10/18/15

Viata-i scurta, gata pauza!



Anul asta s-au implinit 7 ani de cind am terminat facultatea. Daca Timpul-Trecut-De-Atunci-Si-Pina-Acum mi-ar fi fost copil, in toamna asta l-as fi trimis la scoala-n clasa intii. 

Blogger s-a schimbat atat de mult in astia 7 ani. Acum cica-i legat de Google. Viata noastra se invirte in jurul parolelor. Ca printr-o minune am recuperat-o pe asta de-mi trebuie sa ma loghez pe blog. Am un caiet in care am notate vreo 24 de parole. Viata noastra se invirte in jurul Internetului. Am devenit paranoici, obsedati de securitate. Daca-mi pierd telefonul o sa-mi ia vreo doua zile sa-mi recuperez toate parolele si sa-mi blochez toate conturile (verificarea in doi pasi e o boala grea). Viata noastra se invirte in jurul tehnologiei. Dar poate-o fi normal.

Nici dupa 7 ani nu am deprins obiceiul de-a scrie cu diacritice. Or fi diacriticele un semn de seriozitate? Daca da, inseamna ca tot neserioasa am ramas. Ii stiti pe romanii aia care pleaca in Italia si la-ntoarcerea in tara "uita" sa mai vorbeasca romaneste? Nu toate povestile-s exagerari. Lately, ma tot poticnesc in timpul conversatiilor nereusind sa gasesc echivalentul in romana al vreunui cuvint englezesc. Nimic iesit din comun atunci cind traiesti in Hipster Land, though.

Oricit de conectat ai fi la realitate, micile despozitive provocatoare de dependenta nu-ti pot alina dorul de casa. La fel cum faptul ca n-ai ajuns in stadiul disperat de-a asculta manele nu inseamna ca nu esti la citiva pasi de a-ti pierde mintile. Niciodata sa nu va mutati singuri intr-un oras in care iarna te simti de parca ai trai in Mordor.

Se putea si mai rau, dupa cum ar spune prietenii mei. Atit de simpatici dar atit de putin empatici. Pe principul asta, daca ma cititi, va rog nu o luati personal atunci cind nu va raspund la mesaje. Se putea si mai rau. Sa va injur in loc sa tac de-a dreptul.