Skip to main content

De azi, doar cu Gugăl translate



Cîţi dintre voi au  încercat vreodată să vorbească germană? Nici eu, pînă să  ajung - mai mult sau mai puţin din greşeală - pe meleaguri bavareze. Si pentru că nu am perspicacitatea altor oameni ce pleacă  în ţări străine şi-n 3 luni vorbesc 'la prefecţie" limba ţării de reşedinţă, tre' să recunosc: sunt  într-o relaţie complicată cu germana. Foarte aproape de divorţ.

Ce mi se pare destul de ciudat aici e faptul că berlinezii, deşi se prind destul de repede că tu nu bangheşti o boabă din ceea ce spun, n-ar schimba macazul pe engleză nici să-i gazezi. Atunci ai doar două planuri de evacuare: ori te scuzi şi le explici că nu vorbeşti germana ori te prefaci c-ai  înteles ce vor şi zîmbeşti aprobator  în timp repeţi cuvîntul "ja". Ori "genau". Efectul va fi acelaşi. Din supermarket tot nelămurit vei pleca. Însă, dacă alegi a doua varianta, asta nu va fi în timp ce toţi dau ochii peste cap că le blochezi coada la casă.

Şi da, ăla era clor,  în nici un caz detergent lichid.

Popular posts from this blog

Contractele RDS/ RCS pot fi reziliate

Convinsi fiind ca mai bine ne sinucidem decit sa incercam sa reziliem un contract de Internet inainte de termen, ne gindeam serios sa facem pe teparii si sa incetam sa il mai platim, pur si simplu. Amintindu-ne totusi vorba aia de zice: "karma is a bitch", am zis sa incercam mai intii sa ne intelegem cu tantea de la ghiseul RDS, sa ii explicam:
- Vrem sa incheiem contractul pentru ca...
- Numele va rog...
- Cutare Cutarescu Cutarici.
- Mda. E incheiat pe un an de zile, nu se poate rezilia.
- Cum sa nu? Exista o clauza care spune ca se poate.
- Nu se poate, au trecut DECIT 5 luni (sa nu uitam, suntem in Oltenia). Ati semnat pentru 12.
- BINE. ATUNCI NU VOM MAI PLATI FACTURILE.
Tacere. Mirare. Tantea isi ridica in sfirsit ochii din montorul pe care il studia cu mare interes.
- Atunci va trebui sa achitati taxa de instalare, de conectare, de bla bla bla si bla bla bla.

Zis si facut. In 5 minute aveam depusa cererea de reziliere, care deodata era mai mult decit posibila. Fara insistente, …

Pe noi cine ne iartă?

Pe noi, "copiii" ăia care am îndrăznit să ne trăim vieţile altfel decît vor părinţii noştri. Pe noi, ăia care deşi i-am iertat pentru toate cele, am rămas cu cicatrici. Pe noi, ăia care n-o să simţim vreodată că suntem în rînd cu lumea, indiferent de cît de mult am încerca? 
Citim la Sfânta Revistă despre cum trebuie să ne iertăm părinţii. Să-i înţelegem, că ne-au crescut aşa cum au putut şi au ştiut mai bine. Că se putea mai rău. Că uite, alţii, n-au avut părinţi. Că lasă-i, că-s bătrîni şi că-şi primesc pedeapsa pe lumea ailaltă. Şi cîte şi mai cîte. 
Şi-aşa, iertaţi, te judecă ori de cîte ori le treci pragul şi dau dezamăgiţi ochii peste cap. Că iar ai schimbat jobul, că-ti educi copilul pe dos, că nu te-ai aşezat la casa ta, că uite-l pe cutare ce bine o duce, că uit-o pe cutareasca ce copii frumoşi are, că locuieşti prea departe şi i-ai lăsat singuri, că-i vezi prea rar, că vorbeşte lumea, că de ce ca tine şi nu ca ei? 
Şi-ai vrea să le spui vreo două. Ba nu vreo două, vre…

Credeam că şti să scrii

.