz. Deci, ne auzim cînd mă externez. 

Later edit: recunosc (sub tortură) că de fapt MI-E LENE să scriu! Dar degetul jur că mă doare!